Tehnici de tăiere la prun: Cum se fac și care e perioada optimă
La pomii tineri, creșterea fiind bine reprezentată, se va urmări grăbirea intrării pomilor pe rod. În acest sens, se vor evita scurtările și se va urmări o ușoară rărire a coroanei, mai ales la soiurile care au creșteri numeroase, lungi și subțiri.
Tăierea în funcție de perioada de vârstă
În general, în perioada de maximă rodire se recomandă scurtarea și simplificarea (rărirea) ramurilor de semischelet cu vârstă mai mare de 4-5 ani pentru provocarea de creșteri anuale
Având în vedere conducerea prunilor mai ales sub formă de vas, ramurile de prelungire a şarpantelor se scurtează de fiecare dată deasupra unei creșteri laterale cu poziție exterioară pentru a deschide unghiul de ramificare al acestora (mai ales la soiurile cu unghiuri de ramificare mici).
Tăierea în funcție de tipul ramurilor de rod
Prunul fructifică pe următoarele tipuri de ramuri: buchet ramificat, ramura mijlocie ramificată, ramura lungă, ramura anticipată și pe ramurile în devenire smicea, pinten și spin. Informațiile se conțin în ghidul: „Pomi, arbuști fructiferi, căpșuni”.
Ținând cont de morfologia ramurilor de rod putem face următoarele recomandări:
Buchetul ramificat nu se taie, dar după 3-4 ani de rodire se îndepărtează odată cu scurtarea ramurilor de semischelet care poartă astfel de formații, asigurându-se în același timp și regenerarea acestora (pomirea de noi creșteri vegetative). Fructifică preponderent pe buchete ramificate soiurile Stanley, Centenar, Tuleu timpuriu, Minerva, Pescăruş, Silvia Record.
Ramurile mijlocii nu se scurtează, ci se răresc, eliminându-se cele slabe, când sunt prea dese. Rodirea preponderentă pe ramuri mijlocii se întâlnește frecvent la soiurile Centenar, Vinete românești, Diana, Tuleu gras, Carpatin, Piteştean, etc.
Ramurile mijlocii și lungi ramificate cu vârsta mai mare de 2 ani pot fi scurtate în scopul normării rodului și stimulării creșterii unor noi ramuri.
Ramurile de semischelet se scurtează astfel încât să fie eliminate ramificațiile degarnisite după rodiri repetate și formațiunile fructifere uscate și îmbătrânite; se mențin pe cât posibil ramificațiile mai apropiate de baza ramuri, stimulându-se formarea de noi creșteri vegetative.
Te-ar putea interesa și: Exportul de prune către UE: Perspective și strategii pentru viitor
Tăierea în funcție de particularitățile de creștere și de fructificare
În funcție de particularitățile creștere și de fructificare se pot face următoarele recomandări pentru cele mai răspândite soiuri de prun:
Soiul Centenar prezintă ramuri cu un unghi de ramificare de aproximativ 45 de grade care asigură un raport favorabil între creștere și fructificare, și ca urmare nu necesită tăieri de întreținere suplimentare.
Soiurile cu capacitate de ramificare mijlocie și cu fructificare de tip spur, preponderent pe buchete (de tip Stanley), necesită o mai atentă tăiere de fructificare, prin scurtarea periodică (după 3-4 fructificări), a semischeletului purtător de buchete și printr-o intervenție de detaliu, de scurtare a buchetelor multiplu ramificate și îmbătrânite, atât pentru normarea rodului cât și pentru regenerarea acestor formațiuni fructifere.
Soiurile cu fructificare preponderentă pe ramuri mijloci și lungi (de tip Anna Spath) necesită mai multe intervenii în scopul evitării îndesirii coroanei prin reduceri ale semischeletului și prin răriri ale ramurilor mijlocii în cadrul fiecărei ramuri de semischelet, în sensul realizării unei repartizări uniforme a acestora în spațiu.
La toate soiurile care formează arcade de rodire la nivelul ramurilor de semischelet sau chiar de schelet se fac tăieri în lemn de 3-5 ani, în zona de maximă curbură astfel încât creșterea să fie transferată pe o ramură mai viguroasă și cu un unghi de ramificare mai mic (mai apropiată de verticală).
