Agricultura Republicii Moldova a fost afectată de șase crize în ultimii doi ani. Este vorba de criza pandemică, scumpirea carburanților, a inputurilor, războiul de Ucraina, suspendarea exporturilor spre Rusia și prăbușirea prețurilor la cereale. Ministrul Agriculturii, Vladimir Bolea susține că în următorii ani ministerul va pune accent pe eficientizarea energetică și pe plus valoarea producției agricultorilor. Anul 2023 va fi anul în care Ministerul Agriculturii își va îndeplini obligațiunile și va reduce la maxim restanțele pe care le-a avut de-a lungul anilor ca să putem garanta agricultorilor că în anul 2024 vom avea acces la fonduri de preaderare.
Care este situația din agricultură?
Cred că pentru prima dată am avut cumulate minim șase tipuri de crize. Consecințele crizei covid. Vorbim de anii 2020-2021. De la începutul anului avem scumpirea motorinei cu cca 100%. Or, 65% din totalul motorinei importate este utilizată de fermieri. Februarie curent a început cu majorările prețurilor la gazele naturale care au tras în sus scumpirea inputurilor – îngrășămintelor în primul rând. De la începutul războiului din Ucraina au fost redesenate toate căile logistice pentru produsele moldovenești și nu vorbim doar de pomicultură. În februarie 2022 - 98% din produsele pomicole erau exportate în Federația Rusă. Războiul a făcut imposibil tranzitarea Ucrainei, ceea ce a dus la o majorare de la 3000 USD la 17 000 USD pentru transportarea unui tir de 21 de tone.
Vârful scumpirilor a fost în iunie – iulie pentru produsele ușor perisabile cireșe și căpșuna – destinația fiind la fel Federația Rusă.
După care a fost seceta care s-a manifestat neuniform. Am avut regiuni afectate de secetă și în nordul țării care anterior nu erau afectate.
Prin Republica Moldova, prin coridorul solidarității se exportă cerealele din Ucraina, ceea ce a dus la scăderea prețurilor în bazinul Mării Negre, chiar dacă pe plan global se atestă o criză de cereale. Avem o disonanță. Este vorba de cheltuieli mari pentru agricultori, recoltă mică și prețuri mici.
În luna iunie la cererea Asociațiilor de Producători, care își manifestă viabilitatea pe segmente înguste s-a decis că e necesar un coridor verde pentru exporturile produselor ușor perisabile. Respectiv, timp de două săptămâni Direcția vamală din Moldova cu cea din România au ajuns la un acord cu UE și astăzi un tir cu produse ușor perisabile traversează ambele vămi în 4-6 ore față de o zi – două cum se traversa anterior.
Totodată, Ministerul Economiei ca și consecință a crizei din regiune a renegociat cu UE și au fost dublate cotele de export a produselor agricole pe piața comunitară. În context, avem o creștere semnificativă a exporturilor de mere. Ca și comparație, dacă în anul 2021 au fost exportate circa 10 mii de tone, atunci în anul 2020 cifra exporturilor de mere era de doar 1000 de tone. De prună nici nu mai vorbim, e un produs cerut pe piață, de o calitate înaltă. Partea cea mai plăcută este că producătorii au început să se axeze pe procesare și nu pe exportul în stare proaspătă. O prună deshidratată și ambalată are o valoare net superioară față de o prună în stare proaspătă care nu poate fi păstrată mai mult de 60 de zile. Producători s-au reorientat chiar și cu scumpirile la gaz, ei fac față foarte bine acestei provocări.
Exporturile în Egipt, care sunt perspectivele?
Noi am avut mari cereri și presiuni din partea Asociațiilor de pomicultori din Republica Moldova pentru a negocia cu Egiptul. Am lucrat împreună cu CCI, am avut două delegații ministeriale. Spre mare noastră satisfacție astăzi din Moldova se exportă containere chiar dacă producția este cu taxe vamale. Fructele noastre sunt competitive și apreciate pe piața din Egipt.
Exporturile în Egipt se fac în containere pe cale maritimă. Avem exportatori din Soroca, din asociație. În prezent, lucrăm în regim de test la o cale logistică prin portul Giurgiulești, care sperăm până la sfârșitul lunii noiembrie să fie funcțională. Există posibilitatea să intre trenul, să preia containerul și să-l ducă în portul din Constanța. Acest lucru este pentru a elimina cozile de la vamă.
Acordul cu Egiptul încă nu este semnat. Evident că Acordurile de Liber Schimb sunt niște documente la care se lucrează mai mulți ani. Ele prevăd mult mai mult decât eliminarea unor tarife. În negocierile pe care le-am avut, am înaintat propunerea că să fie reduse taxele la o anumită cotă. Egiptenii au o abordare mai complexă. În procesul de negocieri am cerut să fim susținuți de UE și cred că vom reuși să avem acest document semnat cu Egiptul.
Ei vor să importe citrice în Moldova, dar ele sunt foarte puțin impozitate – 10%, în timp ce taxa pentru exportul de mere este de 40% și la prună 60% de la prețul din invoice. Or, diferența face ca produsele din Egipt să fie la fel de competitive. Egiptenii mai sunt interesați de animale vii și cereale.
Regulamentul de subvenționare, cu ce noutăți vine pentru fermieri?
Fondul de subvenționare va fi la același nivel de 1,5 miliarde lei. Vom vedea la rectificarea din primăvară dacă va fi posibil de suplinit. Anul acesta a funcționat foarte bine fondul. La 4 noiembrie când s-a finalizat procesul de recepționare a cererilor au fost înregistrate 10 800 de dosare, ceea ce înseamnă 1,8 miliarde de lei plata pentru subvenții or, asta înseamnă că agricultorii au investit peste 5,7 miliarde de lei – bani reali în economie. Și datoria care se formează de la an la an, ea nu poate să nu existe. Noi vorbim de un model de subvenționare postinvestițional și nu știm care va fi investiția de facto.
În 2023, pe unele măsuri vom trece la subvenționare în avans. Fiecare măsură de subvenționare are început și sfârșit. Când se subvenționează o măsură, aceasta se face reieșind din niște probleme or, subvenționarea vine să soluționeze aceste probleme. De exemplu ai nevoie de retehnologizarea parcului de tehnică agricolă. Respectiv când parcul a fost dotat se trece de la măsura postinvestițională, la subvenționarea în avans pentru că utilajele cu trecerea timpului se defectează.
A doua fază a subvenționării, pe care o văd eu, este eficientizarea energetică, procesare. Sunt lucruri importante care aduc plus valoare agricultorilor. De exemplu, ambalajul cu prune deshidratate de 300 g aduce o plus valoare de 200% unui fermier. Noi vorbim despre eficientizare din punct de vedere a economiilor cu investiții din partea agentului economic și subvenții din partea statului noi fortificăm agentul economic ca el să poată avea un profit mai mare.
Trebuie să trecem la nivelul următor, pentru că agricultorii au făcut investiții suficiente în ceea ce privește producerea, acum trebuie să lucrăm la plus valoarea acestor produse.
În ramura sfeclei de zahăr se reduc suprafețele. Există riscul dispariției acestui sector. Care este suportul?
Am avut foarte multe întâlniri cu procesatorii și producătorii. Este o problemă când vorbim de reducerea suprafețelor cu sfeclă de zahăr de la 16 mii hectare la 12 mii hectare. Anul acest a fost unul secetos. Cred că pierderile sunt de 25-30% la cantitate. Producerea de sfeclă de zahăr a fost cu o rentabilitate garantată comparativ cu cei care produc cereale. Ultimii doi ani modificările regionale au făcut ca un hectar de floarea soarelui să aducă o mai are rentabilitate și astfel producătorii de sfeclă de zahăr s-au reorientat. În 2023 vom lucra la un mecanism de susținere și subvenționare a producătorilor de sfeclă de zahăr. De exemplu, România nu a subvenționat ramura de producere și procesare e sfeclei și aceasta pur și simplu a dispărut. Or, acum România intervine prin investiții majore ca să reabiliteze sectorul dat. În Moldova sunt doi jucători mari pe piață, ar fi păcat să nu intervenim și să-i susținem. Dispariția lor ar duce la scumpiri în lanț. Noi astăzi chiar dacă avem cotă de export de zahăr nu exportăm pentru că nu ne acoperim nici necesarul nostru. Ramura sfeclei de zahăr atrage după sine investiții conexe, mai ales când vorbim de celelalte ramuri. Vorbim de compoturi, dulcețuri, bomboane. Ne există nici o ramură din industria procesării care să nu folosească zahărul.
Am insistat pe scoaterea accizei la păcură pentru procesarea sfeclei de zahăr. Din păcate decizia a fost luată mai târziu decât au făcut ei importurile. De aceea, suntem în discuți cu Ministrul de Finanțe pentru a le rambursa acciza la păcura pe care au importat-o.
Sistemele de irigare din Republica Moldova. Urmează ca acestea să fie reabilitate, în condițiile în care seceta este tor mai frecventă?
Cu sistemele de irigare avem planuri foarte mari. Am semnat deja cu Banca Mondială. Este vorba de un credit de 55 de milioane dolari dintre care 5 vor merge pentru fortificare ANSA și AIPA, 25 de milioane vor merge pentru sistemele de irigare și 25 de milioane dolari pentru zootehnie. Noi avem două direcții foarte importante fără care nu putem vorbi de dezvoltarea agriculturii.
S-a luat decizia de a merge pe sistemele de irigare unde erau proiecte. Este vorba de acele sisteme de irigare care au fost restabilite în cadrul programului COMPACT. Acolo unde sunt aceste sisteme de irigare sunt și Asociații a utilizatorilor de apă. Vorbim de asociații care însumează agenți economici din două-trei primării. Este vorba de revitalizarea sistemelor de irigare care de exemplu la Ștefan Vodă va acoperi 3,5 mii hectare. La nordul Republicii Moldova, la Briceni vorbim de 4 mii hectare în sud-vestul țării, la Etulia – peste 4 mii hectare. În sudul țării avem câțiva producători de struguri tehnici super intensivi cu 3700 plante la hectar, evident că nu se poate aici fără un sistem de irigare.
În Republica Moldova sunt 1,6 milioane hectare de teren arabil. Or, pentru irigarea celor 1,6 milioane de hectare e nevoie de peste 1,2 miliarde de euro conform prețurilor din anul 2020. Noi mergem pe ideea de restabilire și revitalizare a sistemelor de irigare din Republica Moldova acolo unde sunt agenți economici care vor acest lucru.
În anul 1991 în Republica Moldova se irigau peste 320 mii hectare de terenuri agricole. Toate aceste sisteme puteau fi funcționale și astăzi chiar și cu un consum de energie mai mare dacă nu erau distruse.
Conștientizarea necesității procesului de irigare la agricultori a avut loc în timp, și atunci când ne-am trezit cât de importante sunt, aceste sisteme au fost deja nimicit. A fost o administrare proastă din parte a statului. Astăzi mergem pe ideea transmiterii stațiilor de irigare în comodat care vor fi administrate de fermieri. Un exemplu este la Nisporeni, unde pe unele terenuri care au fost irigate, recolta la hectar a fost de 17 tone. În zonele unde sistemele de irigare funcționează, agricultorii nu simt efectele secetei.
Irigarea din sursele de apă subterană, arteziene. Ia în calul acest lucru Ministerul Agriculturii?
Apa subterană nu este tocmai potrivită pentru irigare. Are un procent de salinitate foarte mare. Avem două râuri foarte mari Nistru și Prut de unde se poate de irigat. Din păcate nici toate lacurile din țară nu sunt bune pentru irigare. Au nivelul PH-lui foarte ridicat. În prezent discutăm despre restabilirea irigării din lacul Cahul. Or, apa din subteran poate fi folosită doar după ce este depozitată o perioadă în lacurile de acumulare. Agricultorii o folosesc în mod abuziv, încercăm să ducem evidența fântânilor arteziene pentru a crea o hartă a țării unde sunt amplasate. Ele sunt de ordinul sutelor. În marea lor majoritate funcționează fără autorizație.
Potrivit studiilor Academiei de Științe, fermierii care folosesc apa cu salinitate înaltă, care ulterior pătrunde la adâncimea de 10 cm în suprafața terenului, e nevoie de 100 de ani pentru restabilirea solului. Fermierii înțeleg că nu vor să-și omoare solul.
Creșterea albinelor și producția de miere. Cum stă ramura?
Este o ramură foarte dezvoltă în Republica Moldova care este orientată la exportul în UE. Apicultorii au fost susținuți mult de-a lungul anilor. Majoritatea își vând mierea în butoaie. Astăzi sunt trei fabrici mici care prestează servicii de ambalare. Producția la butoi are un preț mai mic față de mierea ambalată. Ei trebuie să se axeze pe ambalare, care le va crește plus valoarea producției.
Cum este susținută de stat zootehnia?
În ceea ce privește zootehnia, la toată gama de subvenții sunt 20% în plus pentru fermele de lapte și în plus avem plățile per cap de animal caprinele, ovine și bovine. Evident că acest lucru a dus la o creștere a numărului de animale, dar nu și a cantității de lapte. La 1 ianuarie 2021 erau 5100 de vaci de lapte în ferme, iar la 30 septembrie 16 400 de vaci de lapte. Din acest considerent de la 1 ianuarie 2023 vom trece la plata per litru de lapte livrat către procesatori. Pe cap de animal, subvențiile vor rămâne pentru junci până la prima fătare. Ovinele și caprinele rămân la subvenționarea per cap de animal. În plus nu avem procedura de abatorizare a acestor animale. Practic vom trece agenții economici din dimensiunea gri în cea albă. Și agenții economici înțeleg acest lucru, și subvențiile sunt destul de consistente pentru ei.
Pentru zootehnie sperăm să primim creditul de 25 mil. dolari și vom veni către fiecare fermă cu programe specifice: că vrea să își procure animale că vrea să se eficientizeze energetic prin amplasarea sistemelor fotovoltaice, anveloparea clădirilor, etc. Practic trebuie să venim către producătorii de lapte să reducă din cheltuieli. Înțelegem că procesul de creștere economică a agenților economici nu trebuie să fie din contul majorărilor de preț, dar din cel al eficientizării energetice, modernizării procesului de producție. De exemplu o fermă de 68 de animale are în jur de 44 mii de lei cheltuieli pentru energia electrică. Cu fotovoltaicele sperăm să reducem la jumătate cheltuielile. Fiecare bănuț economist înseamnă un ban în plus pentru fermieri. În așa fel acesta nu va fi nevoit să majoreze prețul la lapte pentru că asta înseamnă un produs mai scump la raft.
Care este situația cu asociațiile de profil. Pe de o parte acestea spun că sunt auziți, dar nu li se iau în considerare propunerile. Cum colaborează ministerul cu ele?
La minister este o relație extraordinară cu asociațiile. Noi avem 28 de comitete consultative. Noi nu doar că îi ascultăm, dar facem modificări la regulamente așa cum vor ei. Ultima întâlnire a fost foarte productivă. Discuția a fost pe proiectul de lege 276. Sunt niște modificări esențialele. Noi venim să redimensionăm agenții economici după suprarețelele de teren pe care le cultivă. Urmează să schimbăm statutul AIPA. Instituția trebuie fortificată. Este una dintre condiții pentru a primi fondurile de preaderare la UE. Vrem să scoatem măsurile de subvenționare din legea 276 pentru că ele se regăsesc în hotărârea de Guvern. Și de fiecare dată când noi vorbim cu agricultorii tradiția era ca odată la 6 luni hotărârea de Guvern să fie modificată. Noi acum facem un centralizator al tuturor propunerilor, le vom trece prin prisma legislației și prin prisma dezvoltării sistemului economic. Fiecare lege vine să dezvolte agricultura. Noi încercăm să avem un dialog constructiv. Foarte multe modificări au fost făcute urmare a cerințelor agricultorilor.
Care sunt previziunile sectorului agricol pentru anul 2023?
Toamna anului curent se arară una frumoasă. Suprafețele însămânțate cu cereale au fost aceleași. Ploile din ultima perioadă sunt foarte binevenite, sperăm și la o iarnă cu precipitații. Anul 2023 va fi anul în care Ministerul Agriculturii își va îndeplini obligațiunile și va reduce la maxim restanțele pe care le-a avut de-a lungul anilor ca să putem garanta agricultorilor că în anul 2024 vom avea acces la fonduri de preaderare, ceea ce va însemna bani mai mulți pentru agricultura din Republica Moldova. Este un an crucial pentru noi. Iar cu suportul agricultorilor sperăm să creăm la noi în țară o ramură performantă.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
