Ghidul Apicultorului: Procedeu de obținere a propolisului
Propolisul reprezintă un amestec de substanţe răşinoase vegetale, ceară vegetală şi uleiuri eterice, cu arome specifice pe care albinele îl culeg de pe diferite specii de plante şi pe care îl folosesc în principal pentru astuparea diverselor crăpături din stup, în poleirea (acoperirea cu un strat fin) celulelor fagurilor şi a altor suprafeţe din stup.
Propolisul poate fi colectat cu ajutorul unor dispozitive realizate din diferite materiale. În general, apicultorul poate obţine propolis din:
- răzuirea unor elemente ale stupului pe care se găseşte propolisul (podişor, falţuri, speteze);
- mărirea spaţiului dintre spetezele ramelor, albinele umplând aceste spaţii cu propolis;
- înlocuirea podişorului cu o plasă din material plastic care după propolizare se va ridica şi se va curăţa;
- utilizarea colectorului de propolis care este alcătuit dintr-un grătar lamelat din metal (dimesniunea de maxim 8 mm), o sită din material plastic şi pânză colectoare (din bumbac) care se plasează deasupra cuibului în locul podişorului (colector tip Oros);
Aplicarea colectorului de propolis se face astfel:
Se aplică peste rame sita din material plastic, peste care se aşează pânza colectoare şi se aşteaptă propolizarea sitei. Despre aceasta se arată în „Ghidul de bună practică în apicultură”.
Când propolizarea sitei s-a realizat şi apare propolisul pe muchia ramei se aplică grătarul lamelat. Grătarul se pune în luna aprilie o dată cu lărgirea cuibului şi se ridică toamna în momentul pregătirii pentru iernare a familiilor de albine; peste grătar se aşează sita din plastic şi apoi pânza colectoare care în prealabil au fost dezlipite pentru a forma noi orificii în care să fie depus propolis.
În timpul sezonului apicol, ori de câte ori plasa din plastic este încărcată pe majoritatea suprafeţei cu propolis se desface prin desprindere pânza colectoare de care aderă cea mai mare parte din propolis, reaşezându-se în poziţia iniţială.
Recoltarea propolisului de pe pânza colectoare se face o dată pe an după ce în prealabil a fost păstrată câteva zile la temperatură scăzută (congelator).
În acest mod se pot recolta între 100 şi 300 de grame de propolis/familie de albine/an. Propolisul brut obţinut prin răzuire nu necesită o pregătire specială, ci doar se elimină corpurile străine.
În ceea ce priveşte conservarea, propolisul se poate ambala în pungi de plastic închise etanş pentru a se păstra principiile active. Propolisul fiind solubil în alcool etilic la rece, se pot uşor prepara soluţii şi extracte specifice (extract moale de propolis).
