Republica Moldova produce suficientă miere, dar o vinde prea fragmentat
Apicultura din Republica Moldova ar putea intra, începând cu 2026, într-o perioadă mai favorabilă, după câțiva ani marcați de prețuri mici la export și de concurența puternică a mierii ieftine din China și Ucraina. Economistul Ghenadie Ivașcenco consideră că înăsprirea regulilor europene privind originea, trasabilitatea și controlul mierii ar putea crea un avantaj pentru producătorii moldoveni, însă avertizează că prețurile mai bune nu vor fi suficiente fără o reorganizare a modului în care Moldova își vinde mierea pe piața externă.
Potrivit economistului, una dintre problemele majore ale ultimilor ani a fost fenomenul „fake honey” – mierea falsificată sau diluată cu siropuri ieftine și comercializată drept produs natural. Diferența mare dintre costul siropurilor și cel al mierii naturale a făcut ca producătorii corecți să concureze foarte greu pe piață.
„Economia fraudei era simplă: siropul putea costa în jur de 0,3 euro/kg, în timp ce mierea naturală costa de câteva ori mai mult. Pentru producătorul corect, concurența devenea aproape imposibilă”, explică Ghenadie Ivașcenco.
În opinia sa, Republica Moldova a rămas, în mare parte, în afara acestui fenomen, iar reputația bună a mierii moldovenești poate deveni acum un avantaj comercial. Economistul susține că, din 2026, Uniunea Europeană începe să aplice reguli mai stricte privind originea, trasabilitatea și controlul mierii. Într-o piață afectată de problema mierii falsificate, încrederea și capacitatea de a demonstra proveniența produsului ar putea deveni tot mai importante.
„Într-o piață zguduită de „fake honey”, încrederea începe să valoreze bani. Pentru Moldova, asta înseamnă o șansă reală și, cel mai probabil, prețuri mai bune”, afirmă economistul.
Problema nu este doar prețul, ci și fragmentarea exporturilor
Ghenadie Ivașcenco atrage însă atenția că un context extern mai favorabil nu va rezolva automat problemele sectorului. Una dintre principalele vulnerabilități este fragmentarea exporturilor.
Potrivit estimărilor prezentate de economist, Republica Moldova produce anual aproximativ 4–6 mii de tone de miere, însă acest volum este împărțit între mai mulți exportatori relativ mici, care livrează separat câteva sute de tone. Pentru buyerii mari europeni, aceste volume sunt insuficiente. Potrivit lui Ivașcenco, interesul crește atunci când un furnizor poate asigura constant aproximativ 1,5–2 mii de tone sau mai mult.
„Dacă nu ai cel puțin o mie de tone de miere, nici măcar nu ești admis în «anticamera» unui mare buyer european. Paradoxul este că Moldova are volumul, dar nu îl pune împreună”, susține economistul.
Propunerea: un macro-cluster „Honey of Moldova”
În acest context, Ghenadie Ivașcenco consideră că statul ar trebui să sprijine sectorul să se organizeze la o scară mai mare, fără să preia rolul de comerciant și fără să creeze încă o structură asociativă clasică.
Una dintre soluțiile propuse este formarea unui macro-cluster „Honey of Moldova” – o platformă economică prin care principalii exportatori să își păstreze independența, dar să își unească oferta pentru piețele externe, să lucreze după standarde comune și să negocieze direct cu marii cumpărători europeni. În viziunea economistului, diferența de scară ar putea schimba semnificativ poziția de negociere a sectorului.
„Un exportator cu 300 de tone este mic pentru Europa. O platformă cu 4–5 mii de tone începe nu doar să conteze, ci să aibă și o putere reală de negociere”, afirmă Ivașcenco.
Economistul concluzionează că o conjunctură mai favorabilă pe piața europeană ar putea contribui la creșterea prețurilor, însă capacitatea Republicii Moldova de a păstra o pa
