În Țările de Jos se fac experimente cu orezul pentru a salva mlaștinile de turbă
Acest material a fost tradus cu ajutorul inteligenței artificiale.
Schimbările climatice au făcut posibilă cultivarea orezului în Țările de Jos, lucru care înainte era de neimaginat într-o țară cu climă temperată. Cercetătorii care stau în spatele acestui proiect speră că cultivarea orezului va contribui la rezolvarea uneia dintre cele mai acute probleme ecologice ale țării: tasarea solurilor de turbă pe măsură ce acestea se usucă, ceea ce face ca zonele joase ale Țărilor de Jos să devină din ce în ce mai joase.
Glavagronom scrie despre acest lucru.
„Este incredibil. Acum 20 de ani nici nu ne-am fi putut imagina că vom putea cultiva orez în Țările de Jos”, a declarat Philipp Terheggen, președintele asociației Land van Ons.
În prezent, proiectul este unul pilot și se întinde pe o suprafață de doar 0,6 hectare. Organizatorii speră să producă aproximativ trei tone de orez cu boabe rotunde, potrivit pentru sushi sau risotto. Echipa lucrează cu aproximativ 30 de soiuri diferite de orez provenite din țări precum Rusia, China, Japonia și Uzbekistan, pentru a stabili care dintre acestea se dezvoltă cel mai bine în climatul olandez.
Fermierul Sander Roleveld, care se autointitulează „pionier”, a declarat că a vrut să le arate celorlalți fermieri că orezul poate fi cultivat pe solul mlăștinos al Olandei.
Acest proiect înseamnă mult mai mult decât o simplă diversificare a culturilor agricole. Cercetătorii consideră că acesta poate contribui la rezolvarea uneia dintre cele mai vechi probleme ecologice ale Țărilor de Jos. Aproximativ o zecime din teritoriul țării este ocupat de turbării, pe care fermierii le aseacă pentru a obține iarbă folosită ca furaj pentru animale. Pe măsură ce turbăria se usucă, se eliberează milioane de tone de dioxid de carbon, iar în zonele cele mai afectate se produce o surpare a solului de câțiva centimetri pe an.
Conform datelor furnizate de Universitatea din Wageningen, emisiile de gaze cu efect de seră provenite din turbării din Țările de Jos reprezintă aproximativ 2-3% din totalul emisiilor din țară. Singura modalitate de a rupe acest cerc vicios este menținerea constantă a umidității câmpurilor, dar în acest caz fermierii nu ar mai avea ce cultiva acolo, dacă nu ar fi orezul.
Cercetătorii monitorizează cu atenție nivelul de CO₂ și metan din recolta de orez. Aceasta reprezintă o combinație rară între adaptarea la schimbările climatice și atenuarea consecințelor acestora.
„Cultivarea orezului oferă acestei părți a lumii posibilitatea de a se adapta la schimbările climatice, adică de a cultiva ceea ce înainte era imposibil.
„Dar acest lucru contribuie, de asemenea, la atenuarea efectelor schimbărilor climatice, deoarece previne degradarea turbării și emisiile de dioxid de carbon provenite din aceasta, întrucât se poate menține într-o stare umedă”, – a declarat Julian Helfenstein, cercetător la Universitatea și Centrul de Cercetare din Wageningen, care coordonează proiectul-pilot.
Potrivit acestuia, problema turbăriilor nu afectează doar Țările de Jos, ci și o mare parte din Europa de Nord, inclusiv Germania, Belgia și chiar țările baltice. Helfenstein și echipa sa monitorizează cu atenție emisiile de CO₂ și metan generate de cultivarea orezului în comparație cu cele rezultate din exploatarea pășunilor, pentru a se asigura că „leacul” nu se va dovedi mai rău decât „boala”.
„Deocamdată, rezultatele sunt încurajatoare”, a remarcat cercetătorul. Restaurantele locale și-au exprimat deja interesul față de oferta de orez de înaltă calitate produs în Olanda.
