FAO: Cercetarea agricolă trebuie transformată în soluții pe care fermierii și le permit
Lumea dispune deja de tehnologii, instrumente și cunoștințe pentru a asigura securitatea alimentară, însă adevărata provocare este ca aceste soluții să ajungă la scară largă și să poată fi utilizate de fermieri. Este mesajul transmis de QU Dongyu, directorul general al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), în contextul Zilei Mondiale a Alimentației 2026.
Potrivit lui QU Dongyu, foametea nu este inevitabilă. În pofida capacităților și tehnologiilor disponibile în prezent, în 2025, aproximativ 645 de milioane de oameni s-au confruntat cu foametea, iar circa o treime din populația lumii nu și-a putut permite o alimentație sănătoasă.
Directorul general al FAO atrage atenția că problema nu constă neapărat în lipsa inovațiilor, ci în dificultatea de a le aplica la scară largă. Soluțiile deja demonstrate trebuie adaptate condițiilor locale, să fie accesibile financiar și suficient de viabile pentru ca fermierii și întreprinderile din sectorul agroalimentar să le poată utiliza și dezvolta.
Această abordare se află și la baza temei Zilei Mondiale a Alimentației din acest an – „Innovate today. Nourish tomorrow” („Inovează astăzi. Hrănește viitorul”). Transformarea sistemelor agroalimentare trebuie să urmărească, potrivit FAO, o producție mai bună, o nutriție mai bună, un mediu mai bun și o viață mai bună.
Tehnologiile care pot schimba deciziile din fermă
QU Dongyu oferă mai multe exemple despre modul în care tehnologia poate fi aplicată direct în agricultură.
Serviciile digitale de consultanță le pot oferi fermierilor acces la prognoze meteo, prețuri de piață și recomandări adaptate, ajutându-i să ia decizii mai bune privind semănatul, gestionarea fermei și comercializarea producției.
Sistemele de supraveghere a bolilor animalelor și cele de avertizare timpurie pot identifica mai repede amenințările, oferind serviciilor veterinare și crescătorilor mai mult timp pentru a interveni înainte ca focarele să se extindă.
În același timp, senzorii pentru monitorizarea umidității și nutrienților din sol, împreună cu irigarea de precizie, pot contribui la utilizarea mai eficientă a resurselor și inputurilor.
Instrumentele satelitare și geospațiale permit monitorizarea pădurilor și a schimbărilor în utilizarea terenurilor, iar datele mai bune despre piață și sistemele de avertizare timpurie pot ajuta autoritățile să anticipeze presiunile asupra prețurilor alimentelor, disponibilității produselor și comerțului.
Tehnologia modernă nu înlocuiește experiența fermierilor
Directorul general al FAO subliniază însă că inovația nu înseamnă doar tehnologii noi. Timp de generații, fermierii, populațiile indigene și comunitățile locale au conservat și dezvoltat soiuri de culturi, au gestionat resurse limitate de apă, au îngrijit solurile și au contribuit la protejarea peisajelor și biodiversității.
Aceste cunoștințe continuă să reprezinte o sursă importantă de inovație, mai ales atunci când sunt combinate cu știința și tehnologiile moderne pentru a-i ajuta pe producători să se adapteze schimbărilor climatice și de mediu.
Problema este că multe dintre soluțiile deja demonstrate rămân inaccesibile, prea scumpe sau insuficient adaptate condițiilor locale de producție. Situația afectează în special milioane de producători mici, inclusiv femeile și tinerii, care au acces limitat la finanțare, tehnologii, infrastructură, informații, piețe și conectivitate.
În opinia lui QU Dongyu, reducerea acestui decalaj presupune legături mai puternice între cercetare, inovație și aplicarea efectivă a soluțiilor, cu participarea instituțiilor, guvernelor, sectorului privat, organizațiilor de producători și comunităților.
Totodată, dezvoltarea unor soluții împreună cu cei care urmează să le utilizeze crește șansele ca acestea să răspundă nevoilor locale, să fie viabile din punct de vedere tehnic și economic și să poată fi aplicate pe termen lung.
Investiția în cercetarea agricolă trebuie să ajungă în câmp
QU Dongyu menționează că cercetarea agricolă este considerată una dintre investițiile cu cele mai mari randamente în dezvoltarea rurală. Totuși, majorarea investițiilor trebuie însoțită de infrastructură, instituții, competențe și parteneriate care să permită extinderea soluțiilor care funcționează.
Adoptarea practicilor inovatoare este importantă și pentru reducerea impactului sistemelor agroalimentare asupra mediului. Acestea sunt responsabile pentru aproximativ o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră și pentru peste 70% din captările de apă dulce, potrivit datelor prezentate de directorul general al FAO.
Inovația devine astfel importantă nu doar pentru productivitate, ci și pentru adaptarea fermierilor și a altor producători la fenomenele climatice extreme.
De la o idee bună la o soluție pe care fermierul și-o poate permite
Directorul general al FAO susține că inovațiile trebuie adaptate realităților și necesităților locale, susținute de politici corespunzătoare și de investiții pe termen lung.
În acest proces, guvernele pot investi în cercetare, infrastructură și servicii de extensie agricolă. Companiile pot transforma ideile în produse și servicii accesibile, în timp ce producătorii și comunitățile pot furniza experiența necesară pentru ca aceste soluții să funcționeze în practică.
QU Dongyu atrage atenția că inovația produce impact numai atunci când poate fi transformată în proiecte viabile și finanțabile. Pentru aceasta este necesară conectarea științei și tehnologiei cu proiecte bine concepute, modele de afaceri viabile, instrumente de partajare a riscurilor și finanțare publică și privată.
În acest fel, soluțiile promițătoare pot depăși etapa proiectelor-pilot, pot ajunge la scară comercială și pot genera rezultate economice, sociale și de mediu măsurabile.
În încheiere, directorul general al FAO subliniază că fiecare recoltă se bazează pe ceea ce a fost construit anterior, iar fiecare progres combină cunoștințele vechi cu cele noi. Atunci când inovația ajunge la oamenii și comunitățile care au nevoie de ea, aceasta poate contribui cu adevărat la agricultura și securitatea alimentară a viitorului.








