Apicultura – hobby în ADN-ul meu

„Eu am avut mereu convingerea că omul trebuie să facă doar ceea ce îi place cu adevărat. Atunci când construiești ceva din obligație, foarte repede apare oboseala și dispare sensul. În schimb, atunci când există pasiune, găsești energie chiar și în cele mai dificile perioade. Apicultura m-a atras mulți ani, însă nu aveam curajul să fac primul pas. Cred că există un moment în care înțelegi că nu mai trebuie să aștepți condiții ideale. Pur și simplu începi. Pentru mine, acel moment a venit în primăvara anului 2022”, povestește Igor Ciudnîi.

Primii stupi și primele lecții

S-a adresat președintelui Asociației Apicultorilor din Republica Moldova pentru recomandări privind alegerea tipului de stupi și a tehnologiei de producere. Așa a ajuns la un producător local de stupi și, ulterior, la un apicultor cunoscut de la care a cumpărat primele familii de albine. Recunoaște că, la început, experiența practică lipsea cu desăvârșire, aceasta fiind o activitate absolut nouă.

„Îmi amintesc și acum discuțiile din perioada aceea. Întrebările pe care le adresam erau atât de superficiale, încât oamenii își dădeau imediat seama că nu deschisesem niciodată un stup. Dar tocmai atunci am înțeles cât de importante sunt cunoștințele. În apicultură, începutul este foarte fragil. Dacă pornești greșit, este foarte probabil că te vei dezamăgi foarte curând – chiar în primul sezon”.

Prima investiție a fost de aproximativ 30.000 de lei pentru 5 stupi populați cu toate accesoriile necesare – rame, faguri artificiali, etc. Familiile de albine au fost aduse în luna mai la Lozova, pe un teren cumpărat inițial pentru alte scopuri.

Apicultura nu se face „de la distanță”

Deși mulți privesc apicultura drept un hobby liniștit, Igor spune că realitatea este mult mai complexă. În opinia sa, prisaca cere implicare permanentă și o atenție pe care nu o poți transmite integral altcuiva.

„Apicultura pare simplă doar atunci când o privești din exterior. În realitate, este o activitate extrem de sensibilă și foarte personală. Nimeni nu va simți familiile de albine exact așa cum le simți tu. În interiorul fiecărui stup există un ritm propriu, iar tu trebuie să înveți să îl observi și să îl înțelegi. Sunt lucruri care nu pot fi explicate doar prin reguli sau prin tehnologie. Există momente în care trebuie pur și simplu să înțelegi starea familiei și să intervii la timp. Tocmai de aceea spun că apicultura nu poate fi făcută de la distanță”.

Aceasta este una dintre concluziile importante la care a ajuns după câțiva ani de activitate. O altă concluzie ține de limite și de capacitatea reală de gestionare a unei prisăci.

Extinderea rapidă și lecția limitelor

După începutul cu cinci familii, dezvoltarea a venit foarte repede. Fire perfecționistă și impulsivă, spune că nu acceptă să înceapă „încet și cu pași mici”. Au urmat noi investiții, achiziții de stupi, familii de albine și echipamente pentru pastoral. La un moment dat, prisaca ajunsese la aproximativ 240 de familii de albine și 3 angajați.

Astăzi însă privește acea perioadă cu mai mult realism și spune că graba poate deveni uneori un dezavantaj.

„Eu sunt omul care începe totul cu foarte mult entuziasm și cu pași mai mari decât ar trebui. La început mi se părea că, dacă există dorință și suficientă muncă, orice volum poate fi gestionat. În timp însă am înțeles că fiecare activitate are niște limite foarte clare. Dacă depășești capacitatea reală de organizare, începi să pierzi controlul asupra proceselor, iar atunci dispare și plăcerea lucrului făcut corect. Cred că una dintre cele mai importante lecții pe care mi le-a oferit apicultura este exact această capacitate de a înțelege cât poți duce cu adevărat”.

În prezent, reduce treptat numărul familiilor, nu pentru că renunță la apicultură, ci pentru că încearcă să găsească acel volum care poate fi gestionat eficient de o singură persoană. În viziunea sa, reducerea efectivului nu înseamnă automat și reducerea producției, ci poate însemna eficientizare, tehnologii mai bune și o organizare mai corectă.

„Apicultura este o știință”

Deși vorbește cu multă pasiune despre acest domeniu, Igor insistă asupra faptului că apicultura nu poate exista fără disciplină și fără reguli clare. Pentru el, imaginea romantică a prisăcii trebuie completată și cu partea tehnologică, uneori monotonă, dar absolut necesară.

„Foarte mulți cred că apicultura înseamnă doar instinct și experiență. În realitate, este o știință în adevăratul sens al cuvântului. Există reguli foarte clare, iar dacă nu le respecți, inevitabil apar problemele. Eu chiar cred că o tehnologie bună poate fi doar cea monotonă în care procesele se repetă cu o consecutivitate constantă. Poate sună ciudat, dar asta este realitatea. Înseamnă că procesele funcționează corect iar improvizările sunt excluse la maxim. Dacă în fiecare zi trebuie să inventezi soluții noi, înseamnă că ceva foarte important, fundamental, a fost conceput greșit”.

Totodată, spune că pe lângă experiență, capacitatea de observație rămâne esențială.

„Trebuie să simți ceea ce se întâmplă în interiorul stupului. Sunt ani în care natura schimbă complet regulile. În acest caz este important să ai capacitatea de a aplica acele procedee care sunt binevenite în circumstanțele nou create. Și aici nu este nici o contradicție cu cele spuse anterior, pur și simplu fiecare apicultor este obligat să fie pregătit să intervină cu setul tehnologic adaptat fiecărui sezon apicol. În același timp oricât de multă experiență ai avea, întotdeauna trebuie să fii gata pentru a învăța ceva nou. Cred că exact această combinație dintre disciplină și imprevizibil face apicultura atât de interesantă”.

O activitate influențată de oameni, vreme și piață

Întrebat ce limitează cel mai mult dezvoltarea apiculturii în Republica Moldova, Igor Ciudnîi vorbește despre trei factori care influențează direct această activitate: lipsa forței de muncă calificată, condițiile meteo și instabilitatea pieței produselor apicole.

Chiar și în prisăcile moderne, multe dintre procesele importante rămân manuale: „Poți să asiguri o mecanizare maximă a extracției de miere, însă principalele procese tehnologice din prisacă oricum se fac manual. Este foarte multă muncă fizică calificată și foarte mult timp investit, mai ales în sezonul activ. Din cauza aceasta, factorul uman rămâne una dintre cele mai mari provocări ale domeniului”.

În același timp, spune că apicultura este mult mai vulnerabilă la condițiile meteo decât alte ramuri agricole.

„În agricultură, chiar și într-un an dificil, de regulă există un rezultat pozitiv, mai cu seamă în cazul în care este aplicată o tehnologie intensivă cu utilaje și inputuri moderne. În apicultură însă, câteva ore de îngheț într-o perioadă critică pot compromite întreg sezonul. Chiar și atunci când familiile sunt pregătite foarte bine, perioada de cules este scurtă și extrem de sensibilă la temperaturi și ploi”.

Pe lângă toate acestea, apicultorii sunt afectați și de evoluția pieței, iar ultimii ani au fost printre cei mai dificili pentru sector.

„Au fost perioade în care prețul mierii ajunsese aproape de cel al zahărului. În asemenea condiții, foarte mulți apicultori au început să își piardă motivația. Poți avea un sezon bun din punct de vedere al producției și, totuși, să nu obții rezultatul financiar pe care îl aștepți. Din cauza aceasta, apicultura este o activitate destul de riscantă și greu de prevăzut”.

Primăvara — perioada preferată din prisacă

Deși mulți asociază apicultura cu mierea și partea comercială a activității, pentru el adevărata satisfacție vine din cu totul altă etapă. Spune că perioada extracției este una dintre cele mai solicitante și obositoare, în timp ce primăvara rămâne momentul pe care îl așteaptă cel mai mult în fiecare an.

Atunci, explică apicultorul, stupina prinde viață cu adevărat. Familiile de albine se dezvoltă rapid, iar fiecare intervenție contează. De la modul în care sunt gestionate familiile până la deciziile luate în funcție de vreme și cules, totul poate influența întregul sezon.

„Există ceva foarte viu și foarte sincer în perioada aceea. Fiecare intervenție are consecințele sale și fiecare decizie influențează tot ceea ce urmează. Uneori spun că apicultura seamănă cu un joc strategic sau cu o partidă de șah, pentru că trebuie să gândești permanent câțiva pași înainte”, spune acesta.

Diversitatea produselor apicole

În 2023 a produs patru sortimente de miere: rapiță, de mai, tei și floarea-soarelui. Ulterior a investit într-un utilaj pentru topirea fagurilor vechi și a început să experimenteze colectarea polenului.

„Foarte multe activități în apicultură par simple până în momentul în care începi să le faci practic. Inclusiv obținerea unei ceri curate și veritabile presupune anumite procedee tehnologice pe care trebuie să le cunoști. Dacă nu respecți anumite etape, rezultatul final nu mai are aceeași calitate. În 2026 am început și colectarea polenului, folosind echipamente performante. Sunt procese interesante, dar care cer foarte multă atenție și răbdare”, spune Igor Ciudnîi.

Consideră că mulți oameni subestimează cât de important este echipamentul într-o prisacă modernă. Chiar dacă vorbește despre apicultură ca despre un hobby, spune că fără investiții în utilaje și organizare, activitatea poate deveni rapid o povară.

„Există o regulă foarte importantă: dacă dezvolți o activitate, mai ales atunci când ea este un hobby, trebuie să îți creezi condiții bune de lucru. Utilajele performante nu sunt un moft. Ele îți economisesc timp, energie și îți permit să te concentrezi pe lucrurile care contează cu adevărat. Dacă nu ai un minim de confort și de organizare, la un moment dat hobby-ul începe să se transforme într-o sursă permanentă de oboseală. În loc să primești satisfacție, începi să te consumi pe tine și pe cei din jur”.

Hobby-ul care te obligă să încetinești

Igor este convins că oamenii care se dedică apiculturii se schimbă inevitabil. Activitatea îi obligă să fie atenți, răbdători și permanent implicați.

„În apicultură, mintea ta este mereu ocupată cu planuri, analize și observații. Cred că inclusiv acesta este unul dintre motivele pentru care mulți apicultori continuă să lucreze și la vârste înaintate. Activitatea aceasta te ține permanent conectat la ceva viu și dinamic”.

În același timp, spune că există și o legătură aproape imposibil de explicat între om și albine.

„Albinele sunt ființe absolut libere și cred că tocmai asta mă fascinează cel mai mult. Tu nu le poți controla complet. Poți doar să creezi condițiile necesare și să le ghidezi activitatea într-o anumită direcție.Totodată, începi să simți o anumită liniște interioară. Produsele apicole pe care le consumi au un efect benefic asupra organismului, iar chiar și aerul din jurul stupului este diferit. Sunt lucruri pe care le înțelegi doar atunci când începi să petreci mult timp în prisacă”.

Astăzi, Igor spune că nu își mai poate imagina viața fără această activitate.

„Ajunge o perioadă în care apicultura nu mai este doar un hobby sau o ocupație. Devine o parte din tine și din caracterul tău. Nu o mai privești doar prin prisma banilor. Înțelegi că lucrezi cu una dintre cele mai importante viețuitoare de pe planeta Pământ și că, într-un fel sau altul, existența noastră depinde de ele. Cred că exact această conștientizare te face să nu mai poți renunța.”Top of FormBottom of Form

Poate tocmai de aceea, pentru mulți stupari, apicultura nu devine niciodată doar o afacere. Devine o activitate care îi obligă să încetinească ritmul, să fie atenți la detalii și să accepte că, în fața naturii, controlul absolut nu există niciodată.