Analiza comerțului exterior cu făină de semințe și turte din Moldova în iunie 2026

Tocmai de aceea, făina de semințe reprezintă standardul industrial pentru marile unități de producție a furajelor combinate, iar turta, în special cea obținută prin presare la rece, — un produs destinat nișelor mai exigente, inclusiv agricultura și zootehnia ecologică, unde renunțarea la extracția chimică are o valoare comercială de sine stătătoare.

În iunie 2026, structura pieței de făină și turte din Moldova s-a conturat aproape în mod simetric, remarcă expertul Iurii Riza în analiza efectuată asupra structurii comerciale, geografice și corporative: țara a importat mai puține tone decât a exportat, dar a plătit pentru importuri mult mai mult decât a încasat din exporturi. Cifra de afaceri totală a fost de 14,0 mii de tone, în valoare de 88,2 milioane de lei, iar prețul mediu la nivel de piață a fost de 6 319 lei pe tonă. În spatele acestei cifre medii se ascunde o diferență semnificativă între segmente: o tonă importată a costat, în medie, 9 718 lei, iar una exportată — 4 110 lei, adică importul a fost de peste două ori mai scump decât exportul. Din punct de vedere structural, acest lucru înseamnă că importurile s-au concentrat pe produse cu o valoare unitară ridicată — materii prime proteice concentrate, — în timp ce exporturile s-au format în principal datorită volumului fizic, la un preț pe tonă semnificativ mai mic. O excepție de la această regulă o constituie turta organică: singurele poziții de export a căror valoare unitară este comparabilă cu nivelul prețurilor mărfurilor importate.

Structura generală a cifrei de afaceri

O imagine completă a cifrei de afaceri pe tipuri de produse este prezentată în tabelul 1.

Importurile au înregistrat 5,5 mii de tone și 53,4 milioane de lei — adică 39,4% din greutatea totală, dar 60,6% din valoarea totală. Exportul, dimpotrivă, a înregistrat un volum fizic mai mare — 8,5 mii de tone, adică 60,6% din greutate — dar a generat doar 34,8 milioane de lei, adică 39,4% din valoare. Discrepanța dintre ponderile în greutate și cele în valoare nu este o întâmplare statistică, ci o consecință directă a faptului că produsele importate și exportate aparțin unor segmente de preț diferite, lucru ilustrat clar de figura 1, care compară structura importurilor și a exporturilor din punct de vedere al greutății și al valorii.

În cadrul importurilor, liderul absolut rămâne șrotul de soia obișnuit: 5,1 mii de tone și 50,9 milioane de lei, adică 93,2% din greutate și 95,4% din valoarea totală a importurilor. Prețul mediu al acestei poziții — 9 943,25 lei pe tonă — determină practic profilul de preț al întregului flux de importuri. Celelalte trei poziții sunt: turta de floarea-soarelui granulată (275 de tone, 5,0% din greutate, 3,5% din valoare, 6 719,00 lei/t), turte de floarea-soarelui în vrac (50 de tone, 0,9% din greutate, 0,6% din valoare, 6 145,01 lei/t) și turte de rapiță (48 de tone, 0,9% din greutate, 0,6% din valoare, 6 524,29 lei/t) — joacă mai degrabă un rol secundar, dar tocmai pe baza exemplului lor se observă un efect procesual revelator: turte de floarea-soarelui granulate costă cu 9,3% mai mult decât cele vrac (6 719 față de 6 145 lei pe tonă) la aceeași materie primă de bază. Granularea, care reduce praful și crește densitatea în timpul depozitării și transportului, se traduce printr-o primă de preț directă — mică, dar perfect măsurabilă.

Coșul de export are o structură simetrică, dar cu o polarizare și mai pronunțată. Peletele de floarea-soarelui, sau turta, reprezintă 8,2 mii de tone și 30,9 milioane de lei, 96,5% din greutate și 88,8% din valoarea totală a exporturilor, adică aproape întreaga masă fizică a exporturilor. Prețul mediu al turtei de floarea-soarelui — 3 782,76 lei pe tonă — este cel mai scăzut dintre toate cele opt poziții comerciale implicate în schimbul comercial, fie că este vorba de import sau de export: este vorba de un furaj vrac clasic pentru zootehnie, comercializat în loturi mari pe baza volumului, nu a caracterului unic. La celălalt capăt al spectrului de prețuri se află turta organică. Turta de floarea-soarelui ecologică (207 tone, 2,4% din greutate, dar 7,8% din valoare, 13 175,47 lei/t) și turta de soia ecologică (46 tone, 0,5% din greutate, 2,4% din valoare, 17 957,66 lei/t) ilustrează efectul clasic al primei de nișă: ponderea în valoare o depășește de câteva ori pe cea din greutate — în cazul turtei de soia, de aproape cinci ori. În același timp, turta de soia ecologică se dovedește a fi cea mai scumpă poziție din întreaga matrice de mărfuri din luna iunie, fie că este vorba de import sau de export — de 1,8 ori mai scumpă decât șrotul de soia importat și de 4,75 ori mai scumpă decât turta de soia exportată. Turta din alte culturi oleaginoase (44 de tone, 0,5% din greutate, 1,0% din valoare, 7 745,66 lei/t) ocupă o poziție intermediară, dar se tranzacționează, de asemenea, la un preț mai ridicat decât cea mai mare parte a exporturilor.

Imaginea de ansamblu a cifrei de afaceri, în care turta de export ieftină coexistă cu turta organică de calitate superioară și cu șrotul de soia importat la prețuri ridicate, este prezentată în detaliu în figura 2.

Graficul arată că pozițiile de import și export din luna iunie se încadrau în două segmente de preț diferite — cel de masă și cel de nișă — și tocmai combinația acestor segmente a determinat raportul final dintre ponderea în volum și cea în valoare.

Harta geografică a livrărilor

Distribuția comerțului exterior pe țări-parteneri este prezentată în tabelul 2.

Aceasta reflectă o concentrare ridicată a fluxurilor comerciale: atât importurile, cât și exporturile se limitează în totalitate la doar două țări de fiecare parte — canalele comerciale sunt extrem de înguste și bine stabilite, fără semne de diversificare geografică.

Importurile au provenit din Ucraina și România. Ucraina a furnizat 4,5 mii de tone și 43,1 milioane de lei — 82,6% din greutate și 80,6% din valoare, rămânând cel mai mare furnizor. În același timp, gama de produse din Ucraina este extrem de variată: tocmai de acolo au provenit toate cele patru poziții comerciale importate — șrot de soia (4,2 mii de tone), șrot de floarea-soarelui granulat și vrac, precum și turte de rapiță. România, dimpotrivă, a furnizat un volum mult mai mic — 955 de tone, adică 17,4% din greutate — dar ponderea sa în valoare a crescut la 19,4%, adică cu două puncte procentuale mai mult decât ponderea în greutate. Motivul ține de preț: prețul mediu al livrărilor din România — 10 844,87 lei pe tonă — față de 9 480,53 lei în cazul Ucrainei în ansamblu. România a furnizat exclusiv șrot de soia și, chiar și la o comparație directă între produse, șrotul de soia românesc (10 844,87 lei/t) se dovedește a fi mai scump decât cel ucrainean (9 736,75 lei/t) cu aproximativ 11,4%. Diferența dintre cele două canale de aprovizionare este evidentă: coridorul ucrainean asigură amploarea și diversitatea sortimentului, iar cel românesc — un preț mai ridicat, cu o specializare restrânsă pe un singur produs.

Exporturile s-au repartizat între România și Germania, iar aici asimetria este și mai pronunțată. România a importat 8,2 mii de tone în valoare de 30,9 milioane de lei — 96,5% din greutate și 88,8% din valoare — practic întregul volum fizic al exporturilor, reprezentat de turte de floarea-soarelui. Germania a cumpărat doar 297 de tone (3,5% din greutate) în valoare de 3,9 milioane de lei, dar aceasta reprezintă deja 11,2% din valoare — ponderea în valoare o depășește pe cea în greutate de peste trei ori. Prețul mediu al livrării către Germania — 13 111,73 lei pe tonă — este de 3,5 ori mai mare decât cel din România (3 782,76 lei/t). În spatele acestei diferențe se află specializarea comercială: către Germania se exportă exclusiv turte organice și turte din alte culturi oleaginoase, adică produse dintr-un segment premium, de calitate diferită, în timp ce România preia volumul masiv destinat hranei pentru animale.

Merită o atenție specială faptul că România este prezentă pe ambele părți ale fluxului comercial: atât ca furnizor de șrot de soia scump pentru importurile moldovenești, cât și, în același timp, ca cel mai mare cumpărător de turte de floarea-soarelui ieftine din exporturile moldovenești. Concluzia generală privind aspectul geografic este următoarea: atât importurile, cât și exporturile se bazează fiecare pe două direcții consacrate, iar în ambele perechi se observă o distribuție similară a rolurilor — un partener asigură volumul principal al livrărilor, celălalt — un preț mai ridicat pe tonă: Ucraina, în cazul importurilor, și România, în cazul exporturilor, generează volumul principal al livrărilor, în timp ce România, în cazul importurilor, și Germania, în cazul exporturilor, generează o primă de preț. Această polaritate geografică este ilustrată clar în figura 3.

O perspectivă asupra companiei

Detaliile pe companii sunt prezentate în tabelul 3, completat cu o defalcare pe poziții de marfă în cadrul fiecărei companii.

Importurile din luna iunie au fost asigurate de zece companii — o structură mult mai ramificată decât cea a exporturilor. Pe primul loc se află Largo-Terra SRL, cu 1,6 mii de tone (28,6% din greutate) și 13,7 milioane de lei (25,7% din valoare). Urmează SC Vadcom-Prim SRL (1,2 mii de tone, 21,4% din greutate, 11,8 milioane de lei, 22,0% din valoare), Floreni SRL (953 de tone, 17,3% din greutate, 9,6 milioane de lei, 18,0% din valoare) și Golden Piglet SRL (728 de tone, 13,2% din greutate, 8,0 milioane de lei, 14,9% din valoare). Doar aceste patru companii acoperă în total 4,4 mii de tone, adică peste 80% din greutatea totală a importurilor — o concentrare ridicată, deși, formal, pe piață participă de zece ori mai mulți actori. Clasamentul este completat de Marculesti-Combi SA SRL (442 de tone, 8,0%), Alionexagro SRL (300 de tone, 5,5%), Sumagroservice SRL (224 de tone, 4,1%), precum și trei companii cu cote aflate la limita erorii statistice — Neolacta SRL (48 de tone de turte de rapiță), Cerealcom Export SRL și Întreprinderea Isnovat SRL (câte 25 de tone fiecare). Ultimele două sunt reprezentative tocmai prin egalitatea greutății, în ciuda diferenței de preț: Cerealcom Export SRL a achiziționat șrot de soia la 10 300 de lei pe tonă și a plătit pentru cele 25 de tone ale sale 257,5 mii de lei, în timp ce Isnovat a importat turte de floarea-soarelui în vrac la 6 425 lei pe tonă și a cheltuit doar 160,6 mii lei — la o greutate absolut identică a lotului, diferența de cost a livrării depășește 60%. Mai mult, nici măcar turta de floarea-soarelui în vrac nu avea un preț unic: Alionexagro SRL a achiziționat același produs la 5 866 lei pe tonă, adică cu aproape 10% mai ieftin decât Isnovat — o variație mică, dar vizibilă a prețurilor pentru un produs identic în decursul unei singure luni.

Opt din zece companii importă strict un singur produs — cel mai adesea turte de soia — iar doar Largo-Terra SRL și Alionexagro SRL își diversifică achizițiile. Largo-Terra, pe lângă cele 1,3 mii de tone de șrot de soia, a importat întregul volum de șrot de floarea-soarelui granulat (275 de tone), iar Alionexagro combină turta de soia (275 de tone) cu turta de floarea-soarelui vrac (25 de tone). Tocmai acest amestec explică parțial tendința de preț neevidentă: în ciuda poziției de lider în ceea ce privește volumul, prețul mediu de achiziție al Largo-Terra se dovedește a fi unul dintre cele mai scăzute dintre marii importatori — aproximativ 8,7 mii de lei pe tonă, — deoarece aproape o cincime din livrările sale constă în turte granulate mai ieftine, și nu în turte de soia de calitate superioară. Totuși, acest lucru nu se explică doar prin mixul de produse: dacă se iau în considerare doar achizițiile de turte de soia ale Largo-Terra — 1,3 mii de tone la 9 168 de lei pe tonă, — această preț se dovedește totuși a fi cel mai mic dintre toți cei opt cumpărători de șrot de soia, mai mic decât cel practicat de Marculesti-Combi SA SRL (9 669 lei/t), Alionexagro SRL (9 740 lei/t), SC Vadcom-Prim SRL (9 990 lei/t), Floreni SRL (10 080 lei/t), Cerealcom Export SRL (10 300 lei/t) și Golden Piglet SRL (10 924 lei/t). Acest lucru indică faptul că amploarea achiziției se traduce, în sine, într-o reducere obținută prin negociere — cel mai mare cumpărător beneficiază de cel mai bun preț chiar și pentru un produs identic. Pentru comparație, Sumagroservice SRL, care achiziționează exclusiv șrot de soia în cantități relativ mici, plătește în medie 11 167 lei pe tonă — acesta este cel mai ridicat preț dintre toți importatorii, iar Golden Piglet SRL, cu 10 924 de lei pe tonă, ocupă locul al doilea în acest clasament al prețurilor. Rezultă că prețul turtei de soia din iunie a fost determinat nu doar de alegerea produsului, ci și de puterea de negociere conferită de volum: specializarea în produse premium cu un lot modest, cum este cazul Sumagroservice SRL, costă mai mult pe tonă decât achiziția la scară largă a aceluiași produs de către un jucător important precum Largo-Terra SRL, — această dependență este ilustrată clar în figura 4, care prezintă clasamentul importatorilor în funcție de volumul livrărilor.

Sectorul exporturilor este organizat în mod fundamental diferit — aici activează doar trei companii, iar fiecare dintre ele deține un monopol strict asupra propriului produs. SC Floarea-Soarelui Comert SRL — singurul exportator de turte de floarea-soarelui, cu 8,2 mii de tone și 30,9 milioane de lei, reprezentând 96,5% din greutate și 88,8% din valoarea totală a exporturilor; toată această producție a fost exportată în România. Vi Oil Agro SRL — singura companie care furnizează turte organice, atât de floarea-soarelui (207 tone), cât și de soia (46 tone), în total 253 de tone și 3,6 milioane de lei; aceasta reprezintă doar 3,0% din greutate, dar 10,2% din valoarea exporturilor, iar prețul mediu al companiei depășește 14 mii de lei pe tonă — de aproape patru ori mai mare decât cel al liderului în ceea ce privește volumul. Azamet Pro SRL acoperă nișa turtei din alte culturi oleaginoase — 44 de tone și 340,8 mii de lei, cea mai mică cotă de piață, dar și aceasta se comercializează la un preț semnificativ mai ridicat decât turta de floarea-soarelui, la 7 746 de lei pe tonă. Structura comercială și cea corporativă a exporturilor coincid aici aproape literalmente: o singură companie — un singur produs — o singură destinație, iar acesta este un model de concurență fundamental diferit în comparație cu piața de import, unde mai mulți actori concurează pentru același șrot de soia. Distribuția cotelor între cei trei exportatori, în funcție de valoarea livrărilor, este prezentată în figura 5.

Comparând cele două perspective, se poate formula o concluzie generală: piața moldovenească a importurilor de făină și turte este o piață cu concurență moderată, cu aproximativ zece participanți, în care cei mai mari actori beneficiază de pe urma mixului de produse, nu doar de pe urma economiilor de scară; exportul moldovean reprezintă, în esență, trei canale monopoliste care coexistă în paralel, unul de masă și două de nișă, în care fiecare companie își controlează în totalitate segmentul fără concurență internă.

Concluzii

Cifra de afaceri a turtei și a turtei de ulei din Moldova, în iunie 2026, s-a caracterizat printr-o asimetrie fundamentală: țara a importat mai puține tone decât a exportat (5,5 mii față de 8,5 mii), dar a cheltuit mai mult pe importuri decât a câștigat din exporturi (53,4 milioane de lei față de 34,8 milioane de lei). Coșul de produse explică pe deplin această asimetrie. Importurile constau aproape în totalitate din turte de soia — un furaj proteic concentrat, obținut prin extracție și solicitat de marile întreprinderi de producție a furajelor combinate și de creștere a animalelor din țară. Exportul se bazează, în schimb, pe turta de floarea-soarelui — un furaj vrac accesibil, vândut în funcție de volum, — însă tocmai acest produs generează mai puțin de jumătate din veniturile din export, calculate pe tonă, în comparație cu prețul mediu de import.

Structura geografică a comerțului este extrem de restrânsă și stabilă: doi furnizori acoperă întregul import, doi cumpărători — întregul export, iar în luna iunie nu s-a observat nicio diversificare în afara Ucrainei, României și Germaniei. În același timp, România joacă un rol dublu — sursă de șrot de soia de calitate superioară la intrare și cel mai mare consumator de turte ieftine la ieșire — ceea ce o face un partener aproape sistemic pentru întreaga grupă de produse. Germania, cu o cotă modestă de 3,5% din volumul exporturilor, asigură mai mult de o zecime din veniturile din exporturi exclusiv datorită turtei organice — un semnal că tocmai acest segment, și nu peletele de masă, reprezintă punctul de creștere a valorii adăugate pentru exportatorii moldoveni.

Structura corporativă a pieței evidențiază două tipuri diferite de organizare a afacerilor. Pe partea importurilor, există un grup destul de larg format din zece companii, în care se remarcă poziția de lider a celor mai mari patru jucători, care controlează împreună peste 80% din volumul importurilor; cu toate acestea, strategiile de preț din cadrul acestui grup diferă: combinarea pozițiilor de marfă poate reduce prețul mediu de achiziție, în timp ce specializarea îngustă pe un singur produs, cum este cazul Sumagroservice SRL, implică un cost mai ridicat pe tonă. În ceea ce privește exporturile, dimpotrivă, activează doar trei companii, fiecare dintre ele deținând un monopol de facto asupra propriului produs și a propriului segment de piață — o structură mai vulnerabilă la fluctuațiile cererii unui singur cumpărător, dar și mai transparentă din punctul de vedere al specializării.

Scala de prețuri, stabilită pe baza rezultatelor din luna iunie, oferă traderilor și fermierilor un punct de referință practic: turta de soia ecologică (17 957,66 lei/t) și turta de floarea-soarelui ecologică (13 175,47 lei/t) ocupă primele trepte, urmează șrotul de soia (în medie 9 943,25 lei/t, dar la prețuri mai ridicate în cazul livrărilor din România), iar pe ultimele locuri se află produsele din prelucrarea floarea-soarelui sub formă vrac și granule și, pe ultimul loc, turta de floarea-soarelui (3 782,76 lei/t). Pentru actorii de pe piață orientați către segmentul ecologic, datele din iunie confirmă stabilitatea primei germane, iar pentru operatorii de pe piața furajeră de masă — dependența persistentă de cererea românească de turte. Dacă această configurație se va menține în lunile următoare, direcția cea mai evidentă de creștere a veniturilor din export va rămâne nu atât volumul, cât extinderea sortimentului ecologic și specializat, capabil să reproducă dinamica prețurilor deja înregistrată de turte în luna iunie.