Strugurii de masă se recoltează când gradul lor de maturitate, pe lângă producțiile cantitative şi calitative deosebite, asigură şi condiţiile necesare pentru o valorificare superioară şi eficientă. Aceasta se stabileşte în funcţie de soi şi condiţiile ecologice ale zonei de producţie şi se realizează, în general, când strugurii ajung la maturitatea deplină.
Strugurii de masă
La momentul maturităţii depline, strugurii de masă prezintă, în general, următoarele însuşiri: formă şi mărime specifice soiului; boabe translucide, cu o uşoară înmuiere la pipăit, dar crocante; culoare uniformă, caracteristică soiului, pentru toate boabele de pe ciorchine; gustul şi aroma caracteristice soiului.
O cunoaştere multilaterală a însuşirilor şi compoziţiei strugurilor, a mersului transformărilor biochimice în raport cu condiţiile climatice ale anului este necesară pentru stabilirea judicioasă a gradului de maturare a strugurilor. Momentul maturităţii depline a strugurilor de masă se poate stabili, cu o bună aproximaţie, prin efectuarea următoarelor determinări:
- greutatea boabelor,
- conţinutul mustului în zaharuri
- aciditatea titrabilă.
Aceste determinări se efectuează periodic, la intervale de 3-5 zile, începând cu intrarea strugurilor în pârgă, scrie Agrimedia.
Strugurii pentru vin
Culesul strugurilor pentru vin se execută în momentul maturităţii tehnologice, respectiv atunci când ei prezintă o compoziţie care asigură posibilitatea obţinerii de vinuri cu caracteristicile şi însuşirile dorite. Maturitatea tehnologică a strugurilor se plasează întotdeauna după momentul maturităţii (coacerii) lor depline.
Stabilirea corectă a momentului de cules reprezintă una dintre cele mai importante măsuri pentru realizarea tipurilor de vin specifice podgoriilor şi soiurilor şi pentru evitarea pierderilor nejustificate de recoltă. Pentru fixarea datei culesului, care variază în funcţie de arealul de cultură, soi, amplasarea plantaţiilor şi condiţiile anului, este necesar să se urmărească evoluţia procesului de maturare a strugurilor (mersul coacerii).
În acest scop, cu aproximativ 2-3 săptămâni înaintea datei la care se estimează ca va avea loc coacerea deplină, se execută analize periodice (din 5 în 5 zile) asupra următoarelor elemente:
- greutatea la o sută de boabe;
- conţinutul în zahăr al mustului;
- aciditatea totală a mustului;
- starea de sănătate a recoltei (procentul de boabe mucegăite).
La soiurile pentru vinuri roşii se recomandă să se execute şi determinarea conţinutului în antociani din pieliţa boabelor, pentru a se obţine informaţii asupra potenţialului colorant al strugurilor.
Probele de struguri folosite pentru urmărirea mersului coacerii trebuie să reprezinte cât mai fidel calitatea medie a strugurilor la momentul determinării. În acest scop, trebuie acordată atenţie alegerii parcelelor de pe care se face recoltarea probelor, alegerii butucilor, a strugurilor, precum şi a mărimii şi alcătuirii probelor.
Momentul maturităţii depline a strugurilor este utilizat ca un important element de reper pentru stabilirea perioadei de cules, respectiv pentru precizarea momentului maturităţii tehnologice.
În raport cu data la care se înregistrează coacerea deplină şi în funcţie de categoria de vin ce urmează a fi produs, culesul strugurilor se recomandă să se execute la următoarele intervale de timp:
- după 5-10 zile pentru producerea de vinuri albe, seci;
- după 10-20 de zile pentru elaborarea vinurilor roşii ;
- după 20-30 de zile pentru producerea vinurilor cu conţinut de zahăr (demidulci şi dulci).
Tehnica recoltării strugurilor de masă
Recoltarea strugurilor de masă se face în 2-3 etape pentru fiecare soi, în funcţie de epoca de coacere a soiului respectiv. În cadrul aceluiaşi soi, coacerea strugurilor este diferită şi se petrece într-un interval de 10-15 zile, atât din cauza momentului diferit de înflorit şi legare a boabelor, cât şi a posibilităţilor diferite de hrănire şi iluminare pe care le au strugurii pe butuc.
Culesul în etape are o importanţă deosebită, atât pentru însuşirile calitative ale strugurilor ce vor fi valorificaţi pe piaţă, cât şi pentru hrănirea mai bună şi, respectiv, a maturării într-un timp scurt a strugurilor rămaşi pe butuc.
Recoltarea strugurilor se face pe timp răcoros, dimineaţa sau seara, evitându-se orele de însolaţie puternică. Nu se vor culege strugurii umeziţi de rouă sau imediat după ploaie sau în timpul acesteia.
Tehnica recoltării
În ceea ce priveşte tehnica recoltării, efectuarea acestei operaţii trebuie făcută cu deosebită atenţie, avându-se în vedere următoarele precizări:
- se aleg numai strugurii sănătoşi, bine formaţi, uniform coloraţi, cu boabe uniforme ca mărime, acoperite cu pruină, fără a prezenta arsuri solare sau datorate tratamentelor cu fungicide;
- strugurele se prinde cu grijă de peduncul şi se detaşează prin tăiere cu foarfeca, evitându-se atingerea boabelor cu mâna şi ştergerea stratului de pruină;
- strugurii se aşază în lădiţe de recoltare într-un singur strat, în poziţie uşor înclinată şi cu codiţa în sus, pentru a fi uşor scoşi de către cei care efectuează lucrările de sortare şi cizelare;
- lădiţele pline se scot la capătul rândurilor şi se încarcă imediat în mijlocul de transport.
Lăditele pline nu trebuie lăsate după recoltare pe aleile de vie, în plin soare, deoarece sub influenţa astrului, a căldurii şi a vântului intensitatea proceselor metabolice este foarte ridicată, ceea ce se caracterizează prin pierderi mari, datorate evapotranspiraşiei. După încărcare, lădiţele se transportă imediat la locul de condiţionare.
Prin condiţionare se înţelege totalitatea operaţiilor de sortare, cizelare, calibrare, în urma cărora strugurii recoltaţi îndeplinesc anumite condiţii tehnice de calitate. Sortarea este operaţia de alegere şi grupare a strugurilor de masă pe calităţi, în funcţie de anumite criterii, stare de sănătate, mărime, forma strugurilor şi a boabelor, culoarea boabelor, gradul de prospeţime, integritatea stratului de pruină etc.
Cizelarea se face concomitent cu sortarea şi constă din îndepărtarea tuturor boabelor depreciate de înţepături de insecte, cu urme ale atacului de agenţi patogeni, cele crăpate, zdrobite, verzi, necoapte sau mucegăite etc. Pentru a evita ştergerea pruinei de pe suprafaţa boabelor şi atingerea lor cu mâna, ciorchinele se ţine de peduncul, cizelarea realizându-se cu foarfeci speciale de cizelat cu vârf rotunjit, având grijă să nu se producă rănirea boabelor.
Deoarece strugurii de masă sunt foarte perisabili, în cazul loturilor de struguri sănătoşi şi de calitate, când nu este necesară intervenţia pentru cizelare, se practică recoltarea direct în vie.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
