Legea Comerțului intern - între derivă și interese externe. Va primi industria alimentară autohtonă colacul de salvare

Агроменеджмент

În condițiile pandemiei COVID-19, având o cerere redusă pe piață, fapt datorat școlilor și grădinițelor care lucrează în regim special, dar și puterii scăzute de cumpărare, industriile agroalimentare, precum sunt cele a laptelui, cărnii, sucurilor, a băuturilor răcoritoare ș. a ajung în impas. Peste cele menționate mai sus se adaugă, pe umerii industriilor, și obligațiunile contractuale față de fermieri care necesită a fi respectate, dar și concurența acerbă cu produsele de import.

 Deloc de neglijat e și o altă problemă, tot mai acută în ultimii ani, aceasta fiind concurență neloială dintre comercianți și producători.

Cronologia evenimentelor indică cert faptul că, problema respectivă s-a reliefat în îndepărtatul 2016. Întreprinderile care fac parte din ramura industriei laptelui și a cărnii, în procesul de optimizare a cheltuielilor, au observat că la  final de an oferă rețelelor sume impunătoare de bani, sub formă de discount-uri, retro bonusuri, facilități de poziționare pe raft sau includerea, pe poziții avantajoase, a produselor în flayere și broșuri promoționale. Așa se face că, inițial, procentul care deriva din valoarea cifrei de afaceri era de 3%, iar în acest an a ajuns la 20% în industria laptelui, iar în cea a cărnii - 30%. Serviciile respective, dictate producătorilor de către rețele ajung la suma de 9 milioane de lei pe an pentru o întreprindere căreia îi aparține nu mai mult de 7% din volumul de vânzări. De remarcat e și faptul că, volumul vânzărilor în pandemie este concentrat în proporție de 67% în rețele.

Mecanismul acesta este caracteristic rețelelor internaționale și naționale de marketuri, iar odată ce sumele, pe an ce trece, devin tot mai impunătoare, e de la sine  înțeles că acești bani nu merg spre modernizarea industriilor.

Urmare evoluției evenimentelor, în 2016, industria laptelui și a cărnii fac primii pași concreți în vederea reglementării acestei situații deși, niște discuții preliminare au avut loc și-n 2013. Amendamentele care vin din partea lor vizează Lega 231/2010, art. 21. Atunci, la cârma Ministerului Economiei era Andrian Candu, iar proiectul de lege nu a ajuns în Parlament. Abia în martie 2018 proiectul înregistrat sub nr. 97/2018 ajunge în legislativ și este votat în prima lectură. După ce documentul a fost retras din ședințele Parlamentului, acesta a cunoscut o serie de amendamente care, susțin reprezentanții industriilor, nu sunt avantajoase pentru producători. Astfel, liderii industriilor autohtone optează pentru varianta de proiect votată în prima lectură, în 2018. Cu toate acestea, în prezent, proiectul se găsește în versiunea de lucru la Comisia Buget și Finanțe în Parlament .

În opinia Carolinei Linte, directorului executiv al Asociației Națională a Producătorilor de Lapte și Produse Lactate „Lapte", aprobarea unei reglementări care să vină în sprijinul producătorilor autohtoni este imperativă atât la etapa actuală, cât și datorită faptului că există premise normative de nivel european.

„Optăm pentru proiectul cu numărul 97, înregistrat în anul 2018 și care a trecut în prima lectură. La etapa actuală avem înregistrate aceste practici comerciale  neloiale utilizate de către comercianți în raport cu operatorii în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar și, mai mult ca atât, aceste practici sunt caracteristice nu doar pentru Republica Moldova, dar și în țările UE. În anul 2019 Parlamentul European a emis o directivă (UE) 2019/633, ce avea caracter de recomandare și care viza nemijlocit practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi din cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. Avem tot temeiul de a aplica în Republica Moldova un cadru național care ar putea să protejeze producătorul autohton în contextul pandemiei de Covid-19 și lipsei de suport pentru sectoarele agroindustriale”.

În mod evident, părerea lui Linte este susținută de producătorii de lapte și produse lactate. În viziunea lor, dimensiunea concurenței neloiale poate fi observată pe mai multe segmente, începând cu magazinele mari și mici și terminând cu furnizorii de talie mare și mică. După părerea lui Gheorghe Angheluță, directorul companiei  S.A. „Inlac”, rețelele de comerț, cu pondere mai mare pe piață, pot cere reduceri comerciale semnificative aplicând adausul comercial mai mic. În felul ăsta are loc o concurență neloială între magazinele mari și cele mici, ultimele riscând să falimenteze, fapt ce înseamnă o concurență neloială. Cu toate acestea, în viziunea sa, lucrurile merg pe dos nu doar aici.

„Cererea reducerii comerciale față de furnizori este selectivă. Furnizorii cu potențial economic mai mic, de obicei, oferă o reducere comercială mai mare, din motiv că-și doresc să se lanseze pe piață. Acest fapt, însă, presupune slăbirea lor economică, iar furnizorilor cu pondere pe piață mai mare, li se oferă un discount mai mic. Respectiv, avem o concurență neloială între furnizori. Totodată, oferind rețelelor o reducere comercială mai mare, furnizorii sunt nevoiți să ridice prețul produselor pentru a supraviețui. Tendința data va duce la majorarea prețurilor produselor autohtone la nivelul celor de proveniență străină sau chiar le va depăși. Astfel, produsele autohtone devin necompetitive, iar rețelele sunt interesate să primească marfa la un preț mai mare, fiindcă suma reducerii va fi mai mare. Eu consider reducerile comerciale drept profit curat al rețelelor”.

Acbaș Maria, directorul fabricii de lactate Oloi Pak  și fermei de bovine Doksancom  SRL  (Comrat, UTA Gagauzia) are o opinie similară la acest subiect și-n viziunea sa, problema ar fi soluționată, dacă Legea 231/2010 cu privire la comerțul intern ar fi aprobată cu amendamentele aduse acesteia în 2018.

„În lanțul valoric cei mai avantajați sunt rețelele de supermarketuri care cer discount-uri destul de mari de la producători. Am obligațiunea să nu divulg datele contractuale, însă părerea noastră e că acest procent e prea mare. Statul ar trebui să intervină și să stipuleze aceste reduceri până la un procent anume. Ar fi bine dacă lucrurile ar sta așa cum s-a stabilit în proiectul 97/2018 la   legea 231/2010, unde  este indicat că discount-ul să fie de până la 10%”.

În susținerea ideilor expuse de producătorii de lactate vine și Sergiu Grădinaru, președintele Asociațiilor Patronale a Întreprinderilor Procesatoare de carne. Potrivit lui, necesitatea plafonării discount-urilor, dar și excluderea practicilor neloiale  sunt necesități necondiționate, care cer a fi adoptate pentru susținerea industriei autohtone.

„Noi susținem în continuare ideea că discount-urile necesită a fi plafonate și trebuie să rămână exact așa precum au fost propuse în varianta proiectului nr. 97, derivată din Lega nr. 231/2010. Pe noi ne preocupă  la fel de mult să avem 50% produs autohton pe raft, dar insistăm și pe plafonul la discount, deoarece asta va tempera și echilibra pozițiile între comercianți și producătorul autohton. Dat fiind faptul că avem o țară mică și talia producătorilor corespunde parametrilor de țară, ceea ce înseamnă că producătorii nu au puterea de negociere precum o posedă rețele. Când vine vorba despre negocierea unui discount, părerea producătorilor nu este solicitată, lui i se impune”.

Achitarea așa-ziselor servicii de către rețele de magazine reprezintă pentru producători o grea încercare, în condițiile în care, adesea, rentabilitatea produselor agricole nici nu atinge procentul solicitat de lanțul de magazine, susține Vitalie Gorincioi, președintele Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Fructe „Moldova Fruct”.

„Mărul discordiei în această discuție nu e susținerea producătorului autohton prin plasarea pe raft a nu mai puțin de 50% produs autohton, ci solicitările deconturilor  și achitarea serviciilor oferite de marketuri. Dacă ei cer 20-25%, să mă scuzați... În agricultură nu întotdeauna produsele crescute au rentabilitatea de măcar 20%. Cum să-i dăm acest procent celui care, într-o săptămână, vinde acest produs? Cum se uită țăranii noștri la toate acestea?”.

Potrivit liderilor asociațiilor sus menționate, în 2018, pe platforma Ministerului Economiei, părea să se ajungă la un consens în dialogul cu rețelele naționale. La acea perioadă s-a convenit asupra plafonării discount-ului de 10% și prezenței a nu mai puțin de 50% produs autohton pe raft. Cu toate acestea, după 2018, odată cu penetrarea pieței locale a altei rețele internaționale de supermaket-uri, a avut loc activa lobare a intereselor acesteia, prin intermediul ambasadelor și a legislativului.

Actualmente, rețelele se plasează pe piața locală în calitate de prestatori de servicii. Astfel, veniturile lor principale sunt obținute în urma serviciilor prestate pentru furnizori, pe care ultimii sunt nevoiți să le și suporte. Acest fapt generează un cerc vicios, ce nu favorizează în niciun fel dezvoltarea industriilor autohtone, odată ce schema respectivă nu implică și modernizarea industriilor, cu toate facilitățile conexe asupra economiei naționale. Astfel, nu pot fi comparate profiturile obișnuite din vânzări cu cele din domeniul de producere și procesarea a produselor agroalimentare destinate doar consumatorului autohton, deoarece dreptul de export nu a fost obținut.

Источник: Agroexpert
обратно к списку