Cireșele sunt fructe speciale. Datorită dimensiunii mici, a aromei intense, împreună cu conținutul bogat în nutrienți biochimici benefici organismului uman, cireșele sunt solicitate pe piață, iar consumatorii sunt gata să ofere un preț mare pentru achiziționarea lor. Unul dintre avantajele acestei culturi este coacerea timpurie în comparație cu alte fructe. Totuși, pentru agricultori și comercianți nu este ușor de a opera cu ele, fiind susceptibile atât la îngheț și crăpare, cât și la boli și dăunători. Cireșele trebuie manipulate cu deosebită atenție la etapa post-recoltă pentru a ajunge pe masa consumatorilor de calitate înaltă, pentru a obține profit pe nivelul așteptărilor.
Tendințe de producere
Conform datelor prezentate de FAO, în 2020 cireșul era cultivat în 64 țări ale lumii. Suprafața estimată pentru ultimii 10 ani este de 400-450 mii ha, cu o majorare mică în ultimii doi ani. Iar evoluția producției mondiale de cireșe, în ultimii 30 ani s-a mărit de 1,8 ori. Recolta medie la nivel mondial în ultimii 10 ani a constituit 5,3-6,2 t/ha. Timp de 10 ani recolta medie s-a majorat cu 10% datorită tehnologiei de producere avansate adoptate de producători.
În ultima perioadă, există o cerere în creștere de fructe certificate în sistem ecologic. La cultura cireșului dezvoltarea la acest capitol este lentă din cauza dificultăților de control al moniliei și a dăunătorilor, în special ce ține de musca cireșului (Rhagoletis cerasi) și Drosophia suzukii, deși mulți producători practică instalarea plasei anti-insecte.
În 2019/2020 țara cu cea mai mare suprafață de plantații certificate ecologic și în conversie de cireș a fost Turcia, însumând 5.434 ha. Urmează patrumari producători de cireșe ecologice din Uniunea Europeană: Italia, Bulgaria, Ungaria și Polonia cu suprafețele medii în 2019/ 2020 de 4.141, 2.300, 1.380 și 1.001 ha, respectiv.
În Republica Moldova condițiile pedo-climatice sunt favorabile pentru cultivarea cireșului în majoritatea zonelor. Din 2014, ca urmare a aplicării tehnologiei moderne de producere, dar și a oportunităților pe piața internațională, s-a înregistrat un interes mai mare față de specia respectivă, suprafața pe rod având o creștere constantă medie de 9% anual. În prezent, cultura cireșului constituie 3,6% din suprafața livezilor din Republica Moldova. Însă perioada de recoltare este restrânsă și necesită multă forță de muncă care este deseori insuficientă în regiunile de cultivare a cireșului.
Dacă în anul 2011 suprafața pe rod a plantațiilor de cireș a fost de 2,4 mii ha, atunci către anul 2020 acest indice a înregistrat o creștere considerabilă, constituind 4,1 mii ha sau o creștere cu 70%. Conform datelor AIPA (Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură), în perioada anilor 2013-2021 au fost înființate 2.159 ha de plantații de cireș, ce a constituit 8,5% din suprafața totală a speciilor pomicole plantate. În perioada anilor 2013-2015 s-au plantat anual în medie 170-180 ha. Din 2016 până în 2019 a avut loc o creștere semnificativă a suprafeței plantațiilor noi, atingând 368 ha în 2019. După aceasta, suprafața a revenit la valoarea anilor 2013-2015 cu cifra minimă în 2021. În 2021 s-au plantat 163 ha de livezi de cireș reprezentând 7,6% din suprafața totală a plantațiilor înființate.
Totuși, deși suprafața a fost în continuă creștere, producția de cireșe a avut un caracter diferit în anii 2011-2020, fiind influențată direct de condițiile climaterice.
Marea majoritate a cireșelor se produc în zonele de Nord și Centru ale țării sau 84% din suprafața totală. Aici condițiile climaterice nu favorizează ieșirea timpurie a pomilor din perioada repaosului forțat și se obțin producții constante și calitative de cireșe. În zona sudică accesul limitat la apă calitativă și constantă devine un impediment alarmant pentru cultivarea cireșului.
Evoluții pe piața cireșelor
În 2020 28% din producția globală de cireșe în stare proaspătă a fost comercializată pe piețe de export. Cantitatea totală a exporturilor pe plan global a reprezentat circa 743 mii tone de cireșe. 52% din exporturile globale sunt generate de doar 3 țări: Chile, Turcia și SUA, însumând o valoare de peste 382 mii tone de cireșe. În lista primelor 10 țări cu cele mai mari exporturi de cireș se situează și Republica Moldova care comercializează aproape 8 mii tone de cireșe, în mare parte în spațiul CSI. Dar din acest clasament țara noastră obține cel mai mic preț mediu, de 0,8 USD/kg din motiv că este prezentă în mare parte pe piețele țărilor în curs de dezvoltare. Cele mai mari prețuri le-au obținut țările de pe continentele americane: Canada, SUA și Chile cu valorile de 7,9; 7,5 și 6,9 USD/ kg respectiv, următoarele sunt țările din comunitatea europeană (Austria, Spania și Grecia) și Turcia.
Din punct de vedere al importurilor de cireșe proaspete, China reprezintă piața cea mai mare, însumând 30% din cantitatea totală a importurilor, dintre care peste 90% provin din Chile. După volumul importurilor pe locul doi se poziționează Federația Rusă și pe locul trei Germania, iar după valoarea monetară este invers. Piața germană a cumpărat în 2020 cireșe proaspete în valoare de circa 188 mil. USD, pe când Federația Rusă de 151 mil. USD. Canada este pe locul patru, importând în 2020 peste 25 mii tone de cireșe dintre care 96% din SUA. Pentru aceste fructe canadienii oferă în medie 5,8 USD/kg. Austria este în lista celor mai mari importatori, cât și exportatori de cireșe proaspete din lume.
Având o capacitate mare de cumpărare, dar și populație numeroasă, piața germană este interesantă pentru producătorii de cireșe, deși este severă la capitolul calitate și nivel de reziduuri. Cei mai mari furnizori de cireșe pe piața germană în 2021 au fost Turcia, Grecia, Spania, Italia și Țările de Jos. Cu excepția Turciei, toate țările exportatoare sunt parte a Comunității Europene. Se remarcă faptul că prețul mediu de import este invers proporțional volumului livrat, astfel în lunile mai și septembrie prețul mediu este de 5,6-5,8 USD/kg, iar în iunie până în august – de 3,1-4,3 USD/kg. Cele mai mari volume au fost importate în lunile iunie și iulie, care au reprezentat 84% din volumul importurilor totale de cireșe proaspete de 46.888 tone. În luna mai, Germania a importat un volum de 1.806 tone, în mare parte din Spania și Italia.
O parte din cireșe sunt crescute în structuri de tip seră care au facilitat recoltarea timpurie. În iunie Turcia, Grecia și Italia au devenit furnizorii de bază de cireșe de pe piața germană. În iulie și august Turcia a rămas pe poziția de lider exportând până la 12 mii și 4 mii tone respectiv, în Germania, fiind urmată de Grecia și Spania. Deși este poziționată mai la sud de multe țări producătoare de cireșe, Turcia poate produce cireșe, care sunt recoltate în luna august sau mai târziu, datorită prezenței reliefului montan de pe teritoriul ei. Țările de Jos sunt amplasate la nord-vestul Germaniei și vin cu cireșe de înaltă calitate în lunile iunie, iulie și august. Pentru această țară Germania este destinația de bază pentru exportul cireșelor. În luna septembrie Germania importă 249 tone de cireșe dintre care 91 tone din Țările de Jos, 77 tone din Regatul Unit, 43 tone din Polonia și 18 tone din Italia.
Din octombrie, pe piața germană apar cireșele din țările din emisfera sudică cum sunt Africa de Sud și Chile, importul fiind mic de 54 tone în 2021. În decembrie importul de cireșe sporește cu ocazia sărbătorilor de iarnă, atingând 109 tone dintre care 78 tone din Chile. Prețul mediu de achiziționare în decembrie 2021 a fost de 8,7 USD/ kg. Oportunitatea de obține aceste venituri o au producătorii din emisfera sudică.
Federația Rusă a importat 74.718 tone de cireșe în 2019. Cele mai mari țări exportatoare de cireșe în Rusia au fost Azerbaidjan, Turcia, Republica Moldova, Iran și Uzbekistan. Lunile iunie și iulie au reprezentat 95% din importuri însumând 39 mii și 33 mii tone respectiv. În luna august nu doar că cireșele sunt slab comercializate pe această piață, dar și reprezintă un preț mediu mai mic decât celelalte luni de numai 1,4 USD/kg sau de 4,1 ori mai mic decât în Germania în această perioadă. Azerbaidjan este lider la exporturi în Federația Rusă comercializând mai mult de 26 mii tone pe această piață care reprezintă în mare parte reexporturi din Turcia. Republica Moldova exportă în Federația Rusă cea mai mare cantitate de la mijlocul lunii iunie, până la mijlocul lunii iulie. În iunie apare concurența din partea Turciei și Uzbekistanului, iar în iulie Iran vine cu un volum considerabil de cireșe exportate.
Timp de 10 ani, până în 2020, Republica Moldova și-a dublat suprafața plantațiilor de cireș și și-a majorat producția globală cu 45% ajungând în TOP-10 exportatori din lume.
Piața cireșelor pentru Republica Moldova este slab diversificată însumând 6 destinații de export. În 2021 Republica Moldova a exportat 6.379 tone obținând 4,4 mil. USD din comerțul internațional cu cireșe. Toate exporturile s-au efectuat doar în lunile iunie și iulie, reprezentând 1.198 și 5.181 tone respectiv. În 2021, circa 70% din totalul exporturilor de cireșe au reprezentat Federația Rusă, 23% – Belarus și 7% – restul piețelor. Cele mai mari prețuri medii au fost oferite de către piața europeană, cu valoarea maximă în Franța de 3,1 USD/kg, și cele mai mici – pe piața ucraineană de numai 0,4 USD/kg. În 2021 țara noastră a importat 27 tone de cireșe din Grecia în lunile mai și iunie.
În Republica Moldova, producerea cireșelor durează de la începutul lunii iunie până la mijlocul lunii iulie, însă o pondere mai mare de fructe se recoltează din a doua decadă a lunii iunie până la începutul decadei a doua lunii iulie. În perioada respectivă, recoltează cireșe și potențialii concurenți ai țării noastre, cum sunt Turcia, Uzbekistan, Iran, Italia, România etc.
Odată cu semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană în 2014, exportul de cireșe moldovenești către UE este exonerat de elementul ad valorem al taxei de import, care pentru alte țări terțe reprezintă 20%. La momentul actual, cireșele produse în Republica Moldova sunt puțin cunoscute de consumatorii din UE. Pentru penetrarea acestei piețe, producătorii de fructe trebuie să planteze livezi super-intensive, care asigură o recoltă calitativă și mare, să mențină tehnologia de cultivare la parametrii corespunzători pentru a produce fructe ferme și de calibru mare ce vor putea concura cu cele obținute în Spania, Italia, Franța etc.
Autor: Andrei Lozan, specialist în lanțul valoric al fructelor, proiectul USAID Agricultura Performantă în Moldova
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
