Recoltarea polenului este determinata de factori economici și în prezent constituie o preocupare rentabila pentru apicultori.
Albinele sunt îndrumate la intrarea în stup sa treacă prin așa-numita placă activa, având perforații. Placa poate fi din plasă de sârmă sau în forma de grătar cu condiția ca orificiile să fie de 5 mm prin care să se rețină granulele de polen strânse în coșulețele situate pe picioarele posterioare ale albinelor, care cad apoi într-un sertăraș colector.
Greutatea granulelor de polen transportate de albine variază în medie intre 5 și 7 mg, dar poate atinge și circa 15 mg la un transport.
Polenul rămas pe picioarele albinelor este depus de lucrătoare în fundul celulei, eliminându-se aerul din masa acestuia.
Ce influențează recoltarea polenului
Factorii determinanți care influențează cantitatea de polen culeasa sunt: specia de plantă ca sursă de polen, condițiile meteorologice din sezon, puterea familiei de albine și tipul de colector folosit.
Într-un sezon favorabil o familie poate culege între 15-40 kg polen și chiar mai mult. O familie puternică consumă ea însăși circa 1,5 kg polen la un kilogram de albină, iar într-un an 20 – 25 kg.
Principala măsura ce se ia pentru sporirea culesului de polen va fi amplasarea stupilor într-o zona bogata în plante polenifere pe o raza de circa 400 m. Temperatura este factor influențabil asupra recoltei de polen. Astfel, când temperatura scade sub 10 grade Celsius, albinele nici nu ies din stup.
Lumina mai puternică în zilele senine, chiar daca temperatura este mai redusă, favorizează culesul de polen.
Familiile cu puiet în creștere necăpăcit stimulează culesul de polen, în schimb cele cu puiet căpăcit reduc cantitatea disponibilă de polen, așa încât se vor monta colectoare numai la familiile puternice cu suficiente rezerve de miere.
Polenul, ce este mai exact?
Polenul reprezinta partea bărbăteasca a plantei și este produs de majoritatea plantelor a căror polenizare se face cu polenul transportat de la una la alta cu ajutorul insectelor.
Plantele cu un conținut mare de polen sunt: porumbul și salcia. Grăunciorul de polen este învelit într-o membrană dură numită exină, de culoare începând de la un alb-gălbui până la negru.
Polenul constituie singura sursă proteica pentru albine, al cărui conținut variază intre 13-14 %, fiind în același timp elementul esențial pentru dezvoltarea puietului. În afara de proteine mai conține aminoacizi 5%, grăsimi 1,8 – 17%, hidrați de carbon, enzime și vitaminele din complexul B, A, C și E.
Polenul colectat de albine este depozitat în faguri unde se transformă în păstură. Depozitarea lui în stup duce frecvent la blocarea cuibului, mai ales în cazul culesului mare și depozitarea mierii, fapt ce impune folosirea colectoarelor de polen care rețin o parte din el. Polenul astfel reținut este adunat de stupar, în vederea valorificării lui ca produs secundar.
