Vladimir Bolea: ”În situațiile de criză, conducătorii deștepți construiesc punți, iar cei proști – garduri”

Агроменеджмент

Deputatul Vladimir Bolea, vicepreședintele Comisiei parlamentare agricultură şi industrie alimentară, a fost propus în funcția de ministru al Agriculturii în echipa guvernamentală a lui Igor Grosu. Am discutat cu candidatul la șefia MADRM despre starea agriculturii din țara noastră în 2021 și ce soluții propune funcționarul, pentru a rezolva problemele agricultorilor.


Dle Bolea, se înregistrează un regres în agricultura țării noastre, din păcate. Dacă v-aș ruga să radiografiați starea actuală, cum vedeți dvs redresarea acestei ramuri importante a economiei naționale?

Agricultura are o pondere de aproximativ 25% din PIB-ul național și este o ramură a economiei în care sunt implicate 27% din populația activă și aptă de muncă din Republica Moldova. Agricultura nu este susținută suficient de către  stat și dacă abordarea aceasta față de principala ramură a economiei în Republica Moldova se va păstra, va fi foarte greu sau imposibil de făcut față concurenței regionale. Dar în primul rând, trebuie să fie clar că tot ce ține de dezvoltarea agriculturii este în prerogativa Guvernului, noi deputații votăm legi, iar Guvernul le implementează. Cu siguranță avem nevoie de un Guvern și un Minister al Agriculturii axat pe politici și viziuni, care vor ajuta agricultorii aflați într-o profundă criză. Anul 2020, cu seceta hidrologică, a accentuat și mai mult problemele existente, formate pe parcursul a 30 de ani și cred că în 2021 vom fi martori la falimentările în lanț a micilor producători agricoli, deoarece a ieșit la suprafață că nu se face o agricultură sustenabilă  bazată pe comerț, adică produci ce poți vinde cel mai profitabil și conform legii de bază din economie :  cerere- ofertă. Din păcate, noi nu obișnuim să facem analiza conjuncturală, nu cunoaștem care este piața noastră reală de desfacere, nu știm ce se va cere în următorii ani, în ce ar trebui să investim, ce ar trebui să subvenționeze obligatoriu AIPA. Suntem o țară care cu orice preț din 1991 producem și încercăm să vindem în fiecare an roșii, mere și grîu, chiar dacă avem prețuri bune sau nu. Știți Albert Einstein avea o vorbă: Nu ești destul de inteligent dacă faci un lucru de fiecare dată la fel, în același mod, dar aștepți un alt rezultat. Și noi exact așa facem.

În acest caz, ce recomandări sau măsuri urgente vedeți care ar permite îmbunătățirea situației create în agricultură, ce soluții veți propune pentru agricultori?

Noi trebuie să ținem cont de conjunctura regională și cea globală. Cele două state vecine, Ucraina și România ne oferă piețe de desfacere spre care trebuie să ne orientăm. Din Ucraina se fac cele mai multe importuri, iar cea mai mare pondere a exportului de produse agro-alimentare este către România. Prin urmare, noi trebuie să cunoaștem profilul acestor două piețe, trebuie să știm în mici detalii ce se subvenționează în aceste două regiuni, modul și volumul de subvenționare pentru că altfel producția din Republica Moldova nu are șanse să fie valorificată la nivelul maxim în regiune. Depinde cine vor fi noii miniștri atât la Ministerul Agriculturii, dar și la Ministerul Afacerilor Externe, secretarii de stat. Anume aceste două ministere au menirea de a face politici bune și de a cere o analiză profundă a piețelor de desfacere, dezvoltarea și promova relațiilor de colaborare între state, ca producătorii agricoli să dispună de oportunități reale de a-și comercializa marfa. Noi avem semnat Acordul de liber schimb cu Uniunea Europeană, o piață imensă, toată lumea se zbate ca să ajungă acolo, noi însă depunem eforturi minime pentru  implimentarea prevederilor acordului.  Și vorbim de 500 mln de cetățeni UE, potențiali cumpărători pentru produsele agricole din Republica Moldova. 

Există totuși producători autohtoni care deja își comercializează produsele în UE, deși condițiile contractelor de export au fost negociate individual, nu la nivel de state, când cu siguranță ar fi vorba de alt nivel de comerț.

Este  bine că agenții economici din Moldova au început exporturile în UE și continuă în Federația Rusă chiar dacă  deocamdată mai sunt unele impiedimente tarifare. O să vă povestesc ce analiza a situației Moldovei am primit din partea președintelui Parlamentului chinez, în septembrie 2019, pe când eram într-o delegație în China. Noi de obicei spunem că suntem o țară mică,  că nu avem resurse financiare suficiente  ca să ne dezvoltăm, dar el a reușit să îmi schimbe viziunea economică. Noi gândim încă precum în evul mediu, considerand ca hotarul economic al unui stat corespunde hotarului administrativ, dar în realitate, țara se extinde exact până unde are semnate acordurile de liber schimb. Prin urmare, noi avem semnate acorduri cu UE, unde există 500 mln de locuitori, cu Federația Rusă  și țările CSI – alte 280 mln, de asemenea cu Turcia - 90 mln, însumate și cu alte state, avem aproximativ 900 mln de locuitori. Și nu vorbim despre  lucruri de viitor, care urmează a fi obținute, deja există relații de colaborare economică, dar rămân nevalorificate, pentru că se folosesc la minim.  Acțiunile sporadice ale unor agenți economici de care vorbiți, de fapt trebuie multiplicate și putem obține venituri uriașe în materie de export și explorarea piețelor de desfacere. În zadar producătorii agricoli depun eforturi și produc, dacă nu există abilități de a vinde produsele. Proporția activităților comerciale de succes este de 20 % - să produci, iar restul 80% - să reușești să vinzi, să ai contracte permanente, o strategie bine pusă la punct anul împrejur. Anume așa se fac afacerile, cunosc domeniul, pentru că și eu din afaceri am venit în politică.

Colaborarea cu partenerii externi este salutabilă, dar pe de altă parte, mulți producători autohtoni, mai mici, desigur, se plâng că nici în țară nu reușesc să își vândă producția, acuzând monopolul creat de unii agenți economici, în lanțurile comerciale din țară. Ce soluție propuneți în acest caz?

Ar conta mult dacă următorul Guvern ar aduce o bursă de mărfuri, care ar zdrobi monopolul, ar dezvolta regimul de piață firesc bazat pe cererea și oferta cu  menirea de a dezvolta relațiile comerciale autentice. În zadar se investesc mulți bani în construcția depozitelor pentru păstrarea merelor, cerealelor, legumelor, dacă producătorii tot cu ochii închiși caută unde să le exporte. Dacă ar exista o bursă, la strângerea roadei, spre exemplu, s-ar raporta 400-500 mii de tone de mere, atunci se propune cantitatea la bursă, în contextul că merele sunt de calitate, se vor obține prețuri bune. Noi avem Asociația ”Moldova Fruct”, diverse Asociații ale  Producătorilor, care ar putea să semneze contracte de livrare pe parcursul întregului an, pentru că în diferite perioade ale anului, cu cît este la distanță mai mare de la recoltarea roadei, prețul crește. Și dacă fructele sunt păstrate în condiții optime și perioade mai lungi, atunci profitul este garantat. Pe mine ca funcționar public mă interesează să creem oportunități ca  agenții economici să obțină cât mai mult profit și astfel ulterior să colectăm mai multe impozite la stat, bani pe care îi putem reinvesti pentru dezvoltarea continuă a acestei ramuri a economiei naționale.

Apropo de taxe, știu că ați înregistrat câteva proiecte de lege pentru politica bugetar-fiscală și bugetul 2021, care nu au fost aprobate de Guvernul condus de ex-premierul, Ion Chicu. Taxarea inversă în agricultură, are șanse această inițiativă legislativă să fie aprobată de noul Guvern?

Proiectul de lege pentru politica fiscală care prevede taxarea inversă în agricultură nu a fost respins definitiv. Era vorba de identificat sursa de finantare pentru  suma de 1, 7 mld de lei ca să achitam  în prima fază TVA-ul datorat agricultorilor, mai ales reeșind din situația economică precară din 2020. Dacă statul rambursa TVA-ul, era un ajutor real. Există un paradox în situația aceasta, pe de o parte, statul de fapt le este dator cu 1,7 mld de lei agricultorilor, iar pe de alta, se încearcă de a le oferi un anumit ajutor pentru pagubele suferite în această perioadă. Cred că se va reveni la acest proiect de lege, va fi primul lucru pe care îl voi discuta cu noul ministru al Finanțelor. De asemenea, am propus un proiect de lege care urma să reglementeze statutul gospodăriilor țărănești de fermieri și să excludă plățile puse pe umerii cetățenilor care nu practică această activitate economică. A fost o avalanșă de înregistrări a gospodăriilor țărănești la primării, confuzie creată odată cu împroprietărirea în masă a cetățenilor conform Programului Național „Pământ”, și cu modificările survenite pe parcursul anilor, prin care majoritatea cetățenilor împroprietăriți au fost declarați prin lege, antreprenori şi înregistrați sub forma gospodăriilor țărănești de fermier. Întrucât, conform datelor oficiale ei figurează ca antreprenori, automat le sunt calculate obligații fiscale, primesc scrisori de la Inspectoratul Fiscal prin care li se comunică datoriile acumulate pentru simplu fapt că s-au înregistrat în calitate de gospodărie țărănească, indiferent de faptul că practică sau nu vreo activitate economică de ani de zile. Am propus ca gospodăriile țărănești de fermier inactive să fie calificate acele întreprinderi individuale, bazate pe proprietate privată asupra terenurilor agricole şi asupra altor bunuri agricole înregistrate în Registrul gospodăriilor țărănești (de fermier), care pe parcursul ultimilor 3 ani, nu au prezentat dările de seamă prevăzute de legislație, nu dispun de conturi bancare sau nu au efectuat operațiuni pe niciun cont bancar, nu au fost înregistrate în calitate de contribuabil al TVA şi nu au înregistrate la Serviciul Fiscal de Stat mașini de casă şi de control cu memorie fiscală. Desigur, dacă unii, deși au o suprafață chiar de numai 0,7 ari, dar ei au obținut venit, au vândut roșii sau iepuri, orice altceva, fără discuții, vor fi obligați să-și achite taxele, ori noi vorbim de contribuțiile la fondul social, nu va fi nimeni scutit. Am recomandat primarilor cu care am discutat acest aspect, să facă un centralizator al tuturor gospodăriilor țărănești, pentru a stabili numărul exact de gospodării țărănești înregistrate și câte din ele funcționează real. Sunt unii care au plecat în străinătate și se adună penalități an de an, alții au decedat, unii nu au activat nici o zi, dar s-au trezit cu datorii de zeci de mii de lei, pe care numai prin judecată vor putea demonstra că nu sunt justificate și ulterior vor putea radia gospodăria țărănească de la primărie.

Aș dori să ne raportăm la agricultorii care sunt responsabili, își achită taxele, depun eforturi enorme pentru producție, care este mereu în scădere, conform datelor statistice. Când urmează să își strângă roada, se întâmplă anumite calamități naturale, de exemplu, care le spulberă într-o zi munca și sunt nevoiți să ceară ajutor de la stat. Cum le recomandați să procedeze, poate să își asigure recolta sau să își unească forțele între ei, ca să obțină investiții, granturi în comun?

Un mecanism eficient, dar folosit numai de 10% din fermieri și care cred că ar trebui să devină obligatoriu este asigurarea în agricultură. De exemplu, producătorii agricoli care s-au asigurat anul trecut, au primit câte 7 mii de lei per hectar de la companiile de asigurări. Din anul 2021, statul va plăti  70 % din costul primei de asigurare achitate de producătorii agricoli conform noii legi privind asigurarea subvenţionată a riscurilor de producţie în agricultură. Sper că se va ajunge la etapa cînd de subvenționare din partea statului vor putea beneficia doar cei care sunt asigurați,  pentru că aceste 1100 mln nu sunt un cadou, nu sunt pomeni electorale, ci investițiile statului într-un domeniu foarte important, cu mare impact social. Sunt mulți producători mici, fără de care vor pleca toți oamenii din sate, și datorită cărora de fapt mai există locuri de muncă în localitățile rurale. Prin această prismă trebuie să ne uităm la agricultori. 

Seceta severă de anul trecut a semnalat clar că pe lângă acțiunile de asigurare, se cer măsuri concrete, investiții ale statului în sistemele de irigare. Dvs ce soluții vedeți pentru a preveni repetarea dezastrelor înregistrate în 2020?

Investițiile în tehnologiile sistemelor de irigare sunt  prioritatea anului 2021. În cadrul Parlamentului, a fost formată o comisie de elaborare a unei strategii naționale ce ține de irigare. Vreau să vă spun că prin anii 1989, se irigau 300 mii de hectare, iar în vara anului 2020, numai 3500 ha, este o diferență uriașă,  avem de investit  ani lumină ca să ajungem la nivelul din 1989. Sunt membru în această comisie și am accentuat că noi avem un potențial nefolosit de apă, cum ar fi apa din  sistemele de canalizare după stațiile de epurare pe care o putem refolosi. Noi avem milioane de metri cubi de apă transportați și folosiți în Chișinău, trebuie de verificat starea stațiilor de pompare a apei din Nistru spre Chișinău, Bălți și chiar dacă populația în municipiul Chișinău s-a majorat în ultimile decenii, avem în jur de un milion de locuitori, consumul de apă per total a scăzut din motivul  că industria mare aproape că nu există în municipiu. Avem peste 6 mln metri cubi de apă, pe care o vărsăm în rîul Bâc, după ce a fost filtrată si ar  trebui de dus spre consumatori din  țăra. În România, se preconizează o investiție de 2 mld de euro în construcția sistemelor de irigare și apa consumatorului final va fi absolut gratuită.

Aprovizionarea noastră cu apă din rîul Nistru ar putea deveni mai dificilă, dacă Ucraina va insista pentru semnarea Acordului cu Moldova ca să implementeze Programul de dezvoltare a hidroenergeticii până în anul 2026. Sau nu există niciun risc, va fi sau nu construit un baraj pe rîul Nistru ?

Acordul cu Ucraina nu a fost semnat și trebuie să recunoaștem că este vorba de două interese diferite. Noi avem interesul național ca rîul Nistru să rămână artera viabilă, să ne poată asigură necesarul de apă potabilă și pentru irigare, iar ucrainenii vor să producă energie electrică, este vorba de o afacere. Dar cum se spune, interesele și libertățile tale se termină acolo unde încep interesele și libertățile mele. Președinta Maia Sandu a solicitat expertiza Uniunii Europene, pentru studierea  echidistantă a proiectului și dacă se va stabili că prejudiciul de la acest  baraj pe Nistru va fi mare, nimeni nu va permite să se construiască. Și iarăși mi-am amintit o vorbă care spune că în situațiile de criză, conducătorii deștepți construiesc punți, iar cei proști – garduri. Folosind această metaforă, noi trebuie să construim punți spre Ucraina, România,Federația Rusă,  UE și chiar spre pieți mai îndepărtate. Și aceste acțiuni trebuie să fie priorități naționale, atât în 2021, cât și în viitor.

⚡Urmărește știrile Agroexpert -> pe Telegram!

Источник: Agroexpert
обратно к списку