15ºC Moldova
13:17 – 21 апреля 2019

CE REPREZINTĂ AGRICULTURA CONSERVATIVĂ?

În pofida lecțiilor oferite de istorie, eroziunea solului încă este o problemă majoră  pentru terenurile agricole. Eforturile de a stopa degradarea terenurilor și eroziunea solului pot fi urmărite în ultimii 10.000 de ani. Omenirea se bazează pe ruinile conceptelor anteriore de lucrare a solului și cultivarea plantelor în monocultură, asumând-uși riscuri enorme pentru viitor (10). Abordările în conservarea solului sunt în continuă cercetare și desăvârșire. La o extremitate, lucrările convenționale ale solului, de obicei, implică inversarea mecanică agresivă a solului, ceea ce duce la pierderi ridicate de carbon organic (C), perturbării biologiei solului și la eroziunea cauzată de vânt și apă. În altă extremă se află no-tillage (zero tillage) care lasă cea mai mare parte a solului neatins, asigurând protecția împotriva eroziunii și pierderilor de C în atmosferă. Lucrările conservative (sisteme de lucrări neconvenționale) care sunt foarte diverse au creat un confuz în tentativa de a fi evaluate. Lucrările conservative nu întotdeauna asigură protecție suficientă impotriva eroziunii și conservarea apei (11). Multe lucrări agrotehnice au fost pe nedrept considerate conservative (12). Acutizarea problemelor legate de schimbările climatice din ultimii ani, creșterea competitivității agriculturii în condițiile de asigurare crescândă a populației cu produse alimentare, agravarea problemelor de mediu impun identificarea de noi abordări care ar fi capabile, pe un termen îndelungat și durabil, să soluționeze problemele omenirii. Scăderea conținutului de materie organică, compactarea și eroziunea solului nu sunt stopate în cadrul sistemelor convenționale și minime de lucrare a solului, se cer abordări mai complexe dar, totodată, să asigure și intensificarea durabilă a fitotehniei. 

Tabelul 1

Compararea diferitor practici agricole (aplicate la culturile anuale) cu referire la problemele de mediu (6).

Intensitatea beneficiilor de mediu cu referire la problemele de mediu

Managementul solului

Eroziunea

Materia organică a solului

Compactarea

Atenuarea schimbărilor climatice

Biodiversitatea

Calitatea apei

Siguranța aplicării produselor de uz fitosanitar

LC

+

+

++

-

-

+

+

LM

+

+

++

-

++

++

++

NT

++++

++++

++++

++++

+++

++++

++++

NT+AS

+++++

+++++

+++++

+++++

+++++

+++++

+++++

Abrevieri: LC- lucrarea convențională, LM - lucrarea minimă, NT – no – tillage, AS – acoperirea solului; Efect asupra mediului: + ușor pozitive, +++++ maxim pozitive, - negativ sau indiferent 

Agricultura Conservativă (AC) este un sistem de agricultură care poate preveni pierderile de teren arabil și, în același timp regenera terenurile degradate; promovează menținerea unei acoperiri permanente a solului, disturbanța minimă a solului și diversificarea speciilor de plante cultivate; sporește biodiversitatea și intensifică procesele biologice naturale deasupra și dedesubtul suprafeței solului, care contribuie la creșterea eficienței utilizării apei și a elementelor nutritive și la o producerea durabilă a culturilor.

Principiile AC sunt aplicabile în mod universal pe toate formele de relief și categoriile de utilizare cu practici adaptate local. Intervențiile asupra solului, cum ar fi disturbanțele mecanice sunt reduse la un minim absolut sau evitate, iar inputurile externe, cum ar fi produsele de uz fitosanitar și îngrășămintele minerale și organice, se aplică în cantități optimale și în moduri care nu interferează sau nu distrug procesele biologice.

AC facilitează bunele practici agricole, cum ar fi efectuarea operațiunilor tehnologice în timp util, și ameliorează gospodărirea generală a terenurilor cu și fără irigare. Complementate cu alte bune practici cunoscute, inclusiv utilizarea semințelor de calitate, managementului integrat al organismelor nocive, managementul apei, elementelor nutritive etc., AC reprezintă o bază pentru intensificarea durabilă a producerii agricole. Aceasta deschide opțiuni sporite pentru integrarea sectoarelor de producție, cum ar fi integrarea zootehniei cu fitotehnia și integrarea silviculturii și a pășunatului în peisajul agricol (9).

Termenul de Agricultură Conservativă a fost pentru prima dată adoptat în timpul Primului Congres Mondial al Agriculturii Conservative, organizat la Madrid în anul 2001 de către Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) a Națiunilor Unite și Federația Europeană de Agricultură Conservativă (ECAF). Atunci când se utilizează concomitent cele trei principii prezentate mai jos sistemul poate fi numit totodată și sistemul no- tillage sau sistemul zero – tillage.

Agricultura Conservativă se bazează pe aplicarea a trei principii:

1.Perturbarea mecanică minimă a solului (adică no - tillage) prin amplasarea directă a semințelor și a îngrășămintelor. 

2.Acoperirea permanentă a suprafeței solului (cel puțin 30%) cu reziduuri de plante și/sau cu culturi succesive. 

3.Diversificarea speciilor prin diferite alternări, rotații și asociații de culturi care implică cel puțin trei culturi diferite (4). 

Doar la aplicarea concomitentă a acestor principii se poate vorbi despre conservarea resurselor naturale (Tabelul 2).

Aproximativ o 1/3 din solurile planetei sunt degradate. În multe țări, cultivarea intensivă a plantelor au epuizat solurile într-o măsură în care este pusă în pericol producerea agricolă în viitorul apropiat. Solurile sănătoase sunt esențiale pentru dezvoltarea sistemelor durabile de producție a culturilor, care posedă reziliență la efectele schimbărilor climatice. Acestea conțin o comunitate diversă de organisme care ajută la controlul bolilor plantelor, a populațiilor de insecte și buruieni; reciclarea elementelor nutritive a solului, îmbunătățirii structurii solului, cu efecte pozitive asupra capacității de reținere a apei, reținerii elementelor nutritive, asigurarea și nivelarea conținutului de carbon organic.

Agricultura Conservativă necesită cu 20-50% mai puțină forță de muncă și contribuie enorm la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin reducerea consumului de energie și prin ameliorarea eficienței utilizării elementelor nutritive. În același timp, aceasta stabilizează și protejează solul de degradare și de eliberarea carbonului în atmosferă.

Agricultura Conservativă asigură o serie de avantaje la nivel global, regional, local și la nivel de gospodărie:

Sustenabilitatea. Acesta oferă un sistem de producție cu adevărat durabil, care nu numai conservă, ci și intensifică resursele naturale și sporește

Tabelul 2

Efectul aplicării simultane a principiilor Agriculturii Conservative (5)

Principiul AC

Realizarea

Acoperirea cu mulci (reziduuri, culturi succesive)

No- tillage

( perturbarea minimă sau fără perturbarea solului)

Leguminoasele (ca culturi fixatoare de azot)

Rotația culturilor

Stimulează condițiile de ”pâslă”

 

 +

 +

 

 

Reduce pierderile prin evaporare de pe suprafața solului

 +

 

 

 

Reduce pierderile prin evaporare din straturile superficiale ale solului

 +

 +

 

 

Minimizează oxidarea substanței organice, pierderi de CO2

 

 

 

Minimizează compactarea solului de către ploile averse și de trecerile tehnicii grele

 

 

 

Minimizează fluctuațiile de temperatură de la suprafața solului

 

 

 

Menține asigurarea cu materie organică ca substrat pentru biota solului 

 

 

 

Sporește și menține conținutul de azot în zona radiculară

+

+

 +

 +

Sporește capacitatea de schimb a cationilor din zona radiculară

 +

 +

Maximizează infiltrarea precipitațiilor; minimizează scurgerile 

 +

+

 

 

Minimizează pierderile de sol prin scurgere sau vânt 

 +

 

 

Menține așezarea naturală a orizonturilor prin acțiunea biotei 

 +

 

 

Minimizează buruienile 

 +

 

 +

Sporește rata de producere a masei biologice

 +

 +

 +

 +

Accelerează recuperarea porozității solului dă către biotă

 +

 +

 +

 +

Reduce cheltuielile forței de muncă

 

 +

 

 

Reduce cheltuielile de carburați-energie 

 

 +

 

 

Reciclează elementele nutritive

 +

 +

 +

 +

Reduce dăunătorii și bolile

 

 

 

 +

Restabilește condițiile de sol deteriorate 

 +

 +

 +

 +

 

diversitatea biotei solului, faunei și florei (inclusiv și a celei sălbatice) în sistemele de producție agricolă, fără a micșora producțiile la un nivel ridicat de producere.

Biodiversitate sporită. AC depinde de procesele biologice pentru a avea succes, sporește biodiversitatea într-un sistem de producție agricolă atât la nivel micro, cât și la nivel macro (4).

Tabelul 3

Sporirea populației de diferite tipuri de organisme vii datorită implementării Agriculturii Conservative (7).

Clasa/sublclasa/animalul studiat

Tipul faunei

Sporirea

Sursa

Clitellata (râmele)

Macrofauna

+++

Cantero et al., (2004)

Acarieni

Microfauna

+

Perdue and Crossley (1989)

Moluștele (melcii)

Macrofauna

+

Wolters and Ekschmitt (1997)

Miriapodele

Macrofauna

+

Wolters and Ekschmitt (1997)

Nematodele

Microfauna

++

Lopez-Fando and Bello (1995)

Colembolele

Macrofauna

++

Shearin et al., (2007)

Păsările de stepă

Megafauna

++

Cantero-Martinez et al., (2007)

 

Sechestrarea carbonului. No - till acționează ca un bazin pentru stocarea de CO2 și Agricultura Conservativă aplicată la scară globală ar putea contribui în mod semnificativ la controlul poluării aerului în general și al încălzirii globale în special. Agricultorii care aplică această practică ar putea fi, eventual, recompensați cu credite de carbon (4).

Tabelul 4

Sporirea conținutului de carbon organic în soluri sub influența AC în comparație cu solurile lucrate convențional în unele țări din Europa (7)

Țara 

Sporirea carbonului organic din sol 

(t ha-1 an1 )

Sursa 

Suedia 

0,02

Media calculată

Germania 

0,43

Media calculată

Polonia

0,41

Media calculată

Franța

0,20

Arrouays et al., 2002

Marea Britanie

0,45

Media calculată

Italia

0,77

Media calculată

Spania 

0,85

Conzalez-Sanchez et al., 2012

 

Economia forței de muncă. Lucrarea solului este cea mai consumatoare de energie printre toate operațiunile agricole și, prin urmare, în agricultura mecanizată, cea mai poluantă operațiune a aerului. Prin ne lucrarea solului, fermierii pot economisi între 30 și 40% din timp, forță de muncă și combustibil în comparație cu agricultura convențională.

 

Tabelul 5

Costurile de înființare a semănăturilor pentru varianta convențională și no-till în Franța. (Costurile lucrărilor mecanizate includ amortizarea, mentenanța și costurile operaționale).(2)

Sistemul de lucrare a solului 

Costurile muncii ( € ha-1)

Erbicide (€ ha-1)

Lucrări mecanizate (€ ha-1)

Total 

(€ ha-1)

Arat, cultivat, semănat 

31

2

134

167

Stropitul, semănatul direct 

10

7

67

84

 

Soluri mai sănătoase. Solurile aflate sub AC au capacități foarte mari de infiltrare a apei reducând scurgerile și eroziunea solului. Acesta îmbunătățește calitatea apei de la suprafață, reducând poluarea cauzată de eroziunea solului și ameliorează resursele de apă subterană. În multe zone s-a observat că după câțiva ani de practicare a Agriculturii Conservative, izvoarele care au secat acum mulți ani au început să izvorască din nou. Efectul potențial al unei adopții masive a agriculturii conservative asupra bilanțului global de apă încă nu este pe deplin recunoscut.

Recolte sporite. AC nu este în nici într-un caz o agricultură cu o producție scăzută dar permite obținerea recoltelor comparabile cu agricultura intensivă modernă, însă într-un mod durabil. Recoltele au tendința de a crește pe parcursul anilor, cu scăderea variației recoltelor.

Costuri reduse. Pentru agricultor, AC este în mare parte atractivă deoarece permite reducerea costurilor de producție, reducerea timpului și a forței de muncă, în special în momentele de vârf, cum ar fi pregătirea solului și semănatul culturilor, iar în sistemul de mașini reduce costurile investițiilor și întreținerii mașinilor pe termen lung (4).

În ultimii ani AC a devenit un sistem de producere cu o creșetere rapidă. Dacă în anii 1973/74 era aplicată pe o suprafață de numai 2,8 mln ha în toată lumea, suprafața a crescut până la 6,2 mln ha în 1983/84 și a atins o suprafață de 38 mln către anul 1996/97 (5). În 1999 aria mondială era deja de 45 mln, iar către anul 2003 suprafața a crescut deja până la 72 mln. În ultimii zece ani suprafață ocupată de AC a crescut în mediu cu 8,3 mln de ha anual, de la 72 pînă la 157 mln de ha (8).

 

Tabelul 6

Suprafața terenului agricol cultivat în cadrul AC (mln ha), % din suprafața globală de AC, % din terenul agricol, 2013 (8).

Continentul

Teren agricol cultivat în AC, mln. ha

% din suprafața globală a AC

%din terenul agricol

America de Sud

66,4

43,3

60,0

America de Nord

54,0

34,4

24,0

Australia și Noua Zeelandă

17,9

11,4

35,9

Asia

10,3

6,6

3,0

Rusia și Ucraina

5,2

3,3

3,3

Europa

2,0

1,3

2,8

Africa

1,2

0,8

0,9

Total pe glob

157,0

100

10,9

 

1.2. IMPLEMENTAREA AGRICULTURII CONSERVATIVE

AC - un sistem de producere care a aparut relativ recent. Agricultorii de mai mult de 10 mii de ani practică o agricultură bazată pe lucrarea solului și trecerea spre un alt sistem în care lucrarea mecanică a solului nu-și are loc deloc, nu este ușor. Schimbarea paradigmei de intensificare durabilă a agriculturii necesită mult efort din partea tuturor specialiștilor implicați în implementarea AC. Pentru a facilita procesul de adoptare a AC au fost elaborate recomandări, pași critici în vedere trecerii de la agricultura convențională la AC (3).

  1. Ameliorarea cunoștințelor despre sistem.

Odată ce sunt toate premizele pentru a trece la un alt sistem de producție, este necesar de a cunoaște cât mai mult despre acest sistem. Agricultura Conservativă este un sistem complet diferit față de cel bazat pe lucrarea solului. Sistemul se bazează pe ameliorarea biologiei solului prin nelucrarea lui, menținerea suprafeței solului acoperit cu reziduuri vegetale sau cu masa culturilor succesive. Este necesar ca cel puțin cu un an înainte să se înceapă planificarea pentru a trece la un sistem de AC.

  1. Efectuarea analizei solului și corectarea carenței.

Carența în elemente nutritive trebuie corectată odată cu trecerea la AC. Multe soluri arabile sunt secătuite în elemente nutritive. Odată ce rezultatele analizelor arată o carență acută în fosfor, atunci posibil că va fi necesar de aplicat doze mari de îngrășăminte cu fosfor. La fel se va proceda și cu alte elemente nutritive și respectiv se va corecta pH dacă va fi necesar. După o perioadă de 5 ani se recomandă repetarea petrecerii analizei solurilor.

  1. Evitarea solurilor cu drenaj prost. 

Este cunoscut faptul că sistemul no – tillage duce la scăderi esențiale de recoltă pe solurile cu un drenaj slab. Se recomandă ca înainte de a implementa AC mai întâi să se construiască un sistem de drenare adecvat apoi se purcede la implementarea sistemului no-tillage.

  1. Nivelarea suprafeței solului. 

Există mai multe cauze în rezultatul cărora suprafața solului nu este nivelată. Recoltarea câmpului pe timp umed, cultivatul între rânduri a culturii prășitoare, eroziunea solului – toate acestea pot lăsa după sine un câmp neuniform. Oricare ar fi motivul, nivelarea suprafeței este un procedeu obligatoriu la implementarea sistemului no – tillage. Nici o semănătoare no –till nu poate garanta obținerea răsăririi uniforme în cazul semănatului unui teren ne nivelat. 

  1. Eliminarea compactării solului. 

Lucrarea îndelungată cu unul și același echipament și la aceiași adâncime  duce la formarea ”tălpii plugului”. Unele soluri, în condiții de pedogeneză au format un strat impermeabil ”hardpan”. Independent de cauzele formării unui strat compact de sol el trebuie eliminat. Eliminarea compactării solului se efectuează de obicei  cu  plugul subsolier sau plugul paraplow. Implementarea sistemului no –tillage pe solurile compactate, evident, va conduce la reducerea recoltei și la compromiterea sistemului.

  1. Producerea celei mai mari cantități de reziduuri vegetale posibile.

Aproape toate avantajele sistemului no-tillage reies din menținerea permanentă a solului acoperit și doar câteva reies din nelucrarea solului (2). Sistemul no –tillage cu cantități insuficiente de reziduuri vegetale nu va permite beneficierea pe deplină de acest sistem. Fermierii ar trebui sa-și îndrepte eforturile spre producerea unei cantități maxime de masă vegetală. Dacă condițiile climaterice permit, la începutul sistemului no-tillage, fermierii ar trebui să aibă ca scop producerea unei cantități de 6 t/ha de reziduuri vegetale, iar mai târziu și 10 t/ha de masă uscată pe an. Acest scop poate fi realizat prin introducerea și valorificarea unor asolamente argumentate care de asemenea includ culturi succesive.

  1. Procurarea unei mașini de semănat no –till.

Odată ce au fost realizați toți pașii precedenți. Fermierul va trebui să procure o mașină specială pentru semănatul în condiții no-till. Sunt frecvente cazurile când fermierii sunt entuziasmați de sistemul no-tillage și procură semănători fără a respecta toate condițiile și, ca rezultat, rezultatele așteptărilor sunt modeste și blamează sistemul ca unul care nu corespunde condițiilor locale. Fermierii trebuie să cunoască prealabil ce culturi vor cultiva, de câte semănători vor avea nevoie. De obicei este nevoie da a procura două semănători una pentru culturi prășitoare și una pentru culturi cerealiere. 

  1. Startul de pornire cu 10 % din gospodărie. 

AC este un sistem completamente nou. Lucrarea solului nu se mai realizează, speciile de buruieni sunt altele, tratările chimice diferă și trebuie înfăptuite cu o acuratețe mai mare; semănatul diferă, asolamentul diferă, bolile și dăunătorii diferă, managementul diferă etc. Când se schimbă sistemul de la agricultură convențională spre AC o mulțime de decizii noi trebuie luate. Pentru a nu supune riscului întreaga gospodărie se recomandă de a începe implementarea sistemului nou pe o porțiune de 10 % din gospodărie. Odată cu obținerea noilor abilități și cunoștințe, și  totodată stăpânirea sistemului- suprafața se va mări. Se recomandă de a începe implementarea pe cele mai fertile soluri.

  1. Introducerea și valorificarea asolamentului și cultivarea culturilor succesive

După ce pașii precedenți au fost înfăptuiți, fermierii ar trebui să-și axeze atenția spre introducerea și valorificarea unui asolament optimal din punct de vedere al recoltelor scontate, oprimării buruienilor, cantității de reziduuri vegetale lăsate la suprafața solului,  eficienței economice și managementul riscului. În sistemul no-tillage asolamentul are o importanță mult mai mare ca în agricultura convențională și o diversitate mai largă a culturilor totdeauna trebuie să fie un obiectiv cînd se aplică sistemul no-tillage. Cu cât este mai mare diversitatea culturilor cu atât este mai bine. O diversitate mare trebuie să fie și economic avantajoasă și poate fi realizată la utilizarea culturilor succesive. Culturile succesive, în combinație cu no-tillage în asolamente argumentate, asigură sustenabilitatea sistemului de producere. 

  1. Studierea permanentă 

Implementarea sistemul de AC este un proces continuu. Chiar și fermierii cu o experiență de 20 -30 de ani în aplicarea sistemului recunosc că în fiecare an descoperă ceva nou. Cunoștințele sunt recunoscute ca fiind principalul obstacol în implementarea agriculturii conservative chiar și când sistemul se aplică pe milioane de hectare. Fermierii trebuie să fie gata pentru a învață continuu și a fi la curent cu toate realizările în domeniu. Sursele de cunoștințe pot fi foarte diverse, începând cu fermierii din vecinătate care aplică acest sistem și, terminând cu cele mai avansate lucrări științifice (3).

 

Mihail RURAC

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

 

BIBLIOGRAFIE

  1. Carbon to Nitrogen Ratios in Cropping Systems https://www.nrcs.usda.gov/wps/PA.../download?cid...ext..
  2. Crochet, F., Nicoletti, J.P., Bousquet, N., 2008. Simplification du travail du sol: un intérêt économique variable d'une exploitation à l'autre. Perespectives Agricoles, pp.22-25
  3. Derpsch, R., 2008. Critical Steps to No-till Adoption, In: No-till Farming Systems. Goddard, T., Zoebisch, M.A., Gan, Y., Ellis, W., Watson, A. and Sombatpanit, S., Eds., 2008, WASWC. p 479-495 
  4. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Conservation Agriculture. [Online] FAO, 2018. [Cited: Iulie 15, 2018.] http://www.fao.org/conservation-agriculture/overview/what-is-conservation-agriculture/en/.
  5. Friedrich, T., Kassam, A. N., 2009. Adoption of Conservation Agriculture technologies: constrains and opportunities. Invited paper, 4th World Congres on Conservation Agriculture, 4-7 February. New Delhi: ICAR.
  6. Gonzales-Sanchez, E. J., Veroz-Gonzalez, O., Blanco-Roldan, G.L., Marquez-Garcia, F., Caronell –Bojollo, R., 2015. A renewed view of Conservation Agriculture and its evolution over the last decade in Spain. Soil and Tillage Research, 146 (PB), pp. 204-212.
  7. Gonzalez-Sanchez, Emillio J., Moreno – Garcia, Manuel, Kassam, Amir [et al.] Conservation Agriculture: Making Climate Change Mitigation and Adaptation Real in Europe http://www.ecaf.org/downloads
  8. Kassam, Amir, Friedrich, T., Derpsch, R., Kienzle, J., 2015. Overview of the worldwide spread of Conservation Agriculture. Field Actions Science Reports, Vol 8.
  9. Kassam, Amir, Friedrich, Theodor, Shaxson, Francis, Pretty, Jules, 2009. The Spread of Conservation Agriculture: Justification, sustainability and uptake. International Journal of Agricultural Sustainability, 7(4), p. 292-320. 
  10. Lal, R., Reicosky, D.C., Hanson, J.D., 2007. Evolution of the plow over 10,000 years and the rationale for no-till farming, In: ”Soil and Tillage Research”, Vol. 93, Issue 1, March 2007, P. 1-12.
  11. Reicosky, D. C., 2015. Conservation tillage is not conservation agriculture. Jurnal of Soil and water conservation. Vol. 70, NO. 5. 
  12. Кроветто, Карлос К., 2007. No-Till. Взаимосвязь между No-till, растительными остатками, питанием растений и почвы. Днепропетровск, 236 с.
Источник: AgroExpert
обратно к списку