Îngheţul târziu de primăvară în unii ani, la anumite specii, provoacă daune mugurilor. Mugurii vegetativi degeră rar, fiind mai rezistenţi. Mugurii florali suferă mai frecvent deoarece au o perioadă de repaus mai scurtă şi ies mai repede din această stare fapt pentru care sunt afectaţi atât în timpul iernii cât şi primăvara târziu, în perioada de vegetaţie.
Îngheţurile târzii de primăvară provoacă daune atunci când mugurii floriferi au ajuns într-un stadiu în care sunt deja sensibili la frig, iar temperaturile scad sub un anumit nivel.
Aceste fenomene sunt numite „accidente climatice” şi îşi pun amprenta negativă asupra butonilor florali, florilor deschise şi fructelor abia legate.
Partea cea mai sensibilă este pistilul care poate să degere în interiorul mugurelui floral sau după deschiderea florilor, în timp ce toate celelalte părţi ale florii rămân nevătămate. Staminele se situează pe locul al doilea, iar ovarele abia fecundate sunt şi mai sensibile. Fructele proaspăt legate după perioade cu temperaturi scăzute încep a se brunifica, însă numai pe anumite porţiuni.
Rezistenţa organelor florale ale diferitor specii este practic egală, dar numai unele specii sunt afectate puternic de îngheţurile târzii de primăvară (cireşul, caisul, piersicul, migdalul). Temperaturile-limită menţionate în Tabelul 1.1 diferă foarte mult în funcţie de umiditatea atmosferică şi a solului, de viteza vântului, tipul îngheţului survenit, soi, nivelul agrotehnic etc. Informațiile se conțin în Ghidul practic pentru producătorii agricoli privind bunele practici de creștere a fructelor, strugurilor și pomușoarelor în contextul schimbărilor climatice.
La scăderea temperaturii până la –2°C îngheţul ţesuturilor este slab şi de regulă ele îşi revin chiar dacă dezgheţul nu este prea lent, deci nu se provoacă moartea organelor florale. La temperaturi mai scăzute decât –2°C îngheţul ţesuturilor este profund, așa încât acestea îşi mai revin numai dacă dezgheţarea se face lent, iar dezgheţul brusc duce la moartea organelor sensibile.
Îngheţurile târzii de primăvară afectează mai frecvent pomii speciilor care înfloresc devreme – migdalul, caisul, piersicul, iar în unii ani cireşul şi nucul. Probabilitatea vătămării de către îngheţuri a florilor şi fructelor la cais constituie în medie 15–40%, în unii ani chiar 95–100%, la celelalte culturi pomicole până la 15–20%.
Temperaturile scăzute din perioada înfloririi la măr duc la micşorarea productivităţii pomilor, aşa condiţii favorizează crăparea epidermei lor, uşor se ofilesc în timpul păstrării şi sunt afectate de aşa boli fiziologice ca opăreala amară, sticlozitatea şi pătarea amară.
În majoritatea cazurilor pierderile de fructe pot fi mari dacă nu se aplică metode directe (metoda fumigaţiei, încălzirea aerului din livadă, metoda ventilării aerului și mărirea umidităţii aerului etc.) și indirecte (lucrările culturale, genetice și aplicarea tratamentelor biochimice) de prevenire şi combatere a efectului negativ asupra mugurilor în buton floral, pomilor înfloriţi, ovarelor legate, fructelor mici de către temperaturile joase şi oscilaţiile bruşte de temperatură survenite primăvară târziu în plantaţiile pomicole.
