Ne apropiem cu pași rapizi de ultimele zile când mai putem face tratamentele de iarnă la pomii și arbuștii fructiferi. Este important să le facem deoarece condițiile climatice neobișnuite din această iarnă, în loc să decimeze rezerva biologică de agenți patogeni au ajutat-o să treacă cu brio stresul termic la care în mod normal trebuia să fie supusă.
Sulfatul de cupru – piatra vânătă, singur, netamponat, ne-neutralizat cu var, în concentrație de 3 % – 300 gr piatră vânătă la 10 l apă, are atât efect fungicid cât și insecticid, datorită causticității sale. Numit și zeamă albastră, acesta combate agenții patogeni care iernează la suprafața scoarței plantelor cât și formele de iernare ale majorității dăunătorilor aflați aici, fără a avea efect fitotoxic asupra plantelor gazdă, acestea nefiind în vegetație.
Alte produse utilizate în aceste tratamente sunt supranumitele uleiuri horticole care spre deosebire de zeama albastră au efect distrugător doar asupra insectelor ce hibernează ca ou, larve sau adulți pe scoarța plantelor, dar nu și asupra fungilor, ciupercile parazite. Uleiurile horticole sunt de fapt insecticide de contact sau de respirație condiționate pe suport de ulei mineral care, ca urmare a îmbăierii plantelor formează o peliculă asfixiantă, toxică, ce îmbracă toată scoarța plantelor, izolând-o astfel de mediul înconjurător, asfixiind așadar vietățile pe care s-a așezat, dar și totodată instalând peste ele o atmosferă toxică. Cereți la fitofarmacii, magazinele care comercializează produsele chimice folosite în agricultură, aceste produse și respectați întocmai indicațiile fabricantului trecute pe etichetele de pe recipienții cu aceste produse, păstrați acești recipienți cel puțin un an pentru eventuale litigii.
Atenție: uleiurile horticole nu trebuie aplicate când mugurii au pornit în vegetație (s-au umflat sau deschis) căci sunt fitotoxice, nici prea târziu că nu au suficient timp ca să asfixieze dăunătorii pe care i-au acoperit, susține inginerul român Ion Velici.
Pentru a avea efectele dorite faceți îmbăierea plantelor, stropind fiecare centimetru pătrat de plantă pornind de sus în jos spre a fi siguri că nu scapă tratamentului agenții patogeni vizați. Astfel de tratamente se execută numai în repausul vegetativ, când s-au scuturat toate frunzele plantei, pe timp senin, cu temperatura aerului peste 10 grade Celsius, fără zăpadă pe ramuri și fără vânt.
Pentru a se asigura aderența soluției pe plante adăugați în soluția folosită și 0,2 % aracet de lipit sau 4 – 5 linguri de zahăr la 10 l soluție (o lingură de zahăr la 2 litri de apă,) dizolvat în prealabil în apă călduță și agitați permanent soluția pentru a menține concentrația omogenă.
La speciile semințoase, măr, păr, gutui, ideal trebuie aplicate 3 tratamente începând cu luna decembrie până la umflarea mugurilor iar la sâmburoase, cais, cireș, piersic, prun, vișin, doar 2 tratamente pot fi considerate suficiente. Este preferabil ca primul tratament să fie făcut cu zeamă albastră urmat peste o lună de cel cu ulei horticol și apoi la semințoase încă un tratament cu produse neuleioase, cu altă substanță activă decât la tratamentul anterior, pentru a asigura o paletă largă de substanțe active administrate, evitând astfel inducerea rezistenței agenților patogeni la tratamentele aplicate. Ordinea tratamentelor poate fi și alta însă tratamentul cu ulei horticol este bine să fie făcut nu mai târziu de luna februarie spre a nu-i reduce din eficacitate prin pornirea imediată în vegetație a plantelor și a agenților patogeni.
Uleiurile horticole sunt foarte eficace mai ales împotriva păduchelui din San Jose, a păduchilor țestoși și păduchilor lânoși, asupra cărora celelalte tratamente sunt mai puțin eficace din cauza mijloacelor fizice de protecție ale acestora (carapace sau perișori fini lânoși și denși ) extrem de eficace. Nu vom nominaliza aici niciun sortiment de ulei horticol din cauza diversității acestui sortiment aflat pe piață, dar insistăm ca tratamentele succesive să se facă cu produse active diferite, spre a se completa efectul unuia cu cel al următorului.
Recomandăm ca primul tratament să se facă cu zeamă albastră iar uleiul horticol să fie aplicat ultimul în cazul sâmburoaselor și al doilea în cazul semințoaselor. Astfel se poate asigura timp de acțiune pentru asfixierea dăunătorilor de către pelicula de uleiuri, dar și reducerea riscului de contaminare cu acesta a tăietorilor, ca urmare a spălării lor de către precipitațiile de iarnă iar sulfatul de cupru din zeama albastră nu are nevoie de prea mult timp pentru a „arde” rezervelor biologice de ciuperci patogene și dăunători hibernanți. Dar cuprul din acest produs distruge și bacteriile glasogene – adică generatoare de cristale de gheață, existente pe părțile aeriene ale tuturor pomilor, dar în cel mai mare număr pe cais, vinovate în mare măsură de lipsa de rezistență la gerurile târzii de primăvară a plantelor.
Pentru o mai bună protecție a muncii este recomandabil ca ultimul tratament de iarnă să se facă după efectuarea tăierilor spre a evita contaminarea operatorului horticultor cu aceste substanțe, dar și pentru a reduce efortul fizic și financiar reclamate de acestea, căci va fi un volum mai mic de coroană pe care să se aplice soluția de stropit. Aceasta presupune efectuarea la timp a tăierilor în uscat.
Așadar recomandăm ca tratamentul 1 să fie făcut cu sulfat de cupru – 3 %, zeamă albastră, al 2 – lea cu ulei horticol pentru semințoase, sau un insecticid ca Sinoratoxul sa Carbetoxul pentru sâmburoase, iar tratamentul 3 pentru semințoase să fie făcut obligatoriu cu un insecticid de ingestie sau contact.
Tratamentele de iarnă în vii
Tratamentul de iarnă se recomandă chiar și în viile hibride, mai ales pe butucii sensibili la atacul acarienilor (păinjeni) ce se dezvoltă pe frunze, creând pe acestea bășicuțe, negei, în care se ascund dăunătorii și sunt mai greu de tratat în vegetație. De regulă acest aspect se neglijează de proprietarii de vii și aceasta va avea efect negativ asupra plantației și a producției.
Practic este obligatoriu ca toți proprietarii de pomi sau vii dintr-un areal să efectueze astfel de tratamente spre a suprima sursele potențiale de infestare cu astfel de agenți patogeni. La vii se poate recurge chiar la curățarea scoarței exfoliate (coaja) de pe coarde și mai ales de pe brațe și butuci, toamna, spre a provoca distrugerea agenților patogeni hibernanți sub acestea, de către gerul iernii. Prin efectuarea tratamentelor de iarnă în pomicultură se reduce la maximum 5 numărul tratamentelor ce trebuie efectuate în vegetație și astfel se reduce mult contaminarea producției cu substanțele toxice utilizate în combaterea bolilor și a dăunătorilor și totodată și costurile de producție.
