În actualele plantații pomicole și viticole se recomandă folosirea și lucrarea solului după următoarele sisteme: ogorul lucrat, culturi intercalate, culturi pentru îngrășăminte verzi, înierbarea permanentă sau temporară și mulcirea solului.
Ogorul lucrat
Acesta constă în menținerea permanentă a solului, afânat la suprafață, fără buruieni și ste recomandat pentru plantațiile intensive, intrate pe rod, amplasate pe terenuri care nu sunt supuse eroziunii.
Ogorul lucrat prezintă următoarele avantaje: mărește capacitatea de acumulare și reținere a apei în sol; ameliorează regimul de căldură și aerație în sol, unde se intensifică procesele microbiologice aerobe, determinând creșterea conținutului în nitrați și fosfor asimilabil.
Totodată, această tehnică prezintă și unele dezavantaje: intensifică procesul de eroziune a terenurilor în pantă, distruge structura solului, favorizează tasarea solului în profunzime, slăbește rezistența la ger a pomilor în timpul iernii prin prelungirea creșterii în toamnă, îngreunează accesul și circulația tractoarelor și a mașinilor în vie și livadă în perioadele ploioase, necesită un consum mare de energie, fapt ce duce la mărirea costului de producție a fructelor și strugurilor.
Culturi intercalate
Se aplică în primii 2-4 ani de la înființarea plantațiilor până la intrarea în plină producție. Cultura intercalată poate fi reprezentată de plante anuale cu talie mică.
Speciile se aleg cu multă atenție pentru a nu se suprapune perioadele lor de consum maxim a apei și a substanțelor minerale, cu cele ale pomilor și viței de vie, dar totodată să nu îngreuneze lucrările de întreținere.
Înierbarea permanentă și temporară a solului
În zonele cu suficiente precipitații, în plantațiile amenajate pe pante, expuse eroziunii sau în cele irigate, terenul dintre rândurile de pomi și viță de vie se pot cultiva cu diferite ierburi perene. Înierbarea poate fi totală, când ierburile cresc pe toată suprafața sau parțială, atunci când o parte din teren este întreținut ca ogor lucrat. Informațiile sunt prezentate în ghidul pentru întocmirea Planului de cheltuieli la înființarea și ameliorarea învelișurilor de ierburi pentru prevenirea și combaterea eroziunii solului.
În acest ultim caz, ogorul lucrat se menține în jurul pomilor sub formă de cercuri, 15 sub protecția coroanelor, sau în benzi lucrate de-a lungul rândurilor, cu lățimea de 1,5-2 m. În cazul livezilor intensive de măr și păr întreținerea solului sub formă de benzi înierbate de 2 m lățime, pe intervalul dintre rânduri, alternând cu ogorul lucrat, grăbește intrarea pomilor pe rod, asigură producții mari de fructe și ușurează efectuarea lucrărilor cu mijloace mecanice.
Mulcirea solului
În acest sistem solul se menține acoperit cu diferite materiale care poartă denumirea de mulci. Acestea se pot obține prin cosirea repetată a ierburilor perene sau anuale din plantații, prin acoperirea cu folie neagră sau gri de polietilenă, sau utilizând diferite produse vegetale care se obțin pe alte terenuri, cum ar fi: paie, coceni tocați, frunze, rumeguș etc.
Terenul se poate mulci total sau numai pe fâșii pe lungimea rândului de pomi, cu o lățime de 1,5-2 m și o grosime de 15-20 cm. Acoperirea solului cu polietilenă determină ridicarea temperaturii lui cu până la 5°C și a umidității cu 20%, comparativ cu livada sau vița de vie fără mulci.
Sistemul antierozional cu terase
Se utilizează pe terenurile unde nu este pericolul alunecărilor de teren. Lucrările de întreținere a teraselor sunt necesare datorită unor factori care produc deteriorarea elementelor acestora și înrăutățesc condițiile de funcționare a lor. Cele mai multe deteriorări survin în urma ploilor torențiale.
Dintre aceste lucrări, cele mai importante sunt:
- refacerea taluzurilor (suprafață înclinată cu pantă) degradate, prin reînsămânțări cu iarbă;
- nivelarea platformei teraselor și astuparea denivelărilor produse de șuvoaiele de apă;
- refacerea drumurilor, zonelor de întoarcere și debușeelor înierbate;
- consolidarea taluzurilor surpate cu gărdulețe de nuiele înalte de 0,4-0,6 m;
- cosirea repetată a vegetației de pe taluzuri.
Debușeele înierbate
Debușeele sunt canale, care se execută pe versanți, pentru colectarea și evacuarea apelor. Ele fac legătura între lucrările de pe versanți și lucrările din rețeaua hidrografică. Secțiunea de scurgere a debușeelor se consolidează cu ierburi. Menținerea covorului vegetal în secțiunea de scurgere se realizează prin însămânțarea amestecului de ierburi.
Benzile filtru
sunt fâșii de iarbă amplasate de-a lungul râurilor sau împrejurul iazurilor, bazinelor acvatice, care servesc ca filtru pentru apele cu sol spălat de pe terenurile agricole. Solul spălat se oprește în vegetație și protejează apele de înnămolire și poluare.
Fâșiile forestiere de protecție și plantațiile silvice cu rol antierozional
se întrețin prin lucrări diferențiate în funcție de vârstă și specie. După plantarea puieților, terenul se greblează și se afânează prin prașile pentru 16 combaterea buruienilor și menținerea umidității în sol. Tot în primii ani se impune fixarea puieților în perioada de iarnă, despotmolirea puieților acoperiți de solul adus de ploile torențiale, reîngroparea puieților dezrădăcinați prin eroziune și completarea puieților uscați sau dispăruți.
După 4-5 ani, odată cu încheierea plantației, întreținerea constă în aplicarea diferențiată a lucrărilor de curățire, rărire, tăieri sanitare, tăieri de regenerare și lucrări de combatere a bolilor și dăunătorilor. Paza și protecția plantațiilor silvice antierozionale se face împotriva pășunatului, tăierilor ilicite, a dăunătorilor și a incendiilor. Degradarea plantațiilor de protecție se pedepsește conform legislației în vigoare.
