Tăierea pomilor de cais se realizează prin 2 moduri: scurtarea și suprimarea. Scurtarea constă în înlăturarea unei părți din lungimea unui lăstar, ramuri anuale sau de mai mulți ani. Acest procedeu este cel mai puternic și eficient în complexul de măsuri asupra dirijări creșterii și fructificării pomilor de cais.
Scurtarea se aplică pentru a obține ramificări puternice la locul tăierii, măririi gradului de ramificare și excitabilității mugurilor pe partea rămasă după tăiere, schimbarea direcției creșterii ramurilor, subordonarea lor, prevenirea degarnisirii ramurilor și formării coroanei mai compacte.
În dependență de lungimea porțiunii ramurii anuale înlăturate, scurtarea se clasifică în slabă, mijlocie și puternică. Dacă din ramura anuală se taie ¼ din lungime, scurtarea este slabă (tăierea se numește „lungă”), când se taie la 1/3 - 1/2 medie sau mijlocie. Când se înlătură mai mult din lungimea ramurii, scurtarea este puternică (tăierea scurtă).
Efectul scurtării depinde de destinație, vigoare, orientarea ramurii tăiate și de vârsta pomilor. Viitoarele ramuri de rod cu vigoare mai redusă de creștere pot rămâne nescurtate. Informațiile se conțin în Manualul tehnologic: „Producerea caiselor”.
Scurtarea slabă la cais are un efect redus asupra creșterii, formând un lăstar terminal viguros, mai jos de câțiva lăstari de vigoare slabă, iar restul lăstarilor rămân foarte scurți și devin formațiuni de rog. Mugurii de la baza ramurii rămân dorminzi.
La pomii tineri scurtarea slabă se recomandă pentru echilibrarea ramurilor de schelet, subordonarea lor axului, și ramurilor de ordinul II celor de ordinul I, de a garnisi mai rațional ramurile de rod. Nu se recomandă de a scurta ramurile de un an cu lungimea de până la 50-60 cm. Scurtarea slabă se folosește și în perioada de fructificare, când vigoarea de creștere a pomilor scade mult și scurtărilor sunt expuse numai ramuri mai lungi de 50-60 cm.
Scurtarea medie se aplică la cais în perioada formării pomilor și intrării pe rod, cu scopul structurării coroanei cu ramuri de garnisire și stimulării fructificării. Aceasta permite de a obține din muguri situați sub tăiere a 2-3 lăstari viguroși și spre bază mai mulți sub formă de ramuri mixte și buchete de mai, evoluând ramura în cea roditoare. Zona mugurilor dorminzi de la baza ramurii se micșorează. După suprimarea lăstarilor concurenți, se înregistrează o garnisire uniformă cu formațiuni de rod scurte, pe care se obțin cele mai calitative fructe la cais.
Scurtarea medie se folosește des și la echilibrarea ramurilor alese ca șarpante, la obținerea ramificațiilor pe ramurile de bază.
Scurtarea puternică sau tăierea scurtă se aplică la pomii tineri în perioada de formare, pentru a provoca o ramificare mai puternică, cu scopul alegerii unor ramuri cu poziția corespunzătoare. La o scurtare puternică, practic toți mugurii pornesc în vegetație, formând 3 - 4 lăstari foarte viguroși, iar mai jos - câțiva lăstari de unghiul de inserție mai mare de 45°. În vigoare mijlocie, cu anul următor se transferă creșterea pe ramuri cu poziția mai orizontală sau mai potrivită pentru formarea coroanei.
Scurtarea puternică are și multe efecte negative: favorizează emiterea lăstarilor viguroși, chiar a celor lacomi, duce la supra îndesirea coroanei și mărirea de lucru în perioada tăierii, se prelungește perioada de formare a coroanei, se reține intrarea pomilor tineri pe rod etc. Scurtările severe a ramurilor anuale la cais au un rol pozitiv numai în procesul formării coroanei, când cele cu poziția verticală se scurtează la 3 -4 muguri cu scopul corectării unor elemente ale scheletului și transformării unor ramuri erecte din zona degarnisită, în ramuri de rod.
Reducția sau scurtarea ramurilor multianuale. După intrarea pe rod, pomii de cais, an de an, formează creșteri mai mici, care fiind expuse scurtării, nu pot stimula creșteri noi puternice. Totodată ramurile de rod (pinteni, buchete de mai), amplasate pe lemn de 3-5 ani se epuizează, se usucă și această porțiune de lemn devine neproductivă, ceea ce ne impune la tăieri mai puternice, de reducție la lemn mai în vârstă, pentru a provoca creșteri anuale puternice.
Scurtarea ramurilor multianuale se califică nu după intensitatea tăierii, ci în funcție de vârsta lemnului asupra căruia se face tăierea. Astfel, scurtarea ramurilor la lemnul de 2-4 ani se consideră slabă, la lemn de 5-7 ani - mijlocie, iar la cel mai mare de 7 ani puternică.
Efectul de stimulare a creșterilor la tăieri de reducție este cu atât mai puternic, cu cât se operează la lemn mai vârstnic și intensitatea este mai mare, cu atât e mai puternică reacția de regenerare și efectul se observă mai departe de la locul tăierii ramurii. Reducția slabă este principalul procedeu de tăiere a pomilor de cais prin care se normează încărcătura optimă cu ramuri de rod și se menține echilibrul fiziologic între creștere și fructificare. Scurtarea ramurilor multianuale se face deasupra unei ramificări cu o poziție favorabilă în spațiu, și care în locul inserției are un diametru cel puțin jumătate din mărimea ramurii - mamă.
Când creșterile scad din nou, după 4 - 5 ani de la reducția slabă, și aplicarea îngrășămintelor nu le stimulează creșteri mai puternice, se aplică reducția mijlocie, care peste 4-5 ani este urmată de reducția puternică.
Suprimarea (rărirea) unei ramuri de unu sau mai mulți ani, constă în tăierea lor de la bază tangent pe inelul cambial. În această zonă se află mulți muguri dorminzi, adventivi, chiar și puncte de creștere slab diferențiate cu capacitate activă de multiplicare și fiind bogată în substanțe hrănitoare de rezervă, favorizează vindecarea rănilor.
La eliminarea până la 1/10 din numărul total de lăstari, sau ramuri din coroană, se consideră suprimare slabă, până la ¼ - mijlocie, și mai mult de ¼ - puternică. Acest procedeu îmbunătățește regimul de lumină și de aerisire in coroană, stimulează creterea organelor învecinate, deoarece lor le revine mai multă hrană și apă. La suprimare, în primul rând se elimină ramurile lacome, concurente, cele degarnisite, care îndesesc coroana.
Suprimarea ramurilor la pomii tineri provoacă creșteri puternice si într-o oarecare măsură stopează intrarea lor pe rod. Rărirea ramurilor, mai ales a celor groase c diametrul mai mare de 5 cm, trebuie de efectuat cu atentie, cu protejarea ranilor, deoarece la cais ele devin locuri de pătrundere a infecțiilor și scurgerilor de gome.
Suprimarea lăstarilor sau plivirea se efectuează în scopul stimulării creșterii celorlalți lăstari rămași în coroană. Se suprimă lăstarii lacomi și cei ce cresc vertical pe partea superioară a ramurilor, când ei ating 5 - 10 cm in lungime, iar concurenții - 18-20 cm. Lăstarii de pe trunchi se suprimă când ating lungimea de 2-3 cm.
Totodată, trebuie de menționat că prin efectuarea plivitului nu se recomandă înlăturarea mai mult de 20% – 30% din suprafața foliară a pomului, pentru a evita apariția unui dezechilibru în procesul de nutriție.
