Alunul: Particularitățile privind tăierile de întreținere și fructificare
În primii ani de fructificare, odată cu formarea în întregime a coroanei sunt necesare tăieri anuale de întreținere. Acestea se pornesc de la eliminarea anuală (primăvara) a unor drajoni care au rămas pe plantă și înlăturarea tuturor ramurilor afectate și uscate din diferite motive.
De asemenea, se încearcă dirijarea ramurilor de schelet și semischelet către rândul de pomi, rămânând liber spațiul dintre rânduri. Pe măsură ce interiorul coroanei se îndesește se răresc unele ramuri slab crescute și degarnisite. Aceste operațiuni se vor efectua în perioada de repaus vegetativ (ianuarie-februarie). Datele se conțin în lucrarea Pomi, arbuști fructiferi, căpșun – Ghid tehnic și economic.
Intervențiile cu tăieri la nivelul ramurilor fructifere și a ramurilor de semischelet încep din anul 8-9 de la plantare. Acestea se fac numai la 25-30% din numărul total de aluni/ha, într-un an, deoarece influențează negativ producția de fructe din acel an.
În anii următori se continuă acțiunea de tăiere, respectând procentul de 25-30%.
Aceste tăieri apar necesare odată cu creșterea și dezvoltarea plantelor, fenomen care conduce la realizarea de creșteri anuale scurte, de 10-15 cm și pe care se formează alune mai mici și mai puține.
După 20-25 de ani apare problema intrării în declin a plantelor. De data aceasta se scurtează puternic ramurile de schelet la 1,2 – 1,5 cm de la inserție, dar şi ramurile de semischelet în lemn de 3-5 ani. Refacerea plantelor se realizează în intervalul de 1-2 ani.
