Cultivatorii deseori confundă simptomele carenței de calciu cu atacul unor agenți patogeni şi aleg să combată cu tratamente specifice bolilor sau dăunătorilor.
Calciul joacă un rol important în menținerea integrității membranelor celulare şi se comportă ca un adeziv al pereților celulari formând pectina. O mică parte din calciu este translocat din frunze, după ce a fost asimilat ca o formă de rezervă, deoarece țesuturile cu creștere continuă (rădăcina, lăstari, frunzele tinere şi fructele în formare) sunt dependente de calciu, susține directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale - Buzău, dr. ing. Costel Vînătoru.
Acesta se transportă împreună cu apa prin xilem. În condiții de umiditate scăzută, o mare parte din această apă este transportată către frunzele mature pentru a menţine rata transpiraţiei în parametri normali. Astfel, doar o mică parte din calciu ajunge la celulele active de creştere. Umiditatea însă creşte în timpul nopţii iar rata transpiraţiei scade, astfel încât apa şi calciul pot fi translocate în ţesuturile unde rata transpiraţiei este foarte scăzută. Acest proces este coordonat de presiunea cauzată de sevă din xilem şi apare pe timpul nopţii datorită activităţii rădăcinii.
Frunzele tinere de la plantele cu carență de calciu prezintă îngălbeniri internervuriene, iar marginile acestora devin maronii, punctul de creştere stagnează iar fructul se brunifică de regulă în zona apicală, în vecinătatea punctului pistilar. Carența de calciu se accentuează pe solurile acide sau în cele în care predomina turbă. Brunificarea punctului pistilar este cauzată de umiditatea scăzută, fertilizarea în exces cu azotat de amoniu, potasiu sau magneziu care împiedică absorbţia calciului sau din cauza unei salinităţi crescute şi temperaturii scăzute în sol, ambele reducând absorbţia apei.
Carența de calciu apare rapid dacă sunt perioade lungi de umiditate ridicată, care perturba rata transpiraţiei şi migrarea calciului în frunze. Vârfurile frunzelor tinere sau a celor în creştere devine galben iar dacă umiditatea persista, se îngălbenesc inclusiv marginile frunzelor şi apoi devin maronii. După ce ţesutul moare, este colonizat rapid de Botrytis cinerea, putregaiul cenuşiu.
La apariţia petei brunificate pe fruct, cultivatorii aplică de regulă tratamente chimice neadecvate, confundând acest dezechilibru de nutriţie cu bolile specifice.
Pentru a preveni sau combate carența de calciu, se poate interveni încă de la nivelul solului cu amendamente specifice pentru aprovizionarea cu calciu, apoi prin administrarea de fertilizanţi radiculari dar şi foliari pe bază de Ca şi alte microelemente (bor, magneziu).
Pentru reuşita culturii şi prevenţia acestor carențe se impune o cartare agrochimică a solului în concordanţă cu specificitatea culturii în aportul de macro-microelemente.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
