În tehnologia culturii rapiței de toamnă, semănatul reprezintă o lucrare deosebit de importantă, de calitatea acestei lucrări depinzând în mare parte reușita culturii. Sămânța de rapiță se păstrează greu, pierzându-și capacitatea germinativă repede. De aceea, se recomandă folosirea la semănat a materialului recoltat în același an. Se vor folosi semințe care au luciu, culoare și MMB specifice soiului (hibridului), cu puritatea minimă de 95 % și capacitatea germinativă minimă de 85 %.
Ținând cont de combaterea dificilă cu ajutorul erbicidelor a buruienilor din rapiță, trebuie să se folosească pe cât posibil semințe de calitatea I (P = 98 %). În alte țări nu se admit semințe de buruieni mai mult de 0,2 %, iar materialul de semănat trebuie să fie liber de ovăz sălbatic și cuscută, cu maximum o sămânță de Raphanus raphanistrum la o probă de 10 grame. Sămânța trebuie tratată cu insectofungicide, conform recomandărilor făcute de specialiștii Laboratorului Fitosanitar Județean.
Epoca de semănat – se stabilește astfel ca, până la intrarea în iarnă, să se realizeze când sunt temperaturi mai mari de 0 grade Celsius. În astfel de condiții se asigură o înrădăcinare puternică din toamnă, se formează o rozetă de 6–8 frunze bine dezvoltate, acestea asigurând parcurgerea fără pierderi a rigorilor iernii.
Epoca de semănat corespunde cu ultima decadă a lunii august, plantele formându-și astfel până la venirea iernii o rădăcină puternică, cu pivotul adânc în sol și o rozetă de frunze cu diametrul de 30–35 cm, care este considerată ideală.
Semănatul în septembrie (chiar în prima decadă) poate aduce scăderi de randament de 35–50 %, rapița nedezvoltându-se suficient în toamnă și nerezistând la ger. Este dăunător și semănatul mai timpuriu (înainte de 20 august) plantele prea dezvoltate suferind din cauza gerului, situație în care cultura se rărește și se îmburuienează, plantele se dezvoltă și se maturizează neuniform.
Densitatea și distanța între rânduri – la recoltare trebuie să existe cel puțin 60–70 plante/metrul pătrat. Unii cercetători au constatat că cele mai mari producții se obțin la 132–162 plante recoltabile/metrul pătrat, funcție de condițiile anului de cultură.
Densitatea plantelor la unitatea de suprafață poate fi diferită, întrucât plantele au capacitatea de autoreglare, respectiv la densitate mai mică ramificând puternic. Unele rezultate înregistrate în România demonstrează că se pot obține recolte bune la 70–80 plante recoltabile/metrul pătrat, cât și la 140–180 plante recoltabile/metrul pătrat.
La densitate redusă, datorită ramificațiilor, coacerea este neuniformă, cu mari pierderi la recoltare. Pentru aceasta, se recomandă ca densitatea să nu coboare sub 100-110 plante recoltabile/metrul pătrat.
Se precizează că există soiuri și hibrizi cu o dezvoltare viguroasă atât a rădăcinii, cât și a părții aeriene, care ajung să producă până la 15–20 grame pe plantă și care se pot semăna cu densități mai mici și cu distanțe între rânduri până la 40 cm, dar și soiuri și hibrizi care, deși pot avea o înălțime analoagă, au rădăcina și ramificarea mai reduse și se pot semăna cu densități mai mari și la intervale între rânduri apropiate, până la 11 cm.
Soiurile și hibrizii cu ramificare mai bogată pot ”compensa” recolta formând mai multe silicve (chiar peste 200) când plantele sunt mai rare, ele se acomodează deci în cultură la variații mai mari de densitate.
Pentru România, CSIOS folosește în toată rețeaua experimentală distanța între rânduri de 25 cm, care este apreciată ca fiind cea mai potrivită, deoarece rândurile ”se încheie” bine, limitând îmburuienarea de primăvară.
Pentru că soiurile utilizate în România un comportament identic și o densitate minimă la recoltare de 60–70 plante/metrul pătrat (0,5–0,6 milioane/hectar) mai trebuie precizat că din semințele germinabile nu ajung să formeze plante decât 50–75 %. Reiese de aici, necesitatea că trebuie semănate cel puțin 120–140 boabe/metrul pătrat. La culturile care urmează să răsară în condiții mai dificile (lipsa de apă, sol mai greu), trebuie semănate chiar 150–180 boabe germinabile/metrul pătrat.
Cantitatea de sămânță folosită la însămânțare depinde de MMB și de capacitatea germinativă a semințelor. Se va ține seama și de faptul că germinația în câmp a semințelor de rapiță de toamnă este de circa 70 %.
Se recomandă, în general, orientativ, folosirea unei cantități de sămânță de 6–10 kilograme/hectar, când în funcție de factorii enumerați anterior se realizează la 6 kg. sămânță 71 plante/metrul pătrat, la 8 kg. sămânță 95 plante/metrul pătrat, la 10 kg. Sămânță 119 plante/metrul pătrat.
Ținând cont că, de-a lungul perioadei de vegetație și, în special, în perioada de iarnă, au loc pierderi de plante, este mai indicat să se folosească chiar 12 kilograme/hectar, când se realizează 150 plante/metrul pătrat.
Cantitatea de sămânță la hectar, în condiții medii de cultură, este de 8–9 kilograme. Ea poate să crească până la 10 kilograme sau să scadă până la 6,5–7 kilograme (în acest din urmă caz având siguranța unei răsăriri bune și a unor condiții de mediu care să nu ducă la pierderi de plante de-a lungul vegetației).
În unele țări din Europa, se seamănă între 7,5–9,1 kilograme sămânță la hectar.
Distanța între rânduri, la care s-au înregistrat cele mai bune rezultate, este de 12,5 cm, comparativ cu 25 cm sau 50 cm. La această distanță (12,5 cm) se realizează plante subțiri, puțin ramificate, cu coacere uniformă și ușor de recoltat mecanizat.
Însămânțarea se efectuează cu semănătorile de tip SUP (SUP 21, SUP 29).
Adâncimea de semănat este de 2–3 cm, într-un pat germinativ foarte bine pregătit. Ea depinde de textura solului și de nivelul umidității în stratul superior.
După semănat se recomandă tăvălugirea ușoară, pentru a crea condiții mai bune de germinare și răsărire.
