Protejarea resurselor de apă și a mineralelor din sol se numără printre soluțiile care se potrivesc fermierilor suedezi, proprietari de teren de mai multe generații, care se luptă în unele cazuri cu seceta și solul dur, dar și cu buruieni rezistente.
Comisia Europeană a invitat, la jumătatea lunii iunie, jurnaliști din mai multe state UE într-o vizită la ferme din Suedia, tema acesteia fiind „Fertilisers, and economic and environmental sustainability in Swedish agriculture”.
Pentru fermierii suedezi, sustenabilitatea economică și de mediu înseamnă obținerea de producții competitive la nivel european în condiții de multe ori dificile.
Dezvoltarea recoltelor într-o perspectivă holistică, în care economia și ecologia sunt în echilibru, reprezintă obiectivul organizației Odling i Balans (Farming in Balance - n.r.), fondată în 1991 de fermieri. Organizația încearcă să găsească soluții la preocupările de mediu generate de culturile agricole în așa fel încât să nu fie nevoie de reglementări. Principalul obiectiv îl reprezintă dezvoltarea unei producții prietenoase cu mediul, dar și a fermelor profitabile.
Reprezentanții organizației susțin că acest lucru a fost realizat prin agricultură integrată, un sistem de producție inovator care urmărește diminuarea inputurilor externe în exploatația agricolă și cea mai bună administrare a resurselor naturale. Astfel, aceștia au în vedere măsuri cu privire la îngrășăminte, protecția plantelor, compactarea solului, fertilitatea solului, deficitul de apă, rotația culturilor, eficiența energetică, problemele climatice și de economie.
Totodată, reprezentanții organizației consideră că o reducere cu 50% a utilizării pesticidelor până în 2030 este o măsură "foarte dură". Tema reducerii la jumătate a utilizării pesticidelor până în 2030 se suprapune peste o reducere voluntară care a avut loc în Suedia.
„În Suedia am aplicat deja o reducere semnificativă cu mult timp în urmă, așa că reducerea aceasta cu 50% este una foarte dură. Am avut o discuție la nivelul conducerii asociației acum câteva zile și au spus că va fi dificil. Va fi ca și cum ar priva fermierii de posibilitatea de a decide. Ei cred că va fi rău pentru că își vor concentra toate eforturile spre culturi care nu sunt în mod necesar cele mai bune pentru mediu. Cea mai bună decizie va fi să renunțe la glifosat, însă aceasta nu reprezintă cea mai mare preocupare pentru mediu”, a spus Lena Holm, coordonator al organizației.
Ferma Sodervidinge gard face parte din organizația Odling i Balans. Ferma, condusă de Per Nordmark, fermier aflat la a 6-a generație, este cel mai mare producător de salată baby leafs din Scandinavia. Unul dintre angajamentele fermei este de a reduce utilizarea pesticidelor chimice prin intermediul unor prognoze fiabile și dezvoltare tehnologică. Pe de altă parte, apa de irigare folosită în fermă este purificată atât printr-un filtru de particule, cât și printr-unul UV înainte de a intra în contact cu legumele. Aproximativ 80% din recoltă merge către o companie soră: Vidinge Gront, care vinde atât pe piața națională, cât și la export, având o cifră de afaceri de 6 milioane de euro.
Întrebat de jurnaliști dacă folosește vreun fungicid pentru protecția culturilor, Per Nordmark a spus că utilizează în cantități mici pentru spanac și baby leaf.
De asemenea, jurnaliștii au întrebat ce măsura va lua dacă se va interzice glifosfatul. Inițiativa "Interzicerea glifosatului și protecția oamenilor și a mediului de pesticide toxice" a fost depusă la Comisia Europeană pe 6 octombrie 2017, după ce a colectat 1,070 milioane de declarații de susținere.
„Atunci când am început agricultura ecologică, noi încălzeam pământul la 75 de grade celsius. Foloseam 3.000 de litri de combustibil pentru un hectar. Ce este asta? Este eco? Acum îl ardem și asta nu este de asemenea în regulă. Ce este mai bine: să folosești o jumătate de litru de Roundup (erbicid sistemic, cu spectru larg, pe bază de glifosat - n.r.) sau 3.000 de litri de combustibil la hectar? Roundup este ok dacă reduci utilizarea. La început foloseam 4 litri de Roundup cu 3 - 4 săptămâni înainte de a pregăti terenul, a spus Per Nordmark.
Ferma Bjallerups Maskinstation a lui Ola Drevas crește diferite tipuri de culturi precum sfeclă de zahăr, grâu, orz de malț, secară și rapiță pe cele 1.000 ha ale sale. Utilizează distribuția de precizie a îngrășămintelor minerale cu ajutorul Soyl AB, o companie specializată în scanarea câmpurilor și realizarea de hărți pentru însămânțare și distribuție de îngrășăminte.
„Avem probleme cu coada vulpii (Alopecurus myosuroides, buruiană - n.r.) și avem nevoie să utilizăm doze mari de chimicale. Niciodată nu se va reduce dacă nu o combați. Asta e o problemă. Dar în cazul culturii de grâu pentru insecte și fungicide putem să mărim sau să reducem utilizarea. Într-un an bun folosim fungicid de 3 ori, dar anul acesta nu am folosit deloc. Deci este cu suișuri și coborâșuri în fiecare an. Dacă mă întrebați pe mine, va fi o problemă dacă reduc folosirea chimicalelor pentru că această plantă necesită o cantitate mare ca să fie ținută sub control. Din acest motiv, noi păstrăm rotația culturilor, cu sfeclă de zahăr, orz și alte câteva. Secara ține coada vulpii la un nivel, de asemenea, ridicat”, a explicat Ola Drevas.
El a declarat că folosește o combinație de erbicide cu rezultate bune, respectiv Atlantis și Broadway.
Una dintre vizite a fost la Rudolf Tornerhjelm, proprietarul fermei Wrams Gunnarstorp Gods, care cultivă terenul împreună cu două ferme, Rosendal gods și Lydinge gard, în cadrul unei corporații, LyRos lantbruk HB.
El este a V-a generație care se ocupa de afacere, urmând ca nepotul lui să fie a VI - a generație. Tehnologia agriculturii de precizie este utilizată pentru cele 1.945 ha de culturi. Este nevoie de patru oameni care să conducă ferma și doi muncitori suplimentari în perioadele de recoltare.
Provocarea majoră pentru viitorul Wrams Gunnarstorp este aprovizionarea culturilor cu suficientă apă pentru a asigura un randament uniform și consistent. Pentru a face acest lucru posibil, fermele lucrează la un sistem de irigații care va permite udarea a aproximativ 500 ha. Acesta va fi finalizat în 2025 și va fi complet automatizat.
„Nu luăm apa din subteran. Avem foarte multă apă în perioada iernii și nu credem că ar fi folositor ca acea apă să se ducă în mare. Este bine să avem grijă de apă iarna și de aceea pompăm apa în sezonul rece și umplem sistemul de irigații și apoi o putem folosi când dorim", a explicat Rudolf Tornerhjelm.
Începând din acest an, apa este drenată în timpul iernii de pe teren într-un bazin care este folosit pentru irigare în timpul anului. Managementul apei este foarte important. Și toate acestea duc la îmbunătățirea productivității.
La rândul său, Jan Jonsson, proprietarul fermei Lydinge gard și CEO al LyRos lantbruk HB a explicat problemele cu care se confruntă. Solul este argilos, cleios, cu un surplus de magneziu. Ca și în cazul altor ferme din Suedia, o problemă este rezistența plantei coada vulpii. Fermierii au încercat de ani de zile să o combată. Chimicalele nu au funcționat așa cum se așteptau, așa că au trecut la sistemul "no till" (fără arătură - n.r). Practic se cultivă doar câțiva centimetri de la suprafața solului. Trecerea la "no till" nu se poate face peste noapte, dar în prezent fermierii au constatat o îmbunătățire substanțială.
Wrams Gunnarstorp și EON au demarat în 2007 realizarea unei fabrici de biogaz, Soderasens Biogas. Compania procesează anual 65.000 de tone de deșeuri organice. Biogazul produs prin acest proces este vândut unei companii care îl convertește de la aproximativ 65-70% metan la 98% metan și îl distribuie apoi în rețeaua locală de gaz. Produsul rezidual de la fabrica de biogaz devine îngrășământ bio, care este răspândit pe fermele din apropiere. Datorită îngrășământului bio produs astfel, compania contribuie la reducerea utilizării echivalentului a 30 de tone de fosfor și 220 de tone de azot produs industrial.
De reziduurile de la Soderasens Biogas și de gunoiul din împrejurimi se ocupă Ekobalans, o unitate de producție a îngrășământului recuperat sub forma peleților. Peleții produși aici conțin 50% material organic (biofertilizant din digestia anaerobă a reziduurilor alimentare) și 50% nutrienți minerali recuperați din fluxurile de deșeuri din municipiu.
În proiectul Circularity from city to farmland, finanțat prin EU Leader și Ministerul Suedez al Agriculturii, s-a dorit crearea și testarea unui lanț complet de recuperare a nutrienților și materialului organic din zonele urbane până la terenuri agricole și recoltare.
Nicklas Froborg, director comercial la Ekobalans, a explicat procesul prin care compania extrage apa din digestat și care apoi este transformat în îngrășământ. În cazul digestatului, rezultat de la fabrica de biogaz, doi compuși sunt foarte importanți: azotul și fosforul. În Europa există o legislație strictă cu privire la utilizarea acestor substanțe. În Suedia nu este permisă utilizarea prea mare a fosforului. Astfel că atunci când fermierii folosesc substanțele, ei pot atinge limita maximă pentru fosfor, dar este posibil să mai fie nevoie de azot. Compania extrage nutrienții și îi aduce înapoi într-o rețetă care este potrivită pentru sol încercând să găsească un echilibru în funcție de cultură.
De asemenea, Nicklas Froborg a declarat că digestatul transformat în peleți a fost testat în 5 ferme de-a lungul a trei sezoane pentru a afla exact forma potrivită. Pe lângă fosfor și azot, peleții conțin foarte multă materie organică. El spune că îngrășămintele chimice sintetice nu conțin materie organică, fapt care în timp poate afecta solul. Cu toate acestea, produsul nu poate fi utilizat încă în fermele bio, fiind necesare certificări suplimentare.
El a mai subliniat că uzinele de epurare a apei au o singură misiune, ca la final să asigure apă curată. Cum se face asta depinde de fiecare, dar în acest proces se pierde mult azot în aer, de exemplu. Ce se dorește este transformarea acestor uzine de epurare a apei în uzine de reciclare a apei.
Una dintre vizite a fost și la RecoLab, o uzină de reciclare a apei. Uzina este deținută de NSVA (administrația municipală a apei, n.r.) și folosește două soluții de la Ekobalans pentru a recupera nutrienții precum struvit și sulfat de amoniu. Recolab este situată în orașul Helsingborg care implementează în prezent proiectul H+. Prin intemediul acestuia se dorește o îmbunătățire a calității mediului de locuit transformând vechi spații industriale în cartiere noi. Unul dintre ele este Oceanhamnen, iar aici s-a implementat o soluție modernă de canalizare bazată pe trei țevi: una cu apă uzată menajeră, alta pentru deșeuri organice de bucătărie și alta de la toalete, care folosesc un sistem de evacuare prin vacuum, similar celui utilizat în avioane, ce necesită doar un litru de apă.
Deșeurile organice de bucătărie și apa de la toalete concentrată sunt transportate la stația de epurare unde sunt tratate în instalații speciale separate pentru digestie anaerobă. Biogazul produs va fi procesat în rețeaua centrală de biogaz a orașului sub formă de combustibil pentru transportul în comun sau iluminat stradal. Nămolul de la ambele digestoare este deshidratat și utilizat ca fracții separate de îngrășământ organic. Lichidul este combinat într-un singur flux, care este utilizat pentru recuperare de struvit (un îngrășământ fosfat) și sulfat de amoniu.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
