În anul 2025, cele mai mari resurse financiare din sistemul de subvenționare au fost direcționate către sectorul zootehnic, în principal datorită mecanismelor de sprijin direct acordate producătorilor.
„Dacă vorbim despre anul 2025, cred că cele mai multe resurse financiare au fost direcționate către sectorul zootehnic. Iar aceasta s-a datorat faptului că există posibilitatea alocării plăților directe pe cap de animal și pe kilogram de produs. Acesta a fost, practic, impactul cel mai mare”, a menționat Diana Coșalîc.
Potrivit acesteia, atunci când sunt comparate domeniile cerealier și horticol, sectorul horticulturii se evidențiază printr-un acces mai larg la formele de sprijin financiar, în special pentru investiții.
„Dar, dacă să alegem dintre producătorii de cereale și cei din horticultură, aș spune că cei din horticultură au beneficiat mai mult, dat fiind faptul că dumnealor au opțiunea de a obține subvenții pentru înființarea plantațiilor, modernizarea acestora, dotarea plantațiilor cu echipamente, cu plase antigrindină, antiploaie și cu suportul necesar. Deci, diversificarea posibilităților de a investi în acest sector este mult mai mare”, a precizat directoarea adjunctă a AIPA.
Un alt segment important este cel al procesării, unde diferențele dintre sectoare devin și mai vizibile. În cazul producătorilor de cereale, cea mai mare parte a sprijinului financiar este orientată spre achiziția de tehnică agricolă și utilaje pentru lucrarea solului.
„Când discutăm despre sectorul cerealier, fermierii au posibilitatea de a achiziționa echipamente pentru lucrarea solului, fie tractoare, fie alte agregate necesare, inclusiv echipamente de precizie, inclusiv pentru cei care dezvoltă tehnologii no-till și min-till, precum și segmentul doi al lanțului valoric, adică partea de procesare sau crearea infrastructurii pentru procesarea primară finită a produselor cerealiere”, a explicat Diana Coșalîc.
Aceasta a subliniat că interesul fermierilor pentru achiziția tehnicii agricole rămâne ridicat, sumele alocate anual fiind considerabile.
„Cu părere de rău, pe segmentul de achiziționare a tehnicii, sunt foarte mulți fermieri care procură utilaje pentru lucrarea solului, iar anual circa 90 de milioane de lei se duc către cei din domeniul cerealier”.
În schimb, investițiile în infrastructura de procesare și depozitare în sectorul cerealier sunt mult mai reduse.
„Însă, când vorbim despre segmentul de procesare și depozitare, aici investițiile sunt mai mici și mai puține, fiind foarte puțini fermieri implicați. Anual avem doar câte 5–6 fermieri care dezvoltă segmentul de procesare primară finită”.
Spre deosebire de acest sector, horticultura înregistrează o dezvoltare mai amplă a întregului lanț post-recoltare, de la producție până la păstrarea și valorificarea produselor.
„În schimb, în sectorul horticol observăm tendința nu doar de înființare a plantațiilor, ci și de creare a infrastructurii de păstrare, depozitare, sortare, ambalare și, desigur, partea de procesare a producției. Respectiv, sectorul horticol, dintre aceste două domenii, putem spune că a obținut un sprijin financiar mai mare”, a menționat Diana Coșalîc.
