Asigurarea unei baze furajere echilibrate rămâne condiția de bază pentru o creștere rentabilă a ovinelor și caprinelor în Republica Moldova. Cercetătorul Sergiu Coșman prezintă un set de calcule și recomandări practice pentru fermieri.
În majoritatea fermelor autohtone se aplică sistemul mixt pășunat–stabulație, cu circa 210–215 zile (aprilie–noiembrie) de întreținere a animalelor pe pășuni și 140–150 de zile de stabulație în adăposturi. Pornind de la aceste perioade și de la necesarul de substanțe nutritive al animalelor, specialistul a calculat necesitățile anuale ale unei turme de 100 de ovine.
Astfel, au fost calculate necesitățile anuale de furaje pentru o turmă de 100 de ovine.
Baza furajeră este alcătuită în principal din masă verde obținută pe pășuni, în cantitate de 8–10 kg/cap/zi, ceea ce reprezintă aproximativ 200 tone pentru 100 de ovine în perioada de pășunat. În perioada de stabulație, rația include fân, preferabil din plante leguminoase precum lucerna sau sparceta, în cantitate de 1,0–1,5 kg/cap/zi, respectiv circa 25 tone pe sezon. Se adaugă și furaje grosiere, precum paiele și cocenii, cu un necesar anual de 18–20 tone.
Silozul de porumb este utilizat mai rar, deși ar fi recomandat mai ales pentru ovinele lactante. Pot fi folosite și furaje suculente, cum ar fi tescovina de struguri însilozată. Pentru acoperirea necesarului de nutrienți, în special energie și proteină, se includ 0,3–0,4 kg/cap/zi de concentrate.
De asemenea, este esențial aportul de minerale și vitamine, asigurat prin 7–10 g/cap/zi de premixuri mineralo-vitaminice și 12–15 g/cap/zi de sare.
Ovinele și caprinele sunt animale rumegătoare, iar baza hranei lor o reprezintă furajele verzi și voluminoase. De aceea, doar prin pregătirea unor furaje de calitate, precum fânul și silozul, se poate obține o productivitate ridicată și o stare bună de sănătate a animalelor. Mai jos sunt prezentate câteva măsuri pentru îmbunătățirea calității și digestibilității furajelor.
Luând în considerare rasa ovinelor, masa corporală, starea fiziologică a animalelor și sortimentul tradițional de nutrețuri, sunt prezentate două modele de rații.
Schema de hrănire a mieilor:
Dezvoltarea fermei de ovine depinde direct de rezultatele obținute în creșterea tineretului. O creștere intensă este condiționată de o alimentație corectă a mieilor încă din primele zile de viață. În schema de hrănire a mieilor până la vârsta de 4 luni, un rol important îl au nutrețurile concentrate, care ar trebui să fie, ideal, granulate și pregătite după rețete speciale, elaborate și testate științific.
Exemple de astfel de rețete, elaborate la nivel de brevet de invenție:
Succesul în creșterea ovinelor și caprinelor în țara noastră este strâns legat de starea pășunilor și de utilizarea rațională a acestora.
FOLOSIREA RAȚIONALĂ A PĂȘUNILOR
– Păstrarea și îmbunătățirea covorului vegetal;
– Supraînsămânțarea pășunilor;
– Îngrijirea covorului vegetal (boronire, distrugerea buruienilor și vegetației lemnoase, împrăștierea mușuroaielor și băligarului, introducerea îngrășămintelor minerale și organice, irigare etc.);
– Pășunatul rațional pe parcele (gard electric);
– Utilizarea mixtă (pășune + fâneață);
– Stabilirea perioadei de pășunat (început–sfârșit);
– Organizarea locurilor de adăpare și odihnă a animalelor.
REGULI DE UTILIZARE CORECTĂ A PĂȘUNILOR
– Nu începeți pășunatul dacă iarba nu a atins 10–15 cm și solul nu s-a zvântat bine. În condițiile din țară, această perioadă coincide, de regulă, cu sfârșitul lunii aprilie – începutul lunii mai. Tradițional, pășunatul începe în jurul sărbătorii Sfântului Gheorghe (26 aprilie – 6 mai) și se încheie de Sfântul Dumitru (26 octombrie – 8 noiembrie).
– Nu pășunați animalele pe întreaga suprafață a pășunii în mod necontrolat. Este recomandată organizarea pășunatului pe parcele, ideal cu utilizarea gardului electric, metodă folosită tot mai des de fermieri. Pășunatul pe parcele crește eficiența utilizării pășunii cu 20–40% și productivitatea animalelor cu aproximativ 35%.
– Nu faceți trecerea bruscă de la rația de iarnă la masa verde. Perioada de tranziție trebuie să dureze 10–14 zile. Iarba tânără are un conținut ridicat de apă (85–88%) și proteină, dar este săracă în substanță uscată și celuloză, precum și dezechilibrată mineral (exces de potasiu și deficit de sodiu, calciu și magneziu). Din acest motiv, în această perioadă, 50–70% din rație trebuie să rămână furaje din sezonul rece, reducându-se treptat.
Trecerea bruscă la masa verde poate provoca tulburări digestive, scăderea producției de lapte și reducerea conținutului de grăsime din lapte.
