Deși prețul gazului natural s-a redus la aproape jumătate față de nivelul din 2022, tarifele de uscare practicate de unele elevatoare din Republica Moldova au rămas la nivel de criză. În condițiile în care energia reprezintă principala componentă a costului de uscare, menținerea acestor tarife ridică semne de întrebare privind echilibrul economic din lanțul agroalimentar. Expertul în agro-market Iurie Rija consideră că situația necesită o analiză profesionistă și o ajustare transparentă, pentru a evita decapitalizarea fermierilor.
De la tarife de criză la realități noi
În 2022, pe fondul crizei energetice, prețul gazului natural a ajuns la 28–30 lei/m³. În aceste condiții, majorarea tarifelor de uscare a fost justificată economic. Energia reprezintă principala componentă a costului procesului de uscare a cerealelor, iar multe elevatoare au ajustat tarifele la 90–120 lei/tonă pentru fiecare procent de umiditate eliminat, pentru a acoperi cheltuielile directe cu gazul, energia electrică și riscul financiar.
Astăzi însă, când prețul gazului s-a stabilizat la aproximativ 13–14 lei/m³ — adică aproape la jumătate față de perioada de vârf — menținerea acelorași tarife ridică întrebări legitime.
„Dacă materia primă energetică s-a ieftinit semnificativ, atunci și costul marginal al uscării s-a redus. Într-o piață concurențială funcțională, tarifele ar trebui să reflecte această ajustare”, subliniază Iurie Rija.
Unde se pierde diferența?
Un calcul simplu arată proporțiile problemei. Dacă în 2022 componenta energetică depășea 50% din costul total al uscării, iar prețul gazului s-a redus la jumătate, atunci și costul total ar fi trebuit să scadă vizibil. Dacă reducerea nu se regăsește în tarif, diferența se transformă în marjă suplimentară.
Desigur, din perspectivă antreprenorială, orice operator urmărește profitul. Însă, potrivit expertului, atunci când această marjă este generată în contextul unei dependențe logistice a fermierului — care nu are alternative reale în perioada de recoltare — apare o problemă de echilibru economic în lanțul valoric.
Și elevatoarele au costuri fixe
Analiza trebuie însă să fie echilibrată. Elevatoarele suportă costuri fixe care nu au scăzut: salarii, mentenanță, rate la credite contractate în perioada dobânzilor ridicate, amortizarea echipamentelor, cheltuieli administrative. Totuși, o abordare economică sănătoasă presupune ajustarea proporțională a tarifelor în funcție de structura reală a costurilor actuale.
„Stabilitatea sectorului depinde de sănătatea financiară a fermierului. Dacă producătorul este decapitalizat an de an prin costuri post-recoltare disproporționate, el va reduce investițiile sau suprafețele cultivate. Pe termen mediu, asta înseamnă volume mai mici pentru elevatoare și risc sistemic pentru întregul lanț agroalimentar”, atenționează Iurie Rija.
O formulă transparentă – soluția de compromis
Expertul propune o soluție pragmatică: introducerea unei formule transparente de tarifare, corelată cu prețul gazului. De exemplu, componenta energetică ar putea fi indexată automat la evoluția prețului gazului, în timp ce componenta fixă ar rămâne stabilă. O astfel de abordare ar crea predictibilitate și ar reduce tensiunile dintre fermieri și prestatori.
În paralel, elevatoarele pot investi în eficiență energetică — modernizarea arzătoarelor, instalarea recuperatoarelor de căldură sau utilizarea biomasei agricole. Astfel de investiții reduc costurile pe termen lung și oferă un avantaj competitiv.
În opinia expertului, autoritățile nu trebuie să impună prețuri, ci să asigure concurență reală și transparență. Publicarea clară a structurii tarifare și monitorizarea eventualelor practici de înțelegere între operatori ar contribui la menținerea echilibrului în piață.
„Menținerea unor tarife stabilite în perioada de criză energetică, într-un context de normalizare a prețurilor la gaz, afectează direct rentabilitatea fermierului moldovean. O ajustare echilibrată, transparentă și fundamentată economic ar consolida încrederea între părți, ar stabiliza lanțul agroalimentar și ar crea o relație corectă între producător și prestator. Într-o piață funcțională, libertatea de preț trebuie să fie însoțită de responsabilitate față de partenerii economici din amonte și din aval”, a conchis expertul.
