Eficiența sectorului montă/gestaţie depinde de calitatea animalelor, pe de o parte, dar și de cea a personalului, privitor la îndeplinirea corectă şi la timp a procedurilor şi rutinelor zilnice. Din momentul diagnosticului pozitiv toate acțiunile ulterioare de întreținere și îngrijire au rolul de a menţine starea de gestaţie la un număr cât mai mare de animale – de preferat până la fătare – şi de a depista rapid acele femele la care gestaţia a fost întreruptă, la un moment dat, din diverse cauze.
Cum pregătim corect scrofițele pentru montă
Scopul acestui demers este de a monta/insemina scrofiţele care au trecut prin cele 8 săptămâni de aclimatizare, au atins vârsta de 230-240 de zile și cântăresc cel puțin 130 kg, având stratul de slănină dorsal de 16-18 mm şi fiind la al 2-lea sau al 3-lea ciclu estral.
Pentru a atinge aceste obiective, scrofiţele ar trebui să fi manifestat primul ciclu la vârsta de 170 zile. În condiţiile unei furajări corecte şi a unei stări bune a sănătăţii, scrofiţele vor răspunde normal stimulării sexuale. Pentru această stimulare femelele vor fi transportate sau mutate, amestecate şi expuse contactului cu un vier matur de 2 ori pe zi, până la apariţia semnelor estrale, scrie Revista Ferma.
Detectarea corectă și precisă a estrului
Identificarea corectă şi precisă a intrării în călduri a femelelor este cheia succesului în managementul sectorului montă/gestație din fermele comerciale.
În cazul în care femelele acceptă prezența vierului şi manifestă călduri intens exprimate, stabilirea eficientă a momentului optim al montei sau a inseminării artificiale va fi îmbunătăţit, asigurând prezenţa spermatozoizilor în tractul genital femel cu 10-12 ore anterior ovulaţiei.
Personalul ar trebui să cunoască și să înţeleagă în detaliu semnele estrale. Apoi, prin utilizarea vierului încercător şi a registrelor, identificarea cu acurateţe a scrofiţelor şi scroafelor în călduri va fi mult simplificată. Efectuarea corectă a depistării estrului va permite şi identificarea femelelor negestante. Densitatea prea mare în boxe conduce la întârzierea apariţiei estrului și nu la stimularea manifestării acestuia, cum ne-am putea aștepta!
Acuratețea diagnosticului de gestație (dg)
Aplicarea tehnicilor de diagnosticare timpurie a gestației la femelele inseminate nu conduce, în sine, la majorarea ratei fătărilor, dar poate fi utilizată pentru identificarea femelelor negestante, în vederea reinseminării sau reformării acestora, după caz.
Diagnosticul nu trebuie să înlocuiască detectarea estrului la 18-24 zile de la prima inseminare cu ajutorul vierului încercător.
Aparatele cu ultrasunete în timp real oferă indicii clare asupra gestaţiei putând fi folosite din ziua 25 post montă/IA. Pe de altă parte, aparatele tip Doppler sunt mai dificil de utilizat, iar cele de tip Pulse Echo sunt relativ ineficiente în privinţa identificării femelelor negestante.
Regimul de furajare corectă
Structura de bază a furajării presupune o alimentaţie similară aplicată scrofiţelor şi scroafelor în perioada montei, însă nivelul cantitativ poate fi diferit în funcţie de paritatea, respectiv vârsta, femelelor.
De regulă, scrofiţele sunt furajate la discreție (ad libitum) în perioada de așteptare pentru a le întreţine dezvoltarea fizică. Dacă se aplică sincronizarea estrului la un grup de scrofiţe, nivelul furajării va fi redus în primele 7 zile ale ciclului al 3-lea, iar apoi se va reveni la ad libitum pe durata celor 14 zile dinaintea montei/IA. Scroafele sunt de regulă furajate ad libitum de la înţărcare şi până la montă/IA.
După montă, până la 90 de zile, scrofiţele şi scroafele sunt furajate în funcţie de condiţia corporală, pornindu-se de la un nivel bazal zilnic de aproximativ 2,1 kg / scrofiţă, respectiv 2,3 kg/ scroafă. Evaluarea şi clasarea condiţiei corporale se face de regulă după primele 28-33 de zile, respectiv 63-70 de zile de gestație, uneori chiar mai frecvent. Nivelul cantitativ al furajării este apoi ajustat în funcţie de nota obţinută. Obiectivul este atingerea scorului de 3,0-3,5 la momentul fătării.
Acuratețea registrelor
Un bun fermier cunoaşte bine starea fiziologică în care se află fiecare animal pe care îl are în grijă. Acest deziderat poate fi atins doar dacă informaţiile despre fiecare scroafă sunt înregistrate pe măsura apariţiei evenimentelor.
Fiecare scroafă va avea o Fişă de montă/IA în care se înregistrează toate detaliile privind animalul, lăsând suficient spaţiu pentru observaţii. Acestea se introduc în rubrici diferite astfel încât să se poată verifica dacă procedurile care se impun au fost îndeplinite.
Cea mai importantă rubrică din fișă este „Data montei/IA” deoarece reprezintă punctul de referinţă pentru următoarele proceduri şi evenimente ce se derulează în acest sector.
Prelucrarea datelor din fermă
Informaţiile colectate în fermă sunt ulterior transferate în sistemul computerizat de prelucrare a datelor. Acesta poate furniza date despre fiecare animal, pe tot parcursul vieţii sale productive, putându-se astfel lua decizii imediate.
Acelaşi sistem poate realiza analiza datelor în vederea identificării motivaţiei apariției unei probleme sau a scăderii performanţelor la un moment dat.
