Prima luna de iarna calendaristica se manifestă de obicei cu ninsoare, vânt, viscol, îngheţ şi umiditate crescută. Deşi luna decembrie este o perioadă de inactivitate în ciclul biologic al albinelor, apicultorul are posibilitatea să-şi orienteze mai mult acţiunile către activităţi de atelier, activităţi de informare si perfecționare în apicultură sau activități de dezvoltare prin valorificarea produselor apicole obţinute în sezonul anterior, achiziționarea de noi materiale necesare pentru sezonul următor.
În această perioadă nu există creştere de puiet, hrana fiind folosită exclusiv pentru menţinerea unei temperaturi constante în stup.
Datele experimentelor ştiinţifice, ca şi observaţiile şi constatările multianuale ale unor prestigioşi apicultori posesori a zeci sau sute de stupi, evidenţiază faptul consumului inegal de miere de la rezervele de hrană din stup. Acest consum depinde de puterea familiei intrate la iernat, de asprimile iernii, de gradul de etanşeizare a stupilor împotriva frigului, în general de corectitudinea pregătirii familiei şi a stupului pentru sezonul rece.
Trebuie de reţinut că familiile slabe consumă mai mult decât cele puternice acest consum sporit fiind însoţit de o uzură mai accentuată a albinelor care iernează. Conform datelor unor statistici multianuale putem accepta că în luna decembrie o familie de putere medie poate consuma până la 750-850 g de miere.
Chiar dacă - datorită bunei pregătiri - rezervele de hrană îndeplinesc aceste trei condiţii esenţiale:
1. cantitate suficientă;
2. calitate bună;
3. accesibilitate pentru albinele din ghem.
Se recomandă controlul iernării într-una din zilele cu timp frumos, o vreme calmă şi însorită, cu temperaturi peste 13 grade. Această operație trebuie executată rapid pentru a nu stresa inutil familia de albine. Controlul sumar presupune: ridicarea capacului (cu grijă), ridicarea salteluțelor, pernițelor şi a podișorului (tot cu grijă) şi observarea formei şi amplasării ghemului de iernare. Acesta trebuie să se afle sub leațurile superioare ale ramelor (fagurilor) cu miere. Dacă situaţia se prezintă conform descrierii de mai sus se închide stupul cu aceeaşi atenţie existând siguranţa că albinele nu au necazuri şi iernarea decurge bine.
De obicei, în decembrie, în toate stupinele cam aşa ar trebui să se petreacă lucrurile. Dacă ghemul nu este format pe rezervele de hrană se vor scutura ramele cu albine pe ramele cu miere iar ramele goale se vor elimina.
La familiile la care se observă un consum ridicat de hrană, se va căuta cauza, aceasta putând fi generată de prezenţa rozătoarelor, zgomote puternice, sau ciocănitori. De asemenea consumul mare de hrană poate fi cauzat de neizolarea stupilor împotriva frigului.
Controlul consumului de hrană din perioada de iarnă se poate face prin menţinerea pe cântarul de control - bine protejat contra intemperiilor - a unei familii de albine de puterea mijlocie (medie). Scăderile periodice de greutate indică cantităţile consumate şi intervalul de timp în care s-a produs consumul.
O metodă foarte bună de a tine situaţia sub control este ascultarea stupilor sau mai bine-zis a familiei. Acest control auditiv se face fără deschiderea stupilor prin ataşarea urechii de peretele din faţă al stupului sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului care se aude din stup.
O uşoară lovire a stupului intensifică zumzetul astfel că urechea exersată a unui stupar priceput poate interpreta corect felul şi durata emisiei sonore. Este ca şi cum un medic ascultă cu stetoscopul inima şi plămânii ciocănind cu degetul coşul pieptului pacientului aflat la consultaţie şi, funcţie de ceea ce doctorul aude şi interpretează, pune diagnosticul si stabileşte tratamentul.
Zăpada afânată prin care aerul pătrunde cu uşurinţă şi care uneori poate acoperi stupii nu constituie un pericol pentru viaţa albinelor, pentru buna lor iernare.
Dar dacă stratul de zăpadă a prins pojghiţă sau pe scândurelele de zbor, la urdiniş, s-a format gheaţă aceasta se înlătură uşor, cu grijă, fără zgomot întrucât obturarea urdinişului determină sufocarea albinelor.
Orice zgomot sau mişcare din jurul stupinei este percepută de albine, ceea ce determină o agitaţie mărită a acestora. O familie agitată va consuma astfel cantităţi mai mari de hrană, existând pericolul epuizării rezervelor. De aceea trebuie înlăturată orice sursă de zgomot din stupină.
În luna decembrie stuparul harnic şi priceput are de lucru, în stupină, în atelierul stupinei, la masa de lucru şi în reuniunile apicole el trebuie să fie prezent la următoarele
Cu toate acestea, în anumite perioade ale lunii apicultorul trebuie să aibă în vedere şi o serie de activităţi ce ţin de stupină:
- Supravegherea şi controlul modului cum iernează familiile de albine o dată la 2-3 săptămâni, prin controale auditive (ascultare) pentru perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor şi aprecierea resturilor găsite (pe foaia de control a stupului sau în urma preluării cu ajutorul unei sârme îndoite în unghi drept).
- Mortalitatea exagerată în urma analizei foii de control arată faptul că familia de albine fie a iernat cu prea multe albine vârstnice fie ca urmare a uzurii organismului cauzată de boală.
- Prezenţa albinelor mucegăite, umede arată că în stup există o ventilaţie precară.
- Albinele cu abdomenul umflat şi petele de diaree la urdiniş sau pe scandura de zbor arată că în stup sunt provizii de calitate proastă sau condiţiile de iernare sunt nefavorabile neliniştind albinele şi sporind consumul de hrană. Această situaţie poate crea premiza apariţiei nosemozei.
- Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor de păsări de curte, ciocănitori, piţigoi;
- Înlesnirea şi supravegherea unor zboruri spontane de curăţire ale albinelor în ferestrele calde ale lunii (când temperatura depăşeşte 13-14ºC) după ce vatra a fost curaţită de zăpadă şi albina moartă de la urdiniş a fost îndepărtată, pot fi ridicate capacele şi salteluţele stupilor pentru ca razele soarelui să încălzească direct podişoarele. În limita posibilităţilor stupii umbriţi pot fi mutaţi în locuri însorite;
- Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii şi a gheţii formate pe scândurelele de zbor şi pe capacele stupilor.
- Protejarea stupinei contra curenţilor reci de aer prin perdele, garduri realizate din diverse materiale anterior.
În atelierul stupinei se vor face o serie de lucrări necesare pregătirii sezonului următor:
- Reparaţii ale elementelor componente ale stupului;
- Depozitarea în condiţii sigure a surplusului de corpuri, caturi, rame, faguri;
- curăţirea, răzuirea resturilor de ceară şi propolis cu dalta apicolă şi cuţite speciale precum şi dezinfectia materialului apicol prin metoda flambării sau metoda chimică cu diverse substanţe dezinfectante;
- Pregătirea ramelor prin însarmare, aprovizionarea cu faguri artificiali;
- Pentru apicultorii profesionişti care vor să-şi dezvolte stupina este importanta stabilirea unui plan judicios conceput, realist pentru sezonul apicol următor în funcţie de care se va stabili necesarul de materiale şi echipamente apicole de achizitionat;
- Participarea la cursuri şi conferinţe, procurarea de materiale de documentare (reviste, cărţi).
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
