Hrănirea reprezintă cea mai importantă verigă tehnologică de exploatare a vacilor pentru lapte. Prin hrănire se înțelege asigurarea animalelor cu nutrețuri care să conțină toate substanțele necesare organismului, pentru desfășurarea normală a funcțiilor vitale, pentru secreția laptelui și pentru dezvoltarea produsului de concepție.
În hrana vacilor pentru lapte se folosesc cele mai diverse nutrețuri, în special cele de volum, de origine vegetală, reziduuri industriale, precum și resurse de completare, inclusiv substanțele azotete neproteice. Această diversitate de furaje are menirea să mențină un apetit ridicat al vacilor, să stimuleze sinteza laptelui și să asigure un cost redus în ce privește producerea și procurarea lor.
Nutrețul de volum reprezentat de grosiere, fibroase și suculente, se asigură prin cultură proprie dar și prin valorificarea reziduurilor rezultate în urma prelucrării produselor agricole. De menționat că, în hrana vacilor pentru lapte, ponderea cea mai mare o dețin nutrețurile cultivate.
Nutrețurile suculente, au un conținut ridicat de apă și intră într-o pondere mare în rația vacilor de lapte, în funcție de sezon și nivelul producției de lapte. Nutrețul verde și cel conservat prin însilozare, au un coeficient ridicat de digestibilitate, stimulează sinteza laptelui, deci sunt folosite în rația vacilor pentru lapte. Consumul de nutreț verde a unei vaci este de 45-90 kg/zi.
Nutrețul însilozat este cel mai important suculent pentru perioada de stabulație și are influență favorabilă asupra funcțiilor vitale ale organismului dar și asupra secreției laptelui.
Calitatea acestuia depinde de reacția acidă (PH 3,5-4,5) creată de acidul lactic care omoară bacteriile de fermentație butirică (nedorite) și condiția de palatabilitate ca rezultat al fermentației anaerobe. Informațiile se conțin în „Manualul de bune practici în creșterea bovinelor.
Nutrețurile fibroase reprezintă modul de conservare a furajelor verzi sub formă de fan, prin uscare, pentru a asigura hrănirea speciilor erbivore în perioada de stabulație din timpul iernii. Ele se obțin prin uscarea naturală sau artificială a nutrețurilor verzi.
Fânul conține 85-90% substanță uscată. Fânurile care se utilizează în hrana animalelor sunt: fânul de leguminoase (lucerna, trifoi, sparceta), fânul de graminee, fânuri de borceag și de amestecuri de graminee și leguminoase, fânuri naturale (de luncă, deal, munte) și fânul de otavă. În medie vacile consumă cca 1,50-2 kg fân de calitate mijlocie la 100 kg masă corporală. Consumul mediu zilnic este de 7-8 kg iar necesarul anual de fân pentru o vacă ajunge la 1,50 -1,80 tone.
Nutrețurile concentrate sunt formate din boabe și semințe de cereale, leguminoase și oleaginoase, ca și din subprodusele acestora, având volum mic și valoare energetică și proteică mare. Ele se administrează sub formă de amestec de fermă sau de nutrețuri combinate, cu scopul de a echilibra rațiile în substanțe nutritive, mai ales sub aspect proteic și mineral.
Concentratele se folosesc în cazul vacilor cu producții de lapte de peste 10 kg iarna şi peste 13 kg vara, în cantități variabile în funcție de calitatea furajelor de bază și de nivelul producției de lapte. În cazul amestecului de fermă se recomandă utilizarea nutrețurilor minerale în proporţie de 2-4% din concentrate (cretă furajeră 20%, făină de oase 35%, sare de bucătărie 30% și sulfat de magneziu 15%).
Sisteme de hrănire a vacilor
În practica creșterii taurinelor se disting două sisteme de hrănire a vacilor și anume: sistemul de hrănire diferențiat sezonier și sistemul de hrănire din stoc.
Sistemul de hrănire diferențiat sezonier se bazează pe utilizarea furajelor specifice sezonului, respectiv, iarna, nutrețuri conservate din stoc, ar în timpul sezonului cald, hrănirea cu nutrețuri verzi, care sunt consumate foarte bine și în cantități mari, sunt echilibrate în substanțe nutritive și valorificate eficient în producția de lapte, respectiv sunt bune stimulatoare pentru secreția laptelui.
Sistemul, cunoaște cea mai largă răspândire pe plan mondial şi prezintă avantajul obținerii unei producții mari de lapte și reducerea prețului pe kg lapte produs.
Sistemul de hrănire din stoc asigură alimentația uniformă a vacilor pe tot parcursul anului, cu aceleași sortimente de furaje, indiferent de sezonul calendaristic, pe bază de furaje conservate. Avantajele acestei tehnologii se rezumă la faptul că asigură, pe tot parcursul anului, o hrănire constantă și se evită stresul de adaptare al animalelor, permite obținerea unor producții de lapte uniforme, recoltarea furajelor se face la momentul optim, vacile se supraveghează mai ușor și suprafața de bază furajeră necesară pe vacă este mai redusă.
Se înregistrează, însă și dezavantaje care constau în investiții mult mai mari pentru mijloacele de recoltare și transportul furajelor, pierderi cantitative și calitative de substanțe nutritive, lipsa de mişcare a animalelor şi presupune un efort mai mare pentru întreținerea animalelor şi mai ales pentru evacuarea dejecțiilor.
