FAO avertizează asupra consecințelor negative ale întreruperilor în aprovizionarea cu îngrășăminte
Acest material a fost tradus cu ajutorul inteligenței artificiale.
Întreruperile în aprovizionarea cu îngrășăminte prin Strâmtoarea Ormuz ar putea duce la scăderea randamentului culturilor agricole în sezoanele următoare, în cazul în care, din cauza creșterii prețurilor și a penuriei de ofertă, fermierii vor reduce utilizarea îngrășămintelor, a declarat Maximo Torero, economistul-șef al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).
Agenția de știri „Zerno On-Line” relatează acest lucru.
„Dacă creșterea costurilor sau deficitul de ofertă îi vor obliga pe fermieri să reducă utilizarea îngrășămintelor, acest lucru ar putea avea un impact negativ asupra randamentului culturilor și asupra producției agricole în sezoanele următoare”, – a avertizat Torero într-un interviu acordat cu ocazia Forumului Mondial al Alimentației, care se desfășoară la FAO.
Potrivit acestuia, prin Strâmtoarea Ormuz se transportă până la o treime din îngrășămintele comercializate pe piața mondială, în funcție de tipul de produs și de perioada luată în considerare. Întreruperile prelungite ale traficului maritim pot duce la o penurie de îngrășăminte și la o creștere suplimentară a prețurilor, a subliniat expertul.
În special, regiunea Golfului Persic reprezintă aproximativ 30-35% din exportul mondial de uree și 20-30% din exportul de amoniac. În plus, acolo se produce aproximativ un sfert din cantitatea mondială de sulf, iar ponderea sa în exportul mondial al acestei materii prime este de aproximativ 50%. Sulful este o componentă importantă în producția îngrășămintelor fosfatice.
„Spre deosebire de petrol, în cazul îngrășămintelor nu există rute alternative de transport prin conducte sau rezerve strategice coordonate la nivel internațional, comparabile ca amploare”, a subliniat economistul.
Potrivit lui Torero, deși unele fluxuri comerciale s-au restabilit parțial, întreruperile în exporturile din țările din Golful Persic, precum și creșterea costurilor de transport și a primelor de asigurare continuă să afecteze disponibilitatea îngrășămintelor și prețurile acestora.
O presiune suplimentară asupra pieței este exercitată de scăderea exporturilor de gaz natural lichefiat (GNL) și de prețurile ridicate ale gazului natural, care este utilizat ca materie primă și sursă de energie în producția de îngrășăminte azotate.
Întreruperile prelungite pot obliga țările importatoare să-și reducă achizițiile sau să caute furnizori alternativi care oferă produse la prețuri mai ridicate. În același timp, consecințele nu vor afecta doar statele care achiziționează direct îngrășăminte din țările din Golful Persic: creșterea prețurilor mondiale se va reflecta asupra producătorilor agricoli din întreaga lume.
O astfel de situație poate avea consecințe grave asupra „securității alimentare”, în special în țările cu venituri reduse și cu un grad ridicat de dependență de importurile de îngrășăminte, a concluzionat Torero.
