China a încetat practic exportul de îngrășăminte fosfatice, agravând deficitul de pe piața mondială
Acest material a fost tradus cu ajutorul inteligenței artificiale.
Exportul de îngrășăminte fosfatice din China s-a redus practic la zero în 2026, pe fondul deficitului de sulf și al politicii de aprovizionare prioritară a pieței interne. Această situație a accentuat tensiunile pe piața mondială a îngrășămintelor, crescând costurile pentru țările dependente de importul de fosfați, în pragul unor sezoane cheie de însămânțare.
CMBNews relatează acest lucru.
Conform rapoartelor sectoriale ale Argus, livrările de îngrășăminte fosfatice chinezești către piețele externe au scăzut aproape la zero, comparativ cu aproximativ 5,3 milioane de tone în 2025. Autoritățile chineze au înăsprit controlul asupra exporturilor principalelor tipuri de îngrășăminte fosfatice, inclusiv fosfatul monoamonic (MAF), fosfatul diamonic (DAF) și superfosfatul triplu (TSP), și au introdus, de asemenea, restricții privind exportul de acid sulfuric, care reprezintă o materie primă esențială pentru producția acestora.
Pe fondul deficitului de sulf și al restricțiilor la export, resursele disponibile sunt direcționate în primul rând către piața internă. O presiune suplimentară asupra sectorului este exercitată de prețurile deja ridicate ale îngrășămintelor, legate de întreruperile în aprovizionarea cu sulf prin Strâmtoarea Ormuz și de reducerea disponibilității globale a sulfului și a acidului sulfuric.
Ca urmare, cele mai mari regiuni importatoare, printre care Brazilia, India și o serie de țări din Asia de Sud-Est, se confruntă cu un deficit de îngrășăminte fosfatice. Pentru aceste piețe, importul rămâne o condiție esențială pentru menținerea unei producții cu randament ridicat de cereale și culturi oleaginoase.
Dispariția aproape completă a volumelor chineze de pe piața mondială i-a privat pe cumpărători de una dintre cele mai flexibile surse de aprovizionare. Acest lucru îi obligă pe importatori să concureze mai intens pentru produsele producătorilor nord-africani și ale altor exportatori. Participanții la piață remarcă intensificarea presiunii asupra pieței internaționale a fosfaților, care de câțiva ani rămân printre cele mai puțin accesibile îngrășăminte pentru producătorii agricoli.
Concurența pentru livrările de substituție duce la creșterea costurilor de transport și la accentuarea diferențelor de preț între regiuni. În plus, comercianții semnalează o scădere a lichidității pieței și o creștere a diferențelor dintre prețurile de cumpărare și de vânzare ale diammoniumfosfatului și monoammoniumfosfatului.
În același timp, situația de pe piața îngrășămintelor azotate pare mai stabilă. Se preconizează că exporturile de uree din China se vor menține la un nivel de aproximativ 6-7 milioane de tone în anii 2026-2027. Acest lucru contribuie la limitarea creșterii prețurilor la îngrășămintele azotate, chiar și în contextul presiunii persistente asupra pieței fosfaților. Diferența dintre evoluțiile celor două segmente poate modifica schemele de aplicare a nutrienților și poate influența randamentul și calitatea culturilor agricole.
Restricțiile impuse de Beijing vizează nu numai produsele finite, ci și acidul sulfuric, ceea ce complică și mai mult aprovizionarea cu materii prime a producătorilor de fosfați, atât în China, cât și în afara acesteia. Întreprinderile chineze direcționează stocurile disponibile de sulf și acid către producția internă, ceea ce limitează posibilitățile de reluare a exporturilor chiar și în condițiile existenței unor capacități de producție neutilizate.
Consecințele se resimt deja în alte țări. În Brazilia, lipsa sulfului a dus la oprirea unei părți din întreprinderile producătoare de MAP, SSP și TSP, ceea ce a redus oferta internă și a sporit dependența de importuri. În același timp, operatorii portuari și ai terminalelor din Brazilia, India și țările din Asia de Sud-Est se confruntă cu fluxuri de marfă mai instabile, deoarece cumpărătorii trec la achiziții pe termen scurt și la diversificarea furnizorilor.
Piețele îngrășămintelor fosfatice, ale sulfului și ale acidului sulfuric rămân cele mai vulnerabile la situația actuală. Costurile mai ridicate ale fosfaților pot avea un impact și asupra producției de culturi agricole. Este vorba în primul rând de culturile de cereale, inclusiv grâu, porumb și orz, precum și de culturile oleaginoase și de zahăr, pentru care aportul de fosfor joacă un rol important. Scăderea disponibilității îngrășămintelor poate duce la revizuirea normelor de aplicare, în special în țările dependente de importuri.
Conform estimărilor participanților la piață, tensiunile din segmentul fosfaților se vor menține cel puțin până când vor fi în vigoare restricțiile actuale impuse de China și vor persista problemele legate de aprovizionarea cu sulf. Orice modificare a politicii de export a Beijingului sau orice îmbunătățire a situației de pe piața materiilor prime ar putea provoca fluctuații bruște ale prețurilor, întrucât piața rămâne puțin lichidă și sensibilă la întreruperi suplimentare ale aprovizionării. Actorii din sector vor urmări cu atenție deciziile Chinei în perspectiva anului 2027, deoarece acestea pot avea un impact semnificativ asupra comerțului mondial cu îngrășăminte și asupra costurilor de producție a produselor agricole.
