Asociația Exportatorilor de Cereale „Agrocereale” avertizează că două prevederi ale politicii fiscale pentru 2027 riscă să producă efectul invers celui urmărit. Prima măsură ține de eliminarea cotei reduse de TVA la produsele agricole. A doua - aplicarea aceluiași impozit pe venit pentru salariați și pentru persoanele fizice din domeniul agricol care activează sub regimuri fiscale speciale, deși încasările acestora reprezintă un rulaj din care se acoperă costurile, nu un câștig net, cum este salariul. Ambele prevederi lovesc, în lanț, exportul agricol și producătorii agricoli.
TVA de la 8% la 20%: un cost de lichiditate, nu un venit pentru buget
Asociația nu este de acord cu trecerea produselor agricole de la cota redusă de TVA de 8% la cota standard de 20%, începând cu ianuarie 2027. Exportul se realizează cu cota zero, astfel încât întregul TVA achitat la achiziția mărfii pe piața internă rămâne blocat la buget până la rambursare. Legea prevede o rambursare lunară și automată, însă nu înscrie un termen fix și nu prevede dobândă în cazul în care statul întârzie. În practică, aceasta înseamnă că exportatorii finanțează statul din banii proprii, frecvent din credite bancare, la care se aplică dobânzi.
Cu cât volumul de achiziții este mai mare, cu atât suma blocată este mai mare, și cu atât dobânda bancară plătită pentru a acoperi golul de lichiditate este mai costisitoare — la o cotă de 20%, suma imobilizată este de două ori și jumătate mai mare decât la 8%. Apare o problemă de flux de numerar, care apasă direct pe capacitatea de a cumpăra marfă de la fermieri în sezon, atunci când viteza de reacție contează. Mai mult, în cazul cerealelor destinate exportului, taxate cu cota zero, TVA-ul achitat la achiziție este oricum rambursabil; majorarea la 20% nu aduce, prin urmare, un venit net suplimentar la buget din segment, doar amplifică ciclul de rambursare și costul suportat de exportatori. Menținerea cotei de 8% are un cost bugetar redus, dar protejează lichiditatea sectorului.
Al doilea efect îi privește pe fermierii mici, care nu sunt plătitori de TVA. Aceștia au achitat deja 20% TVA pe inputurile lor — motorină, îngrășăminte, semințe — fără să poată recupera nimic, iar acest cost se transferă în prețul pe care îl cer. Exportatorul nu îl poate absorbi și nu îl poate adăuga la prețul de export, fiind astfel presat să ofere un preț mai mic unor asemenea gospodării. Fermierii mici, mai vulnerabili, vor resimți presiunea cel mai puternic în momentul în care își vând recolta și au nevoie de lichiditate.
Costul majorării ține de blocarea de lichidități. La o cotă mai mare, suma de TVA achitată până la recuperare crește, iar finanțarea acestei sume vine din dobânda la banii împrumutați de la bancă — se transferă în prețul la poarta fermei. Prin urmare, impactul nu cade pe o singură verigă: atât traderul, cât și fermierul vor avea de împărțit efectul blocării de lichidități.
„Diferența se vede pe un exemplu. Este una când cumperi 1 000 de tone de floarea-soarelui la 10 lei/kg, cu TVA de 8%, achitând 10 milioane de lei, din care TVA reprezintă 740 de mii de lei. Și este altceva când cumperi aceleași 1 000 de tone care, la TVA de 20%, capătă un preț de 11,11 lei/kg: lotul costă 11,111 milioane de lei, iar TVA-ul cu care va fi creditat statul ajunge la 1,85 milioane de lei — adică cu 1,11 milioane de lei mai mult decât în cazul achiziției la cota de 8%. Pentru o asemenea sumă, în condițiile actuale de TVA de 8%, traderul ar mai putea procura un lot suplimentar de 110 tone de floarea-soarelui. În condițiile noii cote, aceiași bani rămân blocați până la recuperare, iar traderul este nevoit să achite dobândă bancară pentru banii imobilizați. Costurile majorări vor fi împărțite între trader și fermier și vor influența negativ competitivitatea producției la export”, se arată în mesajul asociației.
Reforma propusă suprapune un șoc fiscal peste un context inflaționist deja tensionat. Rata anuală a inflației în Republica Moldova a fost de 7,8% în 2025 și se menține în jur de 6,8% la mijlocul anului 2026 — peste ținta de 5% a Băncii Naționale. Sub presiunea șocurilor externe, BNM a majorat rata de bază până la 7%, printre cele mai ridicate din Europa, și și-a revizuit în creștere prognoza de inflație medie pentru 2026 până la 8,1%, de la 4,7% estimat înainte de noul șoc energetic și de criza din regiune.
Astfel acționează deja mai mulți factori de scumpire pe care autoritățile nu îi controlează: creșterea cotațiilor la gaze naturale, petrol și carburanți, ajustările tarifelor la energie electrică și termică, precum și prețurile la fertilizanți. O majorare de 12 puncte a TVA pe alimente de bază, suprapusă peste presiunile din extern, va amplifica inflația.
„Dacă produsele afectate de trecerea de la 8% la 20% reprezintă o pătrime până la o treime din coșul de consum, iar majorarea se transferă integral în preț (o creștere de circa 11% a prețului brut al acestor bunuri), efectul direct de primă rundă asupra inflației va fi de ordinul a 2–4 puncte procentuale, la care se adaugă efectele de rundă secundă, prin servicii și salarii. Inflația, prognozată deja la 8,1% pentru 2026, va crește și mai mult, îndepărtându-se de ținta de 5%”, mai susțin reprezentanții.
Lecția României: o majorare de 2 puncte a fost suficientă
Cazul vecin este reprezentativ, susțin cei din cadrul Asociației Exportatorilor de Cereale „Agrocereale”. Din august 2025, România a unificat cotele reduse de TVA, ridicând TVA la alimente de la 9% la 11% — o creștere de doar două puncte — concomitent cu majorarea cotei standard de la 19% la 21% și a accizelor. Rezultatul: în 2025, România a avut cea mai mare inflație alimentară din Uniunea Europeană, 6,7%, față de o medie europeană de 2,8%, iar inflația generală a urcat până la aproape 11% la mijlocul anului 2026, combinând efectul fiscal cu scumpirea energiei și a combustibililor.
Banca Națională a României a estimat, în Raportul asupra inflației, că majorarea cotei standard de la 19% la 21% se traduce, în condiții egale, într-o scumpire de circa 1,83%, iar creșterea cotei reduse de la 9% la 11%, într-o majorare de preț de aproximativ 1,68%. În plus, Consiliul Concurenței a constatat că o parte dintre comercianți au majorat prețurile peste creșterea de TVA — pâinea cu 2,78%, carnea tocată cu 4,93%, iar unele produse de panificație cu peste 18%. Dacă o majorare de două puncte a produs asemenea efecte, o majorare de douăsprezece puncte în Republica Moldova va avea o cu totul altă magnitudine.
Accizele și impozitele locale se adaugă la povară
Pe lângă TVA, accizele la motorină cresc trei ani consecutiv, în convergență cu nivelul Uniunii Europene, ceea ce majorează direct costul de transport și de logistică — o povară deja fiind grea în modelul de activitate al exportatorilor, bazat pe colectarea de la fermieri dispersați geografic, transportul la elevatoare și apoi la port. În același timp, impozitul pe clădiri și terenuri se recalculează pe baza valorilor cadastrale actualizate spre prețul de piață, cu cote stabilite local între 0,1% și 1%. Impactul asupra elevatoarelor, depozitelor și sediilor este simțitor.
Al doilea aspect: persoanele fizice care vând producția agricolă proprie companiilor și achizitorii de produse de fitotehnie și horticultură impozitați ca salariații
Dincolo de TVA, reforma introduce un sistem progresiv unic de impozitare a veniturilor persoanelor fizice — 7% pentru veniturile anuale de până la un milion de lei și 15% pentru partea ce depășește acest prag — aplicabil uniform, indiferent de statut. Problema este că aceeași cotă se aplică, în aceeași manieră, unor baze impozabile fundamental diferite. O persoană care obține un venit salarial mai mare de un milion de lei pe an dispune de un câștig net; o persoană care înregistrează un rulaj de peste un milion de lei din activitate agricolă are doar o cifră de afaceri, nu un profit, care ajunge în cele mai bune cazuri la 100- 200 mii pe an.
Diferența dată îi vizează direct pe achizitorii de produse de fitotehnie și horticultură — persoanele fizice care colectează producția de la numeroase gospodării din mediul rural și o consolidează pentru companiile exportatoare, activând în baza regimului special prevăzut de Codul fiscal. În rulajul lor se includ costurile de achiziție a producției, combustibilul, transportul, reparația și arenda mijloacelor de transport; după acoperirea acestora, profitul real reprezintă doar o fracțiune din rulaj. Concret: în regimul actual, la un rulaj de 1,2 milioane de lei, impozitul reținut final la sursa de plată, în cotă de 6%, este de 72 000 de lei pe an; în schema progresivă, același rulaj ar fi impozitat cu 1 000 000 lei × 7% plus 200 000 lei × 15%, adică 100 000 de lei pe an. Diferența este de 28 000 de lei pe an, sau 2 333 de lei pe lună — o majorare de povară fiscal cu 39%, suportată de persoanele fizice din domeniul agricol. Impozitul mai mare spre plată de 28 mii de lei pe an se va percepe din marja achizitorului, întrucât prețul producției este dictat de piața internațională și rămâne neschimbat.
Potrivit Agrocereale, problema se va resimți cel mai puternic în exportul de nuci și miez de nucă. Companiile exportatoare lucrează cu achizitori de produse de fitotehnie și horticultură, care colectează producția nucicolă din piețele agricole, iar în cazul miezului de nucă— un produs cu preț ridicat — plafonul de 1,2 milioane de lei se atinge rapid în decursul unui singur sezon agricol, echivalentul a circa 11–12 tone de miez de nucă colectat. Achizitorii reprezintă veriga de legătură dintre micii producători agricoli și compania exportatoare, iar descurajarea lor fiscală rupe lanțul: mai puțini furnizori, volume de achiziție mai mici și marfă mai puțină disponibilă pentru export.
Rațiunea pentru care există tratamente fiscale diferențiate este tocmai distincția dintre cifra de afaceri (rulajul) și profit — noțiuni economice care nu trebuie confundate. A impozita un rulaj ca pe un salariu contravine principiului echității fiscale, pe care reforma declară că îl urmărește.
O cerere măsurată
„Luate împreună, modificările propuse afectează simultan marja exportatorilor, lichiditatea operațională și puterea de cumpărare care o pot oferi fermierului. Un trader cu lichiditate mai mică cumpără mai puțin, mai târziu și la prețuri mai mici. Exportul agricol al Republicii Moldova, o componentă importantă a balanței comerciale, va deveni mai puțin competitiv în condițiile în care trebuie susținut.
Cererea asociației este una măsurată: menținerea cotei de TVA de 8% pentru produsele agricole, păstrarea unei cote reduse pentru tehnica agricolă și menținerea unui tratament fiscal distinct pentru persoanele fizice care activaeză în domeniul agricol (micii producători și achizitorii de producție de fitotehnie și horticultură)— pornind de la recunoașterea faptului că un rulaj nu trebuie impozitat ca un salariu”, se mai arată în mesajul Asociației Exportatorilor de Cereale „Agrocereale”.
