Moldova
В Молдове
Gheorghe Guțu de la Ciorești, Victor Ciolacu de la Micleușeni și frații Agafița de la Dolna au planuri mari. Vor să aibă o viață decentă acasă și să ajute la dezvoltarea economiei satelor lor de baștină. Cum? Cucerind piața Uniunii Europene cu ceea ce știu să facă mai bine – mierea. Speranța Cele trei localități din două raioane diferite fac parte din clusterul (n.red.: un număr de persoane sau lucruri grupate împreună) turistic „Dor de codru”. Autoritățile locale sunt conștiente că veniturile populației sunt scăzute și oportunitățile de angajare ale localnicilor în zonă sunt foarte puține. În ultimii trei ani, Ciorești, Micleușeni și Dolna au „sărăcit” cu 1.350 de persoane. Unii au plecat peste hotare temporar, alții – definitiv. Locuri de muncă nu sunt suficiente. Aproape 40% din populație își asigură minimul de existență lucrând în agricultură, făcând lucrări sezoniere. Totuși, în ultimii doi ani, în cele trei sate au loc „mișcări tectonice”. A fost creată Cooperativa „Mierea codrului”. Astfel, 14 membri ai cooperativei și 60 de membri ai familiilor acestora vor obține venituri adăugătoare. Asta le va permite să-și extindă afacerea și să creeze cel puțin 28 de locuri de muncă noi. În calea lor sunt susținuți de proiectul Elveția – PNUD „Migrație și dezvoltare locală”. A primit în dar o familie de albine Gheorghe Guțu este din Ciorești, Nisporeni. Predă istoria în satul alăturat, Vulcănești. În timpul liber are mai multe activități care-i aduc venit. Una dintre cele mai importante este apicultura. A descoperit pasiunea față de acest hobby cu vreo zece ani în urmă. Pentru că are un atelier de lemnărie, Gheorghe Guțu a fost rugat de-un unchi să-i facă niște stupi. Bărbatul nu a vrut să accepte bani pentru munca lui. În schimb, a primit în dar o familie de albine. De atunci până azi a ajuns să îngrijească de 60-70 de familii. Mierea o vindea în mare parte oamenilor de rând. În ultimii doi ani, de când a intrat în Cooperativă, s-a concentrat pe dezvoltarea noilor familii. Astfel, mierea nu a ajuns în comerț, ci a fost dată ca mâncare albinelor. Cooperarea dintre apicultorii din cele trei localități îi vor face mai competitivi pe piața internă și externă, inclusiv în promovarea mierii produse de ei. „Împreună cu colegii lucrăm ca să mărim numărul de familii și cantitatea de miere. Cu cât cantitatea de miere este mai mare, cu atât este mai bine și pentru cooperativă, și pentru apicultori. Pentru că la export, dar și pe piața internă, putem negocia un preț mai bun pentru noi. E una când discuți despre câteva sute de kilograme de miere și alta e situația când, în comun cu 12 apicultori, poți furniza câteva zeci de tone”, explică Gheorghe Guțu. De la colhoz, la cooperativă Când s-a auzit în târg că apicultorii din Dolna, Micleușeni și Ciorești vor să-și unească forțele, mulți erau sceptici. „Deseori colegii asociau cooperativa cu fostul sistem de colhozuri, sovhozuri. Le era frică ca angajamentul comun să se răsfrângă prost asupra fiecăruia. Dar eu văd după doi ani doar beneficii.” Unul dintre acestea este coeziunea care s-a creat între apicultori. „Mulți apicultori se izolează, nu vor să spună nimic despre cum tratează albinele. Dar asta este o greșeală fatală. Ele se întâlnesc pe flori și duc mai departe boala netratată. Respectiv, ți-o aduce în stupina ta”, explică apicultorul de la Ciorești. De exemplu, una dintre cele mai răspândite boli este Varroa, un parazit care se atașează de corpul albinelor. Apicultorii din cooperativă cumpără împreună medicamentele necesare, discută despre cum să aplice tratamentul și se avertizează reciproc atunci când ar putea apărea probleme. „Ne susținem în toate activitățile. Dacă la început era: «că acesta e de la Dolna, că acesta e de la Micleușeni», acum asta s-a terminat. Parcă totul e comun”, spune Guțu despre cum apicultorii din trei sate vor să cucerească Uniunea Europeană. Grantul PNUD-Elveția a fost determinant în dezvoltarea „hobby-ului” lui. Apicultorul Ghoerghe Guțu a putut să-și mărească prisaca cu aproximativ 50 de știubeie și să dubleze numărul de familii de albine. A mai obținut un aparat de scurs mierea și o topitoare de ceară. Alți apicultori au fost susținuți cu utilaje, inclusiv cu remorci pentru transportarea albinelor în alte zone pentru a colecta nectar din alte flori. Conacul mierii Victor Ciolacu face apicultură de peste 15 ani. De curând a deschis și agropensiunea „Conacul Mierii” și acum oferă mai multe servicii, cu ajutorul partenerilor. Din 2018 face parte din traseul turistic „Dor de Codru”. Astăzi poate să ofere cazare pentru trei familii. Pentru turiști poate organiza excursii, în care să vorbească despre miere, dar și să o deguste. Au un teren de joacă și biciclete să se plimbe prin sat sau să meargă în satul alăturat, să vadă conacul Zamfirache Ralli. Ciolacu mai are două livezi cu copaci de prune și 160 de familii de albine pe care le întreține împreună cu fiul mai mare. Când e timpul extragerii mierii, participă toți membrii familiei. Diaspora revine acasă Istoria familiei Ciolacu din Micleușeni, Strășeni, nu este una simplă. La începutul anilor 2000, Victor Ciolacu a plecat clandestin peste hotare. La scurt timp a venit și soția, iar copiii au rămas acasă. Viața în Grecia nu a fost atât de simplă pe cât și-au imaginat-o, așa că au revenit în Moldova. Ana, soția lui Victor, merge și acum periodic la munci peste hotare. Atunci când au crescut, și copiii și-au încercat norocul peste hotare. Ambii fii sunt în Italia, unde și-au format familii și au dezvoltat afaceri. Dar lansarea traseului turistic „Dor de Codru” a adus după sine și alte schimbări pozitive. „Ideea de a amenaja o agropensiune a fost, în mare parte, ca noi să-i putem aduce acasă, să fie o activitate de familie”, spune apicultorul. Fiul mai mare, împreună cu soția și fiica născută în Italia au revenit acasă. Și, cu ajutorul proiectului PNUD-Elveția „Migrație și dezvoltare locală”, au reușit să instaleze un utilaj pentru a produce pizza. „Vrem să livrăm în sat și în regiune”, spune Ciolacu. Cel de-al doilea fiu încă e în Italia. „Nu am putut să-l conving să vină acasă. El are o patiserie acolo.” Remorci apicole Datorită intrării în cooperativa „Mierea Codrului”, Victor Ciolacu a reușit să-și cumpere o remorcă apicolă pentru a merge mai ușor în pastoral (stupăritul pastoral înseamnă transportarea familiilor de albine în alte locuri, acolo unde este mai mult polen și nectar). Pe remorcă a pus 30 de familii de albine și s-a dus acolo unde sunt flori. „Din lipsa de forță de muncă, trebuie oameni la descărcat stupii, la încărcat. Dar aceștia deja sunt amplasați pe remorcă și e mult mai ușor”, explică bărbatul. Anul acesta a reușit să-și cumpere din resursele proprii alte două remorci apicole și mai planifică să mai ia una. „Zboară? Bine!” Sergiu și Maxim Agafița își îngrijesc albinele în Dolna, Strășeni. Maxim, fratele mai mare, de mult timp își dorea o prisacă. Îi plăcuse încă din copilărie, când mergea la unchiul lui, să-l ajute la extragerea mierii. „Fratele voia prisacă. El lucra în agenție de turism și nu avea bani. Eu am avut vreo doi lei și am cumpărat primii opt stupi în 2015”, povestește Sergiu despre fratele lui, Maxim. În primul an, Sergiu se temea de albini. Arată cu degetul drumul din spatele prisăcii și spune „mă uitam de-acolo din drum. Zboară?! Bine!”. Fratele mai mare l-a făcut apicultor pe Sergiu, așa cum spune chiar el. Astăzi, Sergiu Agafița are o prisacă de 140-150 de familii de albine și este președintele Cooperativei „Mierea Codrului”. Pentru că nu știa cu ce se mănâncă apicultura, în timp ce era student la universitate, Sergiu a frecventat concomitent școala profesională de la Nisporeni, unde a studiat apicultura. Fratele mai mare, Maxim Agafița, în sfârșit și-a făcut propria prisacă, în 2019. Astăzi are aproximativ 70 de familii. Planuri mărețe În 2020 a fost înregistrată oficial cooperativa de întreprinzător care numără 14 apicultori. Crearea cooperativei a durat mai mult decât au planificat, pentru că cei mai mulți dintre ei au trebuit să-și deschidă întreprinderi individuale și gospodării țărănești. În cadrul cooperativei, își propun să producă câte 10-15 tone de miere de gospodărie și să crească numărul de apicultori până la vreo 50. „Cooperativa va avea câte un procent mic din fiecare kilogram de miere comercializată”, explică Sergiu Agafița, președintele cooperativei, povestind despre cum apicultorii din trei sate vor să cucerească Uniunea Europeană. De asemenea, apicultorii din cooperativă își propun să creeze o linie de procesare și ambalare, ca să aibă un produs final pe piața UE. „Vrem să facem miere cu miez de nucă, cu alune. Putem să facem diferite cocktailuri – cu lăptișor de matcă, cu polen, cu propolis”, spune Sergiu. Vor să deschidă și o linie de producere a fagurilor. „Problema este că ceara din care e făcut fagurele conține adaosuri chimice în care albina nu se poate dezvolta bine. Ca să avem o producție bună, trebuie să punem accent pe calitatea cerii”, explică Sergiu. Mulți vor în cooperativă În prezent, din cooperativă fac parte apicultori din Ciorești, Dolna și Micleușeni, însă sunt interesați să adere și apicultori din toată țara. În prezent, 12 sunt activi, iar doi dintre ei și-au schimbat planurile. Unul s-a răzgândit și a emigrat, iar al doilea a renunțat din cauza contribuțiilor obligatorii la stat. Sergiu explică că, odată ce un apicultor este fondatorul unei întreprinderi individuale sau gospodării țărănești, este obligat să achite contribuțiile de asigurări sociale de stat la bugetul asigurărilor sociale de stat și prima de asigurare medicală obligatorie. Totuși, pe lista de așteptare sunt aproximativ 15 apicultori. „Noi vrem să primim noi membri fondatori. În cooperativă sunt membri fondatori care se ocupă cu partea investițională și membrii afiliați care vor putea să-și vândă mierea prin intermediul cooperativei”, explică Sergiu Agafița despre cum apicultorii din trei sate vor să cucerească Uniunea Europeană. Cei care vor să intre în cooperativă, vor trebui să aibă cel puțin 50-70 de familii, să fie „pe roți” și să-și permită să investească în apicultură. Sergiu Agafița, președintele cooperativei spune că contribuția membrilor a fost de 29 de mii de dolari și au primit un suport de 21 de mii de dolari din cadrul proiectului PNUD. Nu ar fi reușit fără implicarea autorităților publice locale și fără Asociația Obștească „Ciorești – baștina mea!”. Chiar dacă în acest moment cooperativa nu a reușit să exporte și să aducă contribuții la bugetul local, primarul satului Ciorești, Valeriu Guțu, spune că vede, în viitor, un mare potențial în această cooperativă. „Este o oportunitate bună. Pentru că ei pot colabora, pot să facă schimb de experiență, pot să procure utilaje împreună, când de unul singur nu o poți face. Ei vor să ambaleze și să realizeze marfa. Asta este foarte bine!” Mai mulți agenți economici, mai mulți bani în bugetul local Satul nu o să dispară atunci când va fi dezvoltată economia locală. Atunci agenții economici vor contribui la bugetul local, locuitorii vor putea beneficia de dezvoltarea locală. Până la crearea cooperativei, doar patru apicultori aveau afacerile înregistrate oficial. Ulterior, și ceilalți zece și-au înregistrat întreprinderi individuale și gospodării țărănești. Cu alte cuvinte, odată cu creșterea numărului de apicultori oficial înregistrați ca agenți economici, cresc și contribuțiile în bugetele locale. [slider-pictures]
