Calendarul apicultorului pentru luna septembrie: Ce lucrări sunt esențiale

Odată cu prima lună de toamnă familia de albine își începe pregătirea pentru iernare, deşi primele semne apar încă de la jumătatea lunii august când începe eliminarea trântorilor din stup şi reducerea progresivă a puterii pe fondul lipsei de cules din natură.

Populaţia de albine începe să scadă, cuibul se restrânge pe zona cu puiet, configurându-se spaţiul viitorului ghem de iernare. Intervenţiile apicultorului trebuie să aibă în vedere orânduirea cuibului, stimularea producerii de albină de iernare prin hrăniri stimulatorii precum şi acumularea şi concentrarea resurselor de hrană necesare unei bune iernări, ţinându-se cont de cantitatea şi calitatea acesteia.

Luna echinocțiului de toamnă - calendarul marcând în 23 septembrie - dată la care ziua este egală cu noaptea, se caracterizează că o perioadă când la albinele de iernare se apropie de sfârșit acumularea în organism a unor importante cantități de glucide, protide și lipide care alcătuiesc așa-numitul „corp gras” situat în partea dorsală ca o căptușeală sub învelișul chitinos, deasupra diafragmei. Glucidele sunt indispensabile funcționarii mușchilor, lipidele compun rezervele necesare metabolismului, iar proteinele vor intra în hrana larvelor și a mătcilor în perioada rece când albinele nu culeg polen din natură. Albinele crescute în această perioadă sunt diferite de cele eclozionate în timpul verii, prin faptul că acestea pot trăi 7-8 luni spre deosebire de cele de vară la care durata medie de viață este de 35-45 de zile. Aceasta se datorează modificărilor în structura biologică și fiziologică a albinelor de iarnă, la care se dezvoltă acest organ specializat în acumularea de rezerve de proteine și grăsimi, pe seama consumului de păstură. Corpul gras se dezvoltă numai la albinele de iarnă. Supraviețuirea acestor albine se datorează și faptului că ele participă mai puțin la creșterea de puiet și la activitatea de cules de nectar.

Se recomandă valorificarea în continuare a resurselor naturale de hrană (culesuri târzii). În caz contrar, este importantă evaluarea rezervelor şi  aplicarea de hrăniri stimulatorii gluco-proteice (artificiale) pentru creşterea de puiet şi în acelaşi timp a celor de completare pentru asigurarea cu rezerve de hrană.

Este bine ca hrănirile de stimulare artificiale să nu se facă mai târziu de 20 septembrie pentru ca noile albine care vor ecloziona să beneficieze de zborurile de curăţire, atât de importante pentru o bună iernare, înainte de reducerea temperaturilor exterioare sub 10-12ºC.

Lucrări de efectuat în această perioadă:

Revizia generală de toamnă constă într-o serie de activităţi ce depind de zona geografică, condiţiile de cules, tipul de stup şi situaţia puietului din cuib:

• Dimensionarea cuibului în funcţie de fagurii ocupaţi de albină (îndepărtarea fagurilor goi, descăpăcirea după diafragmă a celor cu miere puţină, eventual completarea cu faguri cu miere de la alte familii mai puternice);
• Echilibrarea rezervelor de hrană între familiile stupinei cu observația că pe durata sezonului rece cantitatea de miere necesara unei singure familii ca rezerve de hrana este de minimum 18-20 kg;

Asigurarea rezervelor de hrană până la nivelul necesarului obligă uneori pe apicultor să intervină cu hrăniri de completare. Hrănirile se fac în porții mai mari sau mai mici - în funcție de viteza cu care albinele prelucrează și depozitează hrana - administrând în hrănitor siropul de zahar 2:1, având grijă ca la administrare să nu declanșăm furtișagul;

Legat de cantitatea si calitatea rezervelor energetice (miere + sirop din zahar) apicultorii sunt de acord ca necesarul pentru iernare trebuie asigurat conform a trei principii si anume:  

Pentru 1 kg de albine sunt necesare minimum 10 kg rezerve glucidice;  

Din totalul rezervelor cel puțin 50% trebuie să o reprezinte mierea, restul fiind formate din sirop de zahar prelucrat de albine și depozitat în faguri;  

În nici un caz nu se va lăsa în stup miere de mană pentru ca aceasta favorizează apariția diareii la albine. Tot legat de calitatea mierii care compune pachetul de faguri cu rezerve se recomandă ca mierea din stup să fie pe cât posibil de salcâm, căpăcită și provenită numai din familii de albine sănătoase;

• Păstrarea în cuib a fagurilor mai închişi la culoare, dar nu vechi, care să menţină căldura cuibului pe timp de iarnă, cu celule de lucrătoare buni de ouat în prima parte a primăverii;
• Schimbarea mătcilor necorespunzătoare dacă nu s-a făcut în luna precedentă  

Se va urmări ca materialul introdus să fie de calitate superioară, crescut din suse valoroase. Se va evita introducerea botcilor de roire sau botcilor de salvare. În stupinele unde există posibilități este necesară o reformă (înlocuire) de 25-50% a mătcilor, cunoscând că o matcă poate fi exploatată în condiții optime 2 sau cel mult 3 sezoane apicole.

• Administrarea hrănirilor de stimulare glucidice pentru creşterea albinei de iernare; administrarea acestora se face sub formă de sirop în cantitate de 150 ml-250 ml la interval de 2-3 zile. Descăpăcirea fagurilor cu miere plasaţi după diafragmă sau în corpul de jos la stupii ME asigură o foarte bună stimulare şi o concentrare a rezervelor în acelaşi timp.
• De asemenea hrana proteică trebuie administrată pentru creşterea de albine viguroase capabile să traverseze iarna în bune condiţii. În acest sens se poate administra polenul recoltat din familii proprii sănătoase (nu cumpărat) sau înlocuitori ai acestuia în sirop, turte sau ca atare în cazul polenului.
• Strâmtorarea urdinişurilor în vederea evitării furtişagului şi punerea gratiilor împotriva pătrunderii şoarecilor ar fi de asemenea o serie de măsuri binevenite mai ales dacă timpul este rece. Pentru nopţile reci este importantă protejarea termică a familiilor de albine cu salteluţe sau pernuţe peste podişor şi eventual unele împachetări laterale, mai ales la stupii orizontali.

Totodată, este necesară evaluarea stării de sănătate şi luarea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea bolilor –  efectuarea examenului clinic şi efectuarea de tratamente necesare, împotriva varroozei, conform prospectului, aplicarea măsurilor de zooigienă în stupi şi stupină pentru combaterea nosemozei.

Apicultorii mai au de întreprins conservarea fagurilor goi care se vor depozita în dulapuri speciale, corpuri de stup şi tratarea cu sulf pentru prevenirea găselniţei, precum și continuarea lucrărilor de reformare a fagurilor vechi;

Nu trebuie de neglijat nici recondiţionarea elementelor de stup care urmează să adăpostească familiile pentru iernare.

În atelierul stupinei:  

• Dezinfectarea stocului de faguri din depozit contra găselniței.
• Repararea, recondiționarea, dezinfectarea și vopsirea echipamentului vechi.  
• Construirea și asamblarea echipamentului nou (rame, stupi, accesorii).

Organizatorice:  

• Organizarea reparațiilor;
• Întocmirea situației pregătirii familiilor în vederea iernării;  
• Stabilirea producției globale și producției marfă la miere, ceară și alte produse.

Este bine să știm că:

- Completarea rezervelor de hrană pe bază de sirop de zahăr la sfârșitul celei de a 2-a decade a lunii septembrie uzează albinele pentru iernare indiferent de varianta de hrănire comparativ cu hrănirile timpurii, din luna august.

- Folosirea în hrana albinelor a siropului de zahăr invertit cu 3 g %o acid citric asigură la intrarea în iarna familii mai puternice cu 100-150 g albine față de hrănirile cu sirop de zahăr neinvertit.

- Albinele hrănite cu sirop de zahăr invertit chimic au glandele faringiene și corpul gras dezvoltate aproape cât cele hrănite numai cu miere;

- Cea mai mare cantitate de polen există toamnă în familiile cu matci bătrâne. Acestea depun ouă mai puține și ca rezultat consumul de polen pentru creșterea puietului este redus;

- În cazul hrănirilor intensive cu sirop de zahăr în cantități mari, albinele umplu rapid celulele cu hrană astfel că la un moment dat încep să scoată și ouăle depuse, desființând practic ponta mătcii. De aici rezultă recomandarea de a nu administra sirop în doze mai mari de doi litri o dată dacă în cuib există ouă și se cresc larve;

- Pe vreme închisă și mohorâtă albinele se orientează în principiu, după soare. Complicatul ochi compus al albinei îi dă acesteia posibilitatea să sesizeze așa-numita lumina polarizată - pe care ochiul omenesc nu o deosebește în lumina difuză.