Creșterea culturilor intercalate înseamnă plantarea a două sau mai multe șiruri de rânduri simple sau multiple de arbori sau arbuști la distanțe mari, creând alei, în care se cultivă culturi agricole, horticole sau furajere. Arborii sau arbuștii pot include specii valoroase de lemn de esențe tari, cum ar fi nuci sau arbori doriți pentru produse din lemn. Arbuștii pot furniza nuci, fructe sau alte produse.
Beneficii ale cultivării intercalate:
Cultivarea intercalată oferă posibilitatea de a produce lemn sau alte produse pomicole, cum ar fi nuci sau fructe, oferind, în același timp, un venit anual prin producția de culturi însoțitoare, realizând concomitent conservarea resurselor naturale, se arată în Manualul de Instruire privind aplicarea practicilor agroforestiere.
- Diversificarea întreprinderii agricole;
- Reducerea eroziunii;
- Îmbunătățirea calității apei;
- Protecția culturilor;
- Îmbunătățirea faunei sălbatice;
- Îmbunătățirea aspectului estetic.
Diversificarea produselor agricole și venit suplimentar:
Cultivarea intercalată diversifică activitățile agricole prin asigurarea unui flux de numerar pe termen scurt din culturi anuale, oferind, de asemenea, produse pe termen mediu și lung din componente lemnoase. Cheresteaua și produsele din lemn pot contribui la generarea de venit din fermă.
Pe lângă potențialul producerii de nuci, pomușoare și fructe, lemnul bine gestionat poate oferi o investiție pe termen lung.
Reducerea eroziunii eoliene și pluviale a solului:
Solurile cu un indice ridicat de erodabilitate (> 8) sunt foarte sensibile la daune și sunt greu de protejat atunci când sunt folosite ca terenuri de cultură.
Indicele de erodabilitate al solului oferă o expresie numerică a potenţialului de erodare a solului, ţinând cont de proprietăţile fizice și chimice ale solului și de condiţiile climatice, în care se află acesta. Cu cât e mai mare indicele dat, cu atât este mai mare investiţia necesară pentru menţinerea durabilităţii bazei de resurse de sol, dacă are loc cultivarea intensă.
Cultivarea intercalată protejează solurile fragile printr-o rețea de rădăcini produse de arbori și o acoperire suplimentară a solului cauzată de frunze căzute și de cultura asociată. Rândurile de arbori, arbuști și/sau ierburi plantate pe conturul pantei vor servi, de asemenea, pentru a reduce deplasarea solului în josul versantului.
Reducerea eroziunii pe teren cultivat în pantă:
Interceptarea precipitațiilor de către arboret și sporirea infiltrării datorată rădăcinilor arborilor și ierburilor protejează solul; calitatea apei se îmbunătățește datorită interceptării sedimentelor prin învelișul vegetal între rândurile de arbori și interceptării, sechestrării și descompunerii substanțelor chimice agricole de către sistemul radicular al arborilor și ierburilor.
Chimicalele agricole (de exemplu, azotul) scurse dincolo de zona de rădăcini a culturilor agricole pot fi absorbite de sistemele de rădăcini mai adânci ale arborelui, reducând astfel scurgerea substanțelor chimice în apele freatice, ceea ce duce la o ameliorare a calității apei.
Impacturi asupra microclimei:
Arborii și arbuștii îmbunătățesc producția de culturi prin încetinirea vitezei vântului și reducerea eroziunii de vânt, modificând microclima culturii cu efecte similare celor ale perdelelor forestiere de protecție.
Cultivarea intercalată poate diminua evapotranspirația culturilor cu 15-30% și poate spori conținutul de apă în stratul de cultivare cu 5-15%. Rădăcinile adânci ale arborilor transportă substanțele nutritive ale solului în frunze. Frunzele contribuie la materia organică din sol și eliberează nutrienți pe măsură ce se descompun.
Culturi de protecție:
Cultivarea intercalată reduce pagubele provocate de insectele dăunătoare prin micșorarea vizibilității culturilor, diluarea gazdelor dăunătorilor datorită diversității plantelor, interferența cu mișcarea dăunătorilor și crearea unui habitat mai favorabil pentru insecte benefice.
Habitat mai favorabil pentru fauna sălbatică și aspect estetic mai bun:
Plantarea liniară a arborilor și/sau arbuștilor într-un peisaj agricol sporește diversitatea habitatului faunei sălbatice, atât prin mărimi sporite a marginilor câmpurilor, cât și/sau ca urmare a creșterii diversității (pe verticală și pe orizontală) a vegetației.
Complexitatea sporită pe verticală corespunde unui număr mai mare de păsări. Aceste zone pot servi, de asemenea, ca coridoare de protecție pentru mișcarea faunei sălbatice și oferă o sursă de hrană.
Limitări ale cultivării intercalate:
- Necesită un sistem mai intens de gestionare, inclusiv echipamente specializate pentru gestionarea pomilor și abilități manageriale adiționale și instruire pentru gestionarea câtorva culturi pe un anumit teren.
- Exclude terenul din producția culturilor anuale și poate să nu asigure un profit financiar din arbori timp de câțiva ani.
- Necesită o infrastructură de marketing pentru produse forestiere, care, posibil, că nu există în prezent.
- Arborii pot fi un obstacol în cultivarea culturilor, dacă nu sunt planificați și gestionați cu atenție.
- Arborii concurează cu culturile însoțitoare pentru soare, umiditate și nutrienți.
- Culturile însoțitoare pot concura cu arborii pentru umiditate și nutrienţi.
- Erbicidele pentru culturi pot dăuna arborilor.
Funcțiile cultivării intercalate:
- Cultivarea intercalată are impact asupra gestiunii apei prin modificarea ciclului hidrologic din cauza infiltrării sporite a apei și prin întreruperea curgerii de suprafață de către fâșia de arbori/ierburi. Apa care circulă prin sistem este filtrată mai bine și orice exces este eliberat treptat.
- Ciclul nutrienţilor și calitatea solului sunt modificate, deoarece arborii adânc înrădăcinați exploatează orizonturile mai adânci ale solului și ciclul de substanțe nutritive de la suprafaţă prin frunze căzute.
Reducerea eroziunii de vânt și de apă a solului ajută la menținerea calității solului. În teren se adaugă umiditate suplimentară prin captarea precipitațiilor de arboret.
- Microclima se schimbă datorită micșorării vitezei vântului, reducându-se, astfel, temperaturile aerului și evapotranspirația din plantele intercalate și din sol.
- Gestionarea dăunătorilor poate fi consolidată prin diversitatea structurală de peisaj dezvoltată prin asocierea intenționată a copacilor și culturilor.
Cultivarea intercalată creează habitat pentru a construi biodiversitatea și populațiile asociate de inamici naturali ai insectelor, bolilor sau buruienilor și poate întrerupe ciclurile dăunătorilor.
- Similar cu funcția zonelor tampon forestiere riverane, practicile de cultivare intercalată pot ajuta la interceptarea, fixarea și biodegradarea sedimentelor, substanțelor nutritive, pesticidelor și a altor poluanți biologici prezenți pe teren.
- În mod similar cu crearea perdelei forestiere de protecție, cultivarea intercalată poate îmbunătăți habitatul faunei sălbatice prin oferirea de hrană, adăpost, locuri de cuibărit și trasee de deplasare pentru o varietate de specii de animale sălbatice.
- Încorporarea arborilor și arbuștilor adaugă oportunități legate de produse suplimentare, ce provin din componenta arborelui/arbustului (lemn, nuci, fructe, frunziș), precum și opțiunea de a cultiva culturi sensibile, care pot fi cultivate datorită protecției arborilor.
Nu toate aceste funcții pot exista în fiecare aplicare a cultivării intercalate. Funcția depinde de modul, în care componentele plantei sunt manipulate în procesul de proiectare.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
