În ultimii ani, frecvența și intensitatea secetei au crescut semnificativ, transformând-o dintr-un eveniment excepțional într-un fenomen structural, cu impact asupra securității alimentare, echilibrului comercial și stabilității macroeconomice a țării. Expertul în agro-market Iurie Rija este de părere că instituirea unui Fond Mutual Național pentru Asigurarea Riscurilor Agricole ar fi mecanism de autoasigurare colectivă a actorilor din lanțul agroalimentar.
Între anii 2007 și 2024, agricultura Republicii Moldova a fost marcată de o succesiune de episoade climatice extreme, care au afectat constant productivitatea și stabilitatea economică a sectorului. În 2007, o secetă severă la nivel național a redus producțiile de porumb și floarea-soarelui cu aproximativ 50%, provocând pierderi majore la nivel de fermă și în lanțul agroalimentar. În 2012, o nouă secetă extremă, concentrată în centrul și sudul țării, a generat pierderi economice de peste 3 miliarde de lei, marcând unul dintre cele mai grele sezoane agricole din ultimele două decenii. Trei ani mai târziu, în 2015, un deficit accentuat de precipitații în nord și centru a determinat o scădere de 30–40% a producțiilor de cereale, afectând în special grâul și orzul. În 2020, Republica Moldova s-a confruntat cu o secetă pedologică generalizată, când pierderile la grâu și porumb au depășit 70%, iar zeci de mii de hectare nu au mai fost recoltate. Anul 2022 a adus o combinație de secetă atmosferică și pedologică, care a limitat randamentele, coborând producțiile de porumb sub 3 tone la hectar în sud. În intervalul 2023–2024, climatul s-a menținut instabil, caracterizat prin alternanțe bruște între ploi torențiale și perioade secetoase, ceea ce a dus la risc crescut de eroziune a solului și stres hidric intermitent pentru culturi. În ansamblu, perioada analizată confirmă o tendință climatică negativă, cu impact economic cumulativ semnificativ și cu necesitatea urgentă a unor politici de adaptare agricolă și gestionare a apei.
„În prezent, Republica Moldova produce anual circa 950.000 de tone de grâu, 1 milion de tone de porumb, 700.000 de tone de floarea-soarelui, 100.000 de tone de orz, 40.000 de tone de soia și 150.000 de tone de rapiță, cu un volum economic total de aproximativ 700 de milioane de euro. Aceste culturi susțin lanțuri comerciale complexe care implică peste 6.500 de fermieri, 32 de raioane, 918 localități agricole, precum și zeci de importatori de inputuri, procesatori, transportatori, bănci, morari, fabrici de ulei și exportatori.Prin urmare, riscul agricol nu mai este un risc individual, ci unul sistemic, iar acoperirea lui trebuie să devină o responsabilitate colectivă”, este de părere expertul.
Potrivit lui, Fondul Mutual Național pentru Asigurarea Riscurilor Agricole reprezintă un mecanism de autoasigurare colectivă a actorilor din lanțul agroalimentar, creat în scopul:
- compensării pierderilor cauzate de fenomene naturale excepționale (secetă, grindină, îngheț, ploi torențiale);
- menținerii capacității de producție agricole și procesare;
- stabilizării veniturilor fermierilor și a fluxurilor economice conexe;
- reducerii presiunii bugetare asupra statului în caz de calamități.
Fondul funcționează după principiul solidarității economice proporționale: fiecare actor contribuie în raport cu beneficiul său din stabilitatea sistemului agricol.
Mecanismul propus și descris de către expertul Iurie Rija pentru formarea fondului mutual este definit de relația F_total = Σ (V_i × C_i), unde V_i este baza economică anuală a fiecărui actor (producție asigurată, cifră de afaceri, export, venituri din transport, sold credite), iar C_i este coeficientul de contribuție (procent) stabilit în funcție de rol și expunerea la risc. Statul cofinanțează 1:1 suma privată pentru stabilitate macroeconomică.
Contribuții pe lanț (definite clar, aplicare lineară pe baza anuală):
- Fermieri: 0,5% din valoarea producției asigurate → principal beneficiar, risc direct (secetă, grindină, piață).
- Importatori de inputuri (fertilizanți, pesticide, motorină): 0,2% din cifra de afaceri → impact indirect, stabilitate de piață pentru clienții lor.
- Procesatori (morărit, ulei, furaje): 0,15% din cifra de afaceri → dependenți de producția internă; contribuția reduce șocurile de aprovizionare.
- Comercianți / exportatori de cereale: 0,1% din valoarea exportului → beneficiari ai continuității fluxurilor și ai prețurilor mai puțin volatile.
- Transportatori agricoli: 0,05% din veniturile din transport agricol → expunere logistică la volatilitatea volumelor.
- Sistem bancar & leasing agricol: 0,1% din soldul creditelor agricole → protecție împotriva riscului de neplată în anii calamitari.
- Stat / AIPA: contribuție egală cu totalul privat → multiplică efectul fondului și stabilizează veniturile rurale.
Funcționare logică (pas cu pas, orizontal):
- Se identifică baza V_i pentru fiecare actor (an de referință).
- Se aplică coeficientul C_i aferent → se obțin contribuțiile individuale.
- Se însumează contribuțiile private → F_privat.
- Statul virează o sumă egală cu F_privat → F_total = F_privat × 2.
Expertul punctează că fondul constituit astfel acoperă pierderile eligibile conform regulilor (de ex., prag de declanșare, franșiză, plafoane pe cultură/regiune).
Exemplu numeric orientativ (MDL):
- Producție asigurată fermieri: 10 mld. MDL × 0,5% = 50 mil.
- Importatori inputuri (CA): 5 mld. × 0,2% = 10 mil.
- Procesatori (CA): 6 mld. × 0,15% = 9 mil.
- Exportatori cereale (valoare exp.): 8 mld. × 0,1% = 8 mil.
- Transport agricol (venituri): 1 mld. × 0,05% = 0,5 mil.
- Bănci/leasing (sold credite): 4 mld. × 0,1% = 4 mil.
- F_privat ≈ 81,5 mil. MDL → Stat (1:1) = 81,5 mil. → F_total ≈ 163 mil. MDL/an.
Rațiune economică (de ce coeficienții sunt „raționali”):
- Proporționalitate cu beneficiul și riscul: cine câștigă din stabilitate și este expus (fermieri, finanțatori) plătește mai mult; actorii cu impact indirect (importatori, transport) plătesc mai puțin.
- Echitate inter-sectorială: toată veriga valorică contribuie, nu doar fermierii.
- Predictibilitate bugetară: procente mici, aplicate pe baze mari (CA/export/sold), generează un fond suficient fără a distorsiona prețurile.
- Stabilizator macro: cofinanțarea publică dublează resursa în anii critici și reduce nevoia de ajutoare ad-hoc.
- Reguli operaționale recomandate (sinteză): colectare trimestrială pe declarații fiscale verificate; audit extern anual; guvernanță paritară (public-privat); criterii clare de eligibilitate (prag de calamitate, franșiză, plafoane pe exploatație/raion); prioritate pentru pierderi sistemice (secetă extinsă) înaintea celor locale.
Concluzie liniară: formula F_total = Σ(V_i × C_i) + cofinanțare 1:1 produce un fond previzibil, echitabil și suficient, care distribuie costul riscului pe întreg lanțul agro-alimentar și stabilizează veniturile rurale în anii de șoc climatic sau de piață.
Pornind de la valoarea totală anuală a producției agricole (≈ 700 milioane de euro):
- contribuția fermierilor (0,5%) ≈ 3,5 milioane €;
- contribuția actorilor conexi (inputuri, procesare, export, finanțare) ≈ 3,5–4 milioane €;
- cofinanțarea statului (prin AIPA) ≈ 3,5–4 milioane €;
Rezultă un Fond Mutual Național anual de circa 10–12 milioane €, cu capacitate de acoperire pentru:
- 150.000–200.000 hectare afectate de secetă severă;
- despăgubire medie de 60–80 €/ha, ajustabilă prin reasigurare la nivel european (BERD, BEI, Banca Mondială, fonduri UE pentru climă).
O poliță agricolă mutuală eficientă pentru culturile de cereale și oleaginoase trebuie să:
- acopere pierderi între 30–70% ale recoltei cauzate de secetă, grindină sau ploi excesive;
- aibă o primă efectivă de 4–6% din valoarea producției asigurate, din care statul subvenționează 50% prin AIPA;
- utilizeze indicatori obiectivi de risc (SPI – Standardized Precipitation Index, NDVI – Indice de Vegetație Normalizat, ETa/ETp – Evapotranspirație reală/potențială);
- ofere despăgubire automată, fără constatări manuale, atunci când indicatorii depășesc pragurile critice;
- fie gestionată de un Consiliu Național al Fondului Mutual Agricol, format din reprezentanți ai fermierilor, procesatorilor, statului, băncilor și industriei inputurilor.
Exemplu de calcul aplicat:
- Valoare producție: 10.000 lei/ha
- Primă brută: 600 lei/ha (6%)
- Cofinanțare AIPA: 50% → fermierul plătește efectiv 300 lei/ha
- Despăgubire: 4.000–5.000 lei/ha la pierdere de 50%
Potrivit expertului, implementarea unui fond mutual agricol are un impact economic multiplu și beneficii directe pentru toate verigile lanțului agroalimentar. Pentru fermieri, principalul avantaj este protecția financiară în fața pierderilor cauzate de secetă sau alte calamități, ceea ce le oferă o siguranță mai mare în producție și un acces sporit la credite agricole, deoarece băncile pot evalua riscul ca fiind mai redus. Pentru bănci și companiile de leasing, fondul aduce o scădere a riscului de neperformanță a creditelor, în special în anii agricoli slabi, contribuind la stabilitatea sistemului financiar rural. Importatorii de inputuri (îngrășăminte, pesticide, motorină) beneficiază de continuitatea cererii, chiar și în sezoanele dificile, ceea ce le permite o mai bună planificare logistică și comercială. Procesatorii – morăriile, fabricile de ulei și de furaje – câștigă prin asigurarea unui flux constant de materii prime interne, reducând dependența de importuri și fluctuațiile prețurilor. Pentru stat, mecanismul fondului reduce presiunea bugetară pentru despăgubiri ad-hoc, transformând cheltuielile reactive în contribuții previzibile și partajate cu mediul privat. În plan general, piața internă devine mai stabilă, cu prețuri mai echilibrate la făină, ulei și furaje, iar exporturile agricole beneficiază de predictibilitate comercială sporită și de o reputație îmbunătățită privind capacitatea de livrare, ceea ce întărește credibilitatea Republicii Moldova pe piețele externe. Astfel, fondul mutual nu este doar un instrument de compensare, ci un mecanism de stabilitate economică națională, care armonizează interesele fermierilor, ale sectorului financiar, ale industriei prelucrătoare și ale statului.
Fondul Mutual Național pentru Asigurarea Riscurilor Agricole este mecanismul economic colectiv de protecție împotriva hazardului climatic, menit să:
- consolideze reziliența financiară a agriculturii,
- asigure continuitatea producției agroalimentare,
- și să garanteze stabilitatea macroeconomică a Republicii Moldova.
„Fondul mutual agricol este scutul economic al Republicii Moldova împotriva secetei, construit prin solidaritate, știință actuarială și responsabilitate comună”, mai afirmă Rija.
Consumatorii finali (prin prețuri reglementate minime)
- Contribuția lor nu trebuie să fie fiscală directă, ci inclusă inteligent în lanțul valoric.
Exemplu:
- La fiecare pâine de 0,7 kg → 0,02 lei merg în Fondul Mutual;
- La 1 litru de ulei → 0,05 lei;
- La 1 kg de zahăr, carne sau brânză → 0,03 lei.
Astfel, fără povară economică reală asupra consumatorului, se colectează 1–1,5 milioane euro/an, consolidând fondul mutual ca mecanism public-privat de reziliență alimentară.
În sensul jurisprudenței europene privind politica agricolă comună (PAC), această contribuție:
- poate fi considerată taxă parafiscală destinată unui fond de interes public (similară cu contribuțiile la fondurile viticole, piscicole sau zootehnice din Franța, Italia, Polonia);
- are caracter solidar și proporțional, nefiind impozit propriu-zis, ci cotizație mutuală obligatorie în baza Legii privind securitatea alimentară și stabilitatea agricolă;
- poate fi administrată autonom de un Consiliu Național al Fondului Mutual sub supravegherea Ministerului Agriculturii și Finanțelor.
Mecanismul poate fi conectat cu:
- AIPA – pentru subvenționarea primelor și cofinanțarea contribuțiilor mutuale;
- CNAS / ANRE – pentru modelul de colectare a contribuțiilor indirecte (prin operatori economici);
- BERD / BEI / Banca Mondială – pentru linii de reasigurare climatică și fonduri de rezervă;
- Ministerul Infrastructurii și Căilor Ferate – pentru implicarea transportatorilor și porturilor.
„Într-un stat agrar precum Republica Moldova, fondul mutual agricol extins nu este o simplă asigurare climatică, ci un instrument de securitate națională economică. El trebuie să includă toate verigile lanțului alimentar, de la fermier la consumator, pentru că fiecare beneficiază de stabilitatea recoltei, a prețului și a hranei. Printr-o guvernanță mixtă public-privată, contribuții proporționale și cofinanțare de stat, acest model devine cel mai eficient scut împotriva secetei și crizelor alimentare, ancorând Republica Moldova într-o politică agricolă modernă, solidară și europeană”, a conchis expertul.
