Riscul în agricultură reprezintă fenomenul care are ca efect apariţia condiţiilor de existenţă a pierderilor financiare sau de altă natură, pentru producătorul agricol. Activitatea agricolă în ansamblu, fiind strâns legată de condiţiile climaterice necontrolate de om, de organismele vii, de interesele economice puternic accentuate ale tuturor părţilor implicate etc., este apreciată ca una cu cel mai înalt nivel de risc.
Agricultura rămâne şi în prezent a fi sectorul - cheie al economiei Republicii Moldova. De aceea evaluarea complexă a riscurilor devine o problemă primordială în gestiunea riscurilor în activitatea întreprinderilor agricole.
Mai mult decât alte ramuri ale economiei naţionale, agricultura este condiţionată de manifestarea puternică a unor factori, în cea mai mare parte imprevizibili, şi în consecinţă, dificil de urmărit şi controlat, care au efecte majore asupra rezultatelor de producţie şi a celor economice. Vulnerabilitatea agriculturii la riscurile naturale are efecte importante asupra producţiei şi a variabilităţii acesteia în timp şi spaţiu, cu efecte importante asupra modalităţilor de evaluare a fenomenelor naturale de risc și a pierderilor cauzate de acestea. Riscurile naturale cu impact asupra producției agriucole pot fi clasificate astfel (figura 1):
Prima categorie a riscurilor naturale ”Riscurile climaterice” pot fi definite ca posibilitatea de a obţine pierderi din cauza schimbărilor climaterice provocate de hazardurile naturale.
Hazardele naturale reprezintă fenomene naturale excepţionale cu un mare potenţial de risc. Acestea presupun posibilitatea materializării unui eveniment potenţial devastator într-o anumităperioadă şi pe o anumită suprafață. În orice ipostază, hazardul are un anumit impact asupra agriculturii, implicând, de cele mai multe ori, evenimente extreme. El mai poate include însă şi condiţii latente, care pot reprezenta pericole viitoare. Hazardul natural se poate manifesta sub forma unor evenimente care se produc independent sau combinate cu alte evenimente cu efecte nefaste. Hazardele pot fi caracterizate printr-o anumită localizare geografică, intensitate sau magnitudine, frecvenţă şi probabilitate de manifestare.
Dacă e să ne referim la tipologia hazardurilor, de menționat este faptul că acestea se pot clasifica în funcție de: zone climatică, anotimp, modul de manifestare (lent sau violent), magnitudine, intensitate, durată, pagubele provocate, etc. După tipurile genetice şi factorii care pot declanşa manifestarea acestora ca dezastre şi / sau catastrofe, deosebim hazarduri şi riscuri cu caracter tehnogen şi naturale care, la rândul lor, în funcţie de factorii implicaţi prin apariţia şi declanşarea lor se subâmpart în: geologice, hidrometeorologice şi biologice. Având în vedere poziția geografică a țării, aceasta.
Riscurile ecologice reprezintă posibilitatea înregistrării pierderilor materiale în rezultatul înrăutăţirii stării mediului înconjurător sub incidența intensificării rdiației solare, degajării substanțelor toxice în aer și a schimbărilor climaterice (figura 2).
După cum se poate observa din figura 2 sub influența factorilor antropici, industriali, etc. Au loc intensificări a radiației solare, a degajării substanțelor toxice în aer și a schimbărilor climaterice ce contribuie la apariția riscurilor ecologice, în rezultatul cărora apar mutații la nivelul plantelor, animalelor și chiar la nivelul populației, precum și la apariția produselor genetic modificate.
Riscurile biologice reprezintă posibilitatea apariţiei pierderilor materiale, legate de natura biologică a organismelor vii utilizate în agricultură.
Asupra mărimii riscului influenţează: îndeplinirea complexului de operaţiuni tehnologice, respectarea condiţiilor de păstrare şi a termenilor de realizare a producţiei agricole. În afară de aceasta, plantele şi animalele agricole suferă de boli şi dăunători.
Riscurile biologice (figura 3) afectează condiţiile de viaţă şi de activitate ale oamenilor, fiind pusă în pericol şi existenţa animalelor şi plantelor, de asemenea apare pericolul de răspândire în masă a maladiilor contagioase, este periclitată viaţa şi sănătatea oamenilor.
Din categoria riscurilor biologice fac parte epidemiile şi epizootiile, care au un caracter sezonier, favorizate fiind de anumite criterii (zone defavorizate economic, cu risc de transmitere a agenţilor patogeni crescut datorită unor factori climatici de mediu favorizanţi, în aglomerări urbane sau în zonele permanente ori sezoniere).
Epidemiile pot fi condiționate de calamităţi naturale, poluarea apei şi atmosferei cu viruşi şi bacterii, substanţe chimice şi radioactive, etc. Acestea se pot declanşa într-o zonă anumită sau pe întreg teritoriul ţării. Cele mai răspândite boli infecţioase pot fi considerate bolile tifoide şi paratifoide, afecţiunile intestinale acute, hepatitele virotice, difteria, holera, ciuma, etc.
Epizootiile (îmbolnăvirile în masă a animalelor domestice) în unele zone ale ţării sunt înregistrate sub formă de pestă porcină, boala lui Newcastle la păsări, etc. Declanşarea epizootiilor este o consecinţă a concentrării mari a animalelor şi păsărilor în unele gospodării, paralel cu neglijarea profilaxiei bolilor contagioase. Pierderile anuale ale şeptelului de animale şi păsări ating de la 0,5 până la 2 % din şeptelul total din ţară.
Epifitotiile (afectarea în masă a plantelor) – sunt posibile, practic, anual şi poartă un caracter în general local. Declanşarea acestora este o consecinţă a nerespectării tehnologiilor de prelucrare a plantelor şi a utilizării substanţelor chimice şi biologice. Pagubele totale cauzate de epifitotii se pot cifra la 30 – 40 % anual.
Republica Moldova este ţara în care pericolul potenţial de declanşare a calamităţilor naturale şi catastrofelor tehnogene este extrem de înalt. Activitatea factorilor climaterici (ploi torenţiale şi averse) şi antropogeni în țară provoacă alunecări de pământ şi degradarea solului.
Până nu demult, cea mai afectată zonă de hazarduri naturale în Republica Moldova era considerată Zona de Sud, deoarece această zonă se caracterizează prin insuficienţă de umiditate repetată din an în an, cu o perioadă de vegetaţie activă de 185 – 195 zile şi cu o perioadă a duratei fără îngheţuri de 181 – 190 zile, în comparaţie cu celelalte zone (tabelul 1).
Republica Moldova, aflându-se într-o zonă climatică cu umiditate insuficientă, este expusă periodic la secete deosebit de severe (o dată la 50 de ani), severe (o dată la 6 ani), medii (o dată la 4 ani).
Dintre toate fenomenele climatice, seceta poate fi considerată cea mai dificilă, întrucât în manifestarea sa sunt implicați mai mulți factori și anume: precipitațiile, rezerva de apă în sol, umiditatea și temperatura aerului, evaporarea, viteza vântului etc., fiind principalii parametri climatici, determinând vremea uscată.
În ultimele trei decenii, seceta a devenit mai frecventă și mai intensă. Astfel, în perioada 1990-2020 în Republica Moldova au fost 12 ani (1990, 1992, 1994, 1996, 1999, 2000, 2001, 2003, 2007, 2011, 2015, 2020) cu secete de intensitate diferită, ceea ce a dus la o scădere a recoltei culturilor agricole.
În conformitate cu datele Biroului Național de Statistică, recolta de porumb în 2020 a scăzut cu 63% față de anul 2019. Pentru floarea-soarelui, recolta a fost cu 40% mai mică. Comparativ cu anul 2019, recolta de grâu în anul 2020 a scăzut în jumătate. Seceta a afectat și recolta de fructe și legume. În ambele cazuri, a scăzut cu aproape 22%, iar cu referire la viticultură este de menționat că s-au recoltat cu aproape 30% mai puțini struguri. În ultimele două decenii, țara noastră a suferit de secetă severă de cinci ori, cu cea mai mică recoltă în anul 2020.
Potrivit Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, în anul agricol 2019-2020, din cauza secetei și a înghețurilor de primăvară, au fost afectate 10,3 mii de hectare de grâu, ceea ce a necesitat reînsămânțare. Aproape 200 de mii din 415 mii de hectare de culturi de cereale au fost afectate, ceea ce reprezintă peste 60%.
Anul 2021 este caracterizat de precipitații excesive cauzate de ploi abundente sau averse de ploaie. Acest tip de risc se caracterizează prin cantitate mare de apă căzută într-un timp foarte scurt, fapt care implică o intensitate mare şi deci pot avea grave consecinţe asupra eroziunii şi spălării solului de substanţele nutritive, ca şi asupra modelării versanţilor prin procese accelerate de eroziune, adesea determinînd o gamă largă de procese de versant, distrugînd păşunile şi culturile agricole.
Aversele de ploaie sînt însoţite aproape întotdeauna de descărcări electrice, iar uneori şi de vijelii şi căderi de grindină.
Dinamica excesului de precipitații și inundaţiile ce au loc, de obicei în perioada mai – august, este prezentată ca număr în figura 4, iar ca impact în tabelul 2.
Din datele prezentate în figura 4 se observă că numărul de ploi torențiale cu vânt puternic în primele 6 luni ai anului 2021 este mai mare comparativ cu numărul anual din perioadele precedente, ceea ce nu se apreciază pozitiv, astfel majorânduse cantitatea de precipitații ce generează inundații și viituri pluviale pentru râurile și cursurile de apă din țară.
Potrivit Serviciului Hidrometeorologic de Stat suma precipitațiilor căzute în decursul lunii iunie a anului curent 2021 pe 85% din teritoriu a constituit 68-125 mm (85-160% din normă), în restul teritoriului cantitatea acestora a atins 137-168 mm (175-240% din normă).
Suma precipitațiilor căzute după regiuni a constituit: în nordul țării – 69-137 mm (85-170% din normă); în centrul țării – 68-161 mm (100-175% din normă); în sudul țării – în fond 76-100 mm (75-150% din normă), izolat – 148-168 mm (210-245% din normă).
Impactul precipitațiilor în perioada anilor 2019 – primele 6 luni ale anului 2021 este prezentat în tabelul 2.
Pe parcursul perioadei analizate în tabelul 2 s-au semnalat fenomene meteorologice stihinice sub formă de ploi torenţiale (mai-iulie, septembrie-octombrie), grindină (iunie, iulie), de asemenea vântul puternic cu viteza maxima de până la 26-27 m/s (februarie), care au cauzat vătămarea culturilor agricole, deteriorarea obiectelor economiei naţionale şi deconectarea de la sursele de energie electrică. Regimul termic ridicat și deficitul semnificativ de precipitații semnalate pe teritoriul Republicii Moldova, în perioada martie-aprilie și iulie-septembrie 2020, a determinat apariția secetei atmosferice și pedologice. Coeficientul hidrotermic (care caracterizează nivelul de umezire a teritoriului), în medie pe teritoriul republicii, în perioada aprilie - septembrie 2020 a constituit 0,7, ceea ce indică condițiile de uscăciune din această perioadă,. Comparativ cu anul 2019, în anul 2020 temperatura medie anuală a aerului a fost cu 0,5ºС mai ridicată şi cu cantitatea anuală de precipitaţii mai puţine (cu 30-80 mm).
În prima jumătate a anului 2021 se observă o majorare față de anul 2020 a pagubelor materiale la nivel național cauzate de ploile torențiale cu grindină cu 7565900 lei.
În primele șase luni ale anului 2021 nu s-au înregistrat inundații, dar persistă riscul acestora, dată fiind majorarea cantității de precipitații atestate în anul curent față de perioadele similare a anilor precedenți și față de normă, precum și debitele de apă pe râurile mari din Republica Moldova (tabelul 3).
În scopul prevenirii inundațiilor și a pierderilor cauzate de acestea cu impact asupra sectorului agricol se recomandă:
- asigurarea contra riscului de inundații;
- respectarea recomandărilor instituțiilor abilitate cu privire la prevenirea și declanșarea inundațiilor;
- realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor sau de torente care s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente. Aceste lucrări pot fi acţiuni de împădurire sau reîmpădurire a versanţilor, crearea unor tipuri de învelişuri care să favorizeze infiltraţia şi să reducă scurgerea apelor de pe versanţi, construirea unor baraje de reţinere pe fundul văilor;
- delimitarea geografică a zonelor de risc natural la inundaţii de pe areal şi prevederea măsurilor specifice privind prevenirea şi atenuarea riscului la inundaţii, realizarea construcţiilor şi utilizarea terenurilor;
- implementarea sistemelor de prognoză, avertizare şi alarmare pentru cazuri de inundaţii;
- întreţinerea infrastructurii existente de protecţie împotriva inundaţiilor şi a albiilor cursurilor de apă;
- execuţia lucrărilor de protecţie a albiilor râurilor în zona podurilor şi podeţelor existente;
- nu se vor amplasa în zona inundabilă a albiei majore şi în zonele de protecţie, noi obiective economice sau sociale, inclusiv terenuri agricole de importanță startegică;
- comunicarea cu populaţia şi agenții economici producători, educarea lor în privinţa riscului la inundaţii şi a modului de a acţiona în situaţii de urgenţă.
NIREAN Elena, doctor în științe economice
Universitatea Agrară de Stat din Moldova
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
