În România, ponderea grâului alimentar în recolta totală a scăzut de la 85% la 55%
Acest material a fost tradus cu ajutorul inteligenței artificiale.
În 2026, România a înregistrat o recoltă bogată de grâu, însă indicatorii de calitate ai acesteia s-au deteriorat semnificativ față de sezonul trecut. Potrivit estimărilor reprezentantului UBM România, Leonardo Lambri, producția de grâu din țară se ridică la aproximativ 13,5 milioane de tone, însă ponderea cerealelor de calitate alimentară a scăzut la 55%, față de aproximativ 85% în anul precedent. El a făcut această declarație în cadrul conferinței Grain Academy, care a avut loc pe 22 octombrie la Sofia.
Ukragroconsult scrie despre acest lucru.
Reducerea ponderii grâului alimentar înseamnă o creștere a ofertei de cereale furajere, ceea ce poate influența structura exporturilor și prelucrarea internă. În ciuda unei recolte brute semnificative, volumele de grâu adecvate pentru industria morăritului rămân mai limitate decât s-ar putea aștepta pe baza indicatorilor generali ai recoltei. Acest lucru creează, de asemenea, premisele pentru o creștere a diferenței de preț între grâul destinat consumului uman și cel destinat furajelor.
Producția altor culturi cerealiere din România este, de asemenea, estimată la un nivel destul de ridicat. În special, recolta de orz se ridică la aproximativ 3,5 milioane de tone, iar producția de porumb este estimată între 7,8 și 8 milioane de tone. Cu toate acestea, suprafețele cultivate cu porumb s-au redus semnificativ după câteva sezoane dificile, cauzate de condițiile meteorologice nefavorabile și de pierderile financiare suferite de agricultori.
În același timp, indicatorii ridicați ai producției nu garantează îmbunătățirea situației financiare a fermierilor români. După câțiva ani de secetă și pierderi, o parte dintre exploatații rămân împovărate de datorii și de costuri ridicate de finanțare. Problemele legate de rambursarea la timp a datoriilor au, de asemenea, un impact negativ asupra furnizorilor de semințe, îngrășăminte și alte resurse de producție.
O altă restricție pentru export o reprezintă problemele logistice, în special nivelul scăzut al apei din Dunăre și creșterea costurilor transporturilor interne. Acest lucru diminuează avantajele competitive ale transportului de cereale prin portul Constanța, care deservește atât producția românească, cât și mărfurile provenite din țările vecine. Conform estimărilor UBM Romania, dezvoltarea prelucrării interne a cerealelor ar putea permite României să obțină o valoare adăugată mai mare din propria recoltă și să reducă dependența de exportul de materii prime.
