Usturoiul este o cultură rezistentă la temperaturile scăzute, prin urmare se poate semăna și toamna, în lunile septembrie și octombrie. Bulbii încep activitatea la 3-4°C şi, dacă sunt bine înrădăcinaţi, pot rezista la gerurile iernii de până la -25°C.
În perioada toamnei, cele mai potrivite soiuri de usturoi sunt:
Ager - Cu o căpățână de mărime medie și tunici uscate de culoare albă, acest soi este foarte bun pentru semănarea de toamnă. Producția medie este de 7-8 tone/ha.
Copalau - Acest soi care există fie în varianta albă, fie în cea roșie, are căpățânile mari și un gust puternic și foarte aromat. Producția medie este de 4-5 tone/ha.
Alte soiuri valide semănării tomnatice:
- soiul super-timpuriu Primor (pentru usturoi verde)
- soiurile timpurii Messidrome și Thermidrome
- soiurile mijlocii Therador și Messidor.
Printre cei mai importanți factori de mediu sunt:
Temperatura
Usturoiul se poate dezvolta și la temperaturile scăzute din perioada iernilor, însă cea optimă este cuprinsă între 18 și 30 de grade Celsius. În perioada de vegetație, temperatura minimă acceptată este de 7 grade Celsius, iar cea maximă 34 de grade Celsius.
Dacă planta este bine înrădăcinată la momentul plantării, bulbii pot să reziste până la temperaturi de -25 de grade Celsius. Bulbii vor începe să vegeteze când temperatura trece de 4 grade Celsius. În timpul iernii, păstrarea bulbilor de usturoi la o temperatură de 20-24 de grade Celsius, prelungește perioada lor de vegetație, ceea ce duce la obținerea bulbilor nemultiplicați. Aceleași rezultate se vor obține și dacă bulbii sunt plantați primăvara târziu.
Lumina
Usturoiul trebuie semănat într-un spațiu luminos, fără umbră, având nevoie de cât mai multă lumină, în special pentru a dezvolta o căpățână mare.
Umiditatea
Usturoiul are nevoie de umiditate, astfel încât bulbii să se poată dezvolta suficient, însă trebuie evitată umiditatea în exces. Astfel, apa trebuie să pătrundă în stratul de pământ până la o adâncime de 30-40 de centimetri. În perioada de creștere, nivelul de apă din sol pentru cultura de usturoi din câmp trebuie să fie de 80-90%, în perioada de formare a bulbilor trebuie să fie de 70-80%, iar până la maturarea bulbilor, nivelul optim de apă este de 60-70%. În general, norma de udare este de 200-300 m3 de apă/ha.
Solul
Solul optim pentru această cultură este cel nisipo-lutos sau luto-nisipos, cu pH-ul între 6,5 si 7,8, bine nivelat, permeabil, cu apa freatică la 3-4 metri adâncime și posibilitate de irigare.
Culturi premergătoare
Culturile optime premergătoare celei de usturoi sunt tomatele, cartoful, vinetele, ardeiul, dovlecelul, castravetele, conopida, varza sau pepenele. Culturile nepotrivite sunt cele de fasole, ceapă sau mazăre.
Înființarea culturii de usturoi toamna
Lucrările de pregătire
Prima lucrare este cea de discuire, având rolul de a elimina plantele de pe teren din culturile anterioare. Apoi urmează o fertilizare pe bază de superfosfat (80 kg/ha) și sare potasică (130 kg/ha), încheind cu o arătură la o adâncime de 28-30 de centimetri.
Urmează apoi o altă discuire și grapatul, având rolul de a mărunți solul, dar și modelarea terenului în straturi înălțate de 104 cm lățime.
Sortarea bulbilor
Bulbii de usturoi trebuie desfăcuți și sortați în funcție de mărime, alegându-i doar pe cei sănătoși. Înainte de plantare, aceștia se tratează împotriva bolilor și dăunătorilor.
Pentru plantarea mecanică bulbii se plantează la o distanță de 6-8 centimetri unul față de altul, cu o distanță între rânduri de 28 de centimetri.
În cazul plantării manuale, bulbii se plantează la o distanță de 6-8 centimetri unul față de altul, în benzi de câte 5 rânduri, cu o distanță de 20 de centimetri între ele și 40-50 de centimetri între benzi.
Prima fertilizare se face după răsărirea plantelor, folosind în jur de 170-200 kg superfosfat, 100 kg sulfat de potasiu și 100 kg azotat de amoniu la hectar.
