Vița-de-vie din plantația lui Nicolae Susan, producător agricol din satul Ursoaia, raionul Cahul, arată promițător în acest sezon, chiar dacă fermierul estimează o recoltă ușor mai mică decât anul trecut. Am discutat cu agricultorul despre evoluția plantației, efectele investițiilor în fertirigare și câte tone de struguri anticipează pentru acest an.
Producătorul gestionează o plantație de șase hectare pe care le-a împărțit cu fiul său, acolo unde utilizează un sistem de conducere diferit de pergolă. Nicolae Susan spune că în acest sezon a investit în modernizarea procesului de alimentare cu apă și nutrienți.
„Comparativ cu anul trecut, arată bine. Muncim și aplicăm tot ce trebuie. Anul acesta am introdus fertirigarea. Până acum aplicam îngrășămintele foliar, prin pulverizare, dar acum am trecut la fertirigare. Am instalat sistemul de fertirigare datorită faptului că avem un bazin și am mai construit încă unul de acumulare. La moment, vița-de-vie arată bine. Dacă Dumnezeu ne ajută și toate condițiile rămân favorabile, sperăm să fie totul în regulă. Vizual, pare să fie puțin mai puțină roadă decât anul trecut, dar nu cu mult”, a spus producătorul de struguri.
Anul trecut, producătorul a avut 36 de tone la hectar, însă acest nivel a fost peste ceea ce poate susține sistemul utilizat, spune Nicolae Susan.
„Pentru sistemul nostru este chiar puțin prea mult. Noi nu folosim sistemul pergolă. Sistemul meu, pe cele trei hectare este format din patru brațe, cu câte șase-opt ochi. Practic, în fiecare an reînnoim brațele. Suportul este format până la sârmă, iar de sub sârmă formăm anual patru brațe noi. Este o tăiere lungă, care nu diferă foarte mult de pergolă. Diferența este doar în formarea carcasei și în suprafața foliară”, a explicat Nicolae Susan.
Fermierul spune că o recoltă mai mare nu înseamnă întotdeauna și un rezultat mai bun, deoarece încărcătura excesivă poate afecta calitatea strugurilor și destinația producției.
„Cele 36 de tone au fost prea multe pentru sistemul nostru. Obiectivul nostru este să obținem în jur de 30 de tone sau chiar puțin sub această cantitate. În mod normal, producția este între 26 și 28 de tone. Anul trecut, din cele 36 de tone, 30 au mers la frigider, iar șase tone la fabrica de vin. Anul a fost mai târziu, nu am avut suficient soare, iar plantația a fost puțin supraîncărcată. În rest, pentru condițiile pe care le-am avut, îi mulțumim lui Dumnezeu. Noi întotdeauna mulțumim și pentru mult, și pentru puțin”, a menționat producătorul.
Pentru sezonul actual, Nicolae Susan estimează o producție apropiată de cea obținută anterior, dar spune că aceasta depinde în continuare de evoluția condițiilor meteorologice.
„Cred că va fi puțin mai puțin decât anul trecut, dar nu cu mult. În perioada înfloririi părea că va fi ceva mai puțină roadă. Am aplicat însă o metodă biologică de stimulare. Am tăiat vârfurile lăstarilor, le-am ciupit și am oprit creșterea lor, astfel încât energia butucului să fie concentrată în formarea boabelor. La moment observăm rezultate și cred că această metodă și-a făcut efectul”, a declarat el.
Agricultorul explică faptul că acest sezon a fost diferit față de anul trecut, când dezvoltarea vegetației a fost mai uniformă și tratamentele au putut fi aplicate mai ușor.
„Anul trecut am avut o primăvară caldă și o iarnă blândă, mugurii nu au înghețat și pornirea în vegetație a fost uniformă. Totul a crescut în același ritm, iar cei care au aplicat produsele pentru alungirea ciorchinilor au avut rezultate foarte bune. Anul acesta însă am avut lăstari de 40 de centimetri, alții de 20 și chiar de 15 centimetri. În asemenea condiții nu poți aplica tratamentul în aceeași fază de vegetație. Unii lăstari ar fi fost stimulați prea mult, iar alții afectați, ceea ce ar fi dus la neuniformitate. De aceea nu am riscat. Am aplicat metoda pe care voiam de mult să o încerc. După ce lăstarii au depășit sârma cu aproximativ 10 centimetri, i-am tăiat manual. Am observat că metoda a funcționat: ciorchinii s-au format bine, boabele au crescut și suntem mulțumiți”, a menționat Nicolae Susan.
