Acum 20 de ani, Rusia impunea primul embargou pentru vinurile din Republica Moldova, invocând pretinse motive legate de calitatea acestora. La acea vreme, Rusia reprezenta principala piață de desfacere pentru vinurile moldovenești, iar decizia a avut efecte devastatoare asupra întregului sector vitivinicol. Exporturile s-au redus dramatic, iar mulți producători au fost nevoiți să facă față pierderilor economice și falimentelor.
Vinificatorul Ion Luca, fondatorul Casei Vinicole Luca, a explicat cum această perioadă a influențat apariția și evoluția afacerii sale.
„Noi nu făceam atunci vin. Noi nici nu existam ca vinărie. Am apărut după embargo. Poate suntem un exemplu de lucrurile bune care s-au întâmplat după embargo, pentru că până atunci existau doar vinăriile mari, tradiționale, moștenite din perioada Uniunii Sovietice, care au continuat cu mică inerție după destrămarea acesteia. Nici nu era nevoie de întreprinderi mici de familie, iar legea nu permitea apariția lor – condițiile de licențiere erau stricte. Embargo-ul a venit cu o regândire a întregului sector, cu modificarea legii. Noua lege, care a venit după embargo, a transformat vinul dintr-un produs strict alcoolic într-un produs agroalimentar, cum e în toată Europa, și a deschis calea spre alte tipuri de vinificație și alte întreprinderi. Noi suntem mai degrabă un rezultat al embargo-ului, deși nu ne-a lovit direct. Am apărut anume pentru că a fost nevoie să ne adaptăm, iar tot sectorul s-a revoluționat, inclusiv prin apariția întreprinderilor mici de familie, cum suntem noi”.
Ion Luca și-a făcut studiile în Germania, unde a învățat tot ceea ce ține de sectorul vitivinicol. Revenirea în Moldova în timpul și imediat după embargo i-a oferit o perspectivă clară asupra schimbărilor din sector.
„Chiar în momentul embargo-ului din 2006 eram acolo, la o cramă, încercând să înțeleg cum funcționează o întreprindere mică în vinificație. În martie am revenit câteva luni și am descoperit o țară schimbată, unde vinificația, de la o activitate de succes, a devenit o activitate cu mari probleme. Am participat activ la ceea ce s-a întâmplat după. Mă mândresc că am fost primul președinte al Asociației Micilor Producători de Vin. Ne-am lansat în 2009 și, pas cu pas, am început să facem vin diferit față de cum se făcea înainte de embargo”, a afirmat Ion Luca.
Pasiunea lui Ion Luca pentru vinuri provine din familie. După embargo, a fost posibil să își dezvolte propria vinărie, Casa Luca, și să continue tradiția vinicolă a familiei.
„Tatăl meu a lucrat toată viața la Cricova. Familia noastră a făcut vin timp de patru generații, doar că în perioada Uniunii Sovietice vinul era produs de tatăl meu. După embargo am putut să ne ocupăm de vinurile noastre, să producem vinurile Casa Luca, pentru că alte întreprinderi de familie dispăruseră, naționalizarea luase pământurile, vinul, cramele. Aceasta nu este doar povestea noastră, ci a tuturor vinăriilor de familie care existau înainte de Uniunea Sovietică”, a menționat vinificatorul.
Astăzi, Casa Luca exportă în multe țări, iar piața internă a Moldovei este considerată prea mică pentru volumul produs.
„Noi exportăm astăzi în 16 țări. Piața Moldovei este prea mică, suntem mulți producători, deci trebuie să exportăm. Piața locală este interesantă, dar nu este suficientă, pentru că se produce mult vin bun în Moldova, iar toți exportăm”.
Pe de altă parte, vinificatorul Mihai Cracan, a fost direct afectat de embargo, fiind dependent de piața rusă și de termenele de plată acordate de partenerii externi.
„Noi, ca toți producătorii de vin din acea perioadă, am fost afectați în mare măsură, pentru că exportam în Federația Rusă cu termen de plată, dar plățile nu erau efectuate. Erau termeni de 40, 60, 90 de zile, dar după embargo nu am mai primit nimic. Am încercat să facem re-export și să aducem marfa înapoi, dar nu am putut să recuperăm nici sumele necesare plăților. Am avut de refăcut planul financiar destul de mult în acea perioadă”.
Mihai Cracan a povestit și cum a reușit să depășească criza și să continue activitatea.
„Încă simțim efectele și azi. Am avut probleme cu băncile, pentru că în Georgia s-a luat o decizie guvernamentală privind forța majoră, iar producătorii de vin nu au fost scutiți de plăți. Când nu am putut returna banii, băncile au început să perceapă rambursarea creditelor, și de acolo au pornit problemele financiare. Situația încă nu s-a clarificat complet după 20 de ani, dar nu am stat pe loc. Am explorat piețe diferite. În primul rând, China, o piață necunoscută la vremea aceea, pe care am reușit să o livrăm. De asemenea, Europa de Est – țări precum Cehia, Polonia, Slovacia, România – și ulterior Africa. Piațele acestea le explorăm și astăzi. Când ai început o afacere și ai făcut investiții, producerea vinului este specifică. Ai linii de procesare, viță de vie; nu poți să schimbi totul ca să faci suc de struguri sau altceva. Fiecare nișă are cumpărătorul ei. Dacă începi în acest domeniu, trebuie să faci față și să mergi înainte. Unii s-au reorientat spre construcții, agricultură sau alte domenii, dar noi am rămas fideli cauzei”.
În ceea ce privește prezentul, exportul de vinuri către Federația Rusă rămâne dificil.
„Cred că nu se mai exportă, fiindcă sunt probleme logistice și costuri mari. Noi exportăm în Kazahstan, dar logistica este scumpă și complicată. Piața rusă nu este convenabilă în acest moment, chiar dacă în trecut am avut parteneri și case de comerț acolo. Mai mult, influențele politice afectează serios afacerile”.
Deși embargoul a lăsat o amprentă semnificativă asupra noastră, în prezent, sectorul vitivinicol moldovenesc este recunoscut și apreciat pe piețele externe.
