Impactul acordului UE–Mercosur asupra prețurilor la produsele alimentare este adesea amplificat în discursul public prin raportarea izolată la contingente tarifare, fără a fi suprapuse la dimensiunile reale ale pieței europene. Cele mai invocate exemple sunt carnea de vită, carnea de porc, carnea de pasăre și zahărul, pentru care acordul prevede contingente tarifare. Privite însă în raport cu consumul total al Uniunii Europene, volumele sunt marginale. Cota de 99 de mii de tone pentru carnea de vită reprezintă doar 2,3 % din consumul anual al UE, estimat la 4,3 milioane de tone, într-un bloc care produce intern peste 6,7 milioane de tone de carne de vită. În condițiile respective, influxul suplimentar din Mercosur nu are capacitatea de a genera o presiune pronunțată asupra prețurilor, mai ales într-o piață caracterizată de autoconsum ridicat, susține expertul în agro-maket Iurie Rija.
Analiza imapctului acordului Mercosur asupra prețului la produse alimentare în UE și în R. Moldova
Aceeași logică se aplică și celorlalte produse. Pentru carnea de porc, contingentul de 25 de mii de tone acoperă doar 0,1 % din consumul anual al Uniunii Europene, care depășește 18 milioane de tone, într-un bloc care este unul dintre cei mai mari producători mondiali, cu o producție anuală de peste 21 de milioane de tone. În cazul cărnii de pasăre, cele 180 de mii de tone din Mercosur reprezintă 1,8 % din consumul UE, iar pentru zahăr, cota de 180 de mii de tone înseamnă 1,1 % dintr-un consum anual de aproape 16,8 milioane de tone.
Prin urmare, volumele nu sunt suficiente pentru a provoca distorsiuni relevante de preț la nivelul Uniunii Europene și, implicit, nici în Republica Moldova, care rămâne structural dependentă de importuri la carne și zahăr. În acest segment, acordul UE–Mercosur nu creează un șoc de ofertă,dar mai degrabă un ajustaj marginal, fără efecte pronunțate asupra prețurilor finale pentru consumatori. Dincolo de efectele asupra prețurilor, dezbaterea privind produsele alimentare din Mercosur se mută inevitabil în zona calității și a standardelor de producție, unde diferențele structurale sunt mult mai pronunțate.
Potrivit expertului, Uniunea Europeană aplică încă din 2002 Regulamentul 178 privind siguranța alimentelor, completat de un cadru tehnic extrem de detaliat, care stabilește limite maxime de reziduuri pentru pesticide, medicamente veterinare și alte substanțe nedorite, în timp ce în statele Mercosur un asemenea nivel de reglementare nu există. Practicile agricole diferă, inclusiv prin intensitatea utilizării produselor fitosanitare, care în America de Sud ajunge la 10–12 kilograme substanță activă la hectar, față de 1–1,5 kilograme în Uniunea Europeană. Diferențele se reflectă în riscul de reziduuri în produsele finite, un subiect sensibil în spațiul european, asociat în mod constant cu preocupări legate de sănătatea publică și expunerea pe termen lung a consumatorilor.
Deși Uniunea Europeană impune controale la import, realitatea operațională este că evaluarea calității se face la origine, iar capacitatea UE de a controla efectiv producția din America de Sud este limitată. Testarea la intrarea pe piața europeană acoperă doar 3- 4 % din volumele importate, iar acordul UE–Mercosur introduce inclusiv posibilitatea ca statele exportatoare să conteste deciziile autorităților europene privind calitatea produselor. În paralel, structura costurilor agricole din Mercosur este fundamental diferită, fermierii sud-americani având acces la pesticide și îngrășăminte mai ieftine, inclusiv substanțe interzise în UE, precum și la culturi modificate genetic, care reprezintă 90–95 la sută din producția de cereale și oleaginoase, în timp ce în Uniunea Europeană acestea sunt intrerzise. Combinația de factori explică diferența majoră de competitivitate, unde marjele fermierilor din America Latină sunt de până la 4 ori mai mari comparativ cu Uniunea Europeană.
Totuși, Iurie Rija afirmă că există segmente în care acordul UE–Mercosur va genera presiuni de preț vizibile, în special pentru producătorii orientați spre export, iar piața ouălor este unul dintre exemplele relevante. Până în prezent, ouăle importate din statele Mercosur erau supuse unui tarif de 30,4 euro pentru fiecare 100 de kilograme, însă acordul introduce un contingent tarifar de 5 000 de tone fără taxe vamale. Raportat la consumul total al Uniunii Europene, volumul este marginal, reprezentând 0,1 %, dar din perspectiva importurilor totale ale UE, care se ridică anual la 70 000 de tone, ponderea contingentului ajunge la 7 % din import.
Modificarea data va afecta exportatorii existenți pe piața europeană, dar și pe cei din Republica Moldova, unde, începând cu anul 2024, trei producători de ouă au obținut autorizația de a exporta în Uniunea Europeană. Pentru acești operatori, apariția unui volum suplimentar de marfă din Mercosur, care va intra pe piața UE fără taxe, va însemna o presiune suplimentară asupra prețului de export și o concurență mai intensă. Cu toate acestea, la nivel macro, volumul este insuficient pentru a genera distorsiuni de preț evidente în UE și în Republica Moldova, impactul fiind concentrat la nivelul unor jucători individuali.
Efecte mai sensibile pentru producătorii din Republica Moldova sunt de așteptat în cazul mierii de albine și al bioetanolului, unde acordul UE–Mercosur modifică substanțial condițiile de acces pe piața europeană. În cazul mierii, până la intrarea în vigoare a acordului, importurile din statele Mercosur erau taxate cu un tarif de 17,3 % din valoarea mărfii, ce oferea un anumit nivel de protecție producătorilor europeni și furnizorilor din țări terțe, inclusiv Republica Moldova. Acordul introduce însă un contingent tarifar de 45 de mii de tone fără taxe vamale, volum care reprezintă 10 la sută din consumul anual al Uniunii Europene, estimat la 450 de mii de tone, și circa un sfert din totalul importurilor. În condițiile date, presiunea asupra prețurilor devine evidentă, iar exportatorii moldoveni, care livrează anual pe piața UE aproximativ 4–4,5 mii de tone dintr-o producție medie de circa 5 mii de tone, vor fi nevoiți să concureze într-un mediu mult mai dur din punct de vedere al prețului, chiar dacă mierea din Republica Moldova este recunoscută la nivel european pentru calitatea sa.
Piața bioetanolului este și ea supusă unor consecințe nefavorabile. Până acum, bioetanolul din Mercosur era supus unor taxe cuprinse între 10,2 și 19,2 euro pe hectolitru, însă noul acord deschide un contingent tarifar de 450 de mii de tone fără taxe vamale. Volumul dat echivalează cu 7,8 la sută din consumul total al Uniunii Europene și aproape 28 la sută din importurile de bioetanol ale blocului comunitar. În contextual dat, Republica Moldova, recunoscută ca exportator relevant de bioetanol pe piața europeană, se va confrunta cu o concurență sporită din partea producătorilor sud-americani, care beneficiază de costuri de producție mai scăzute, ce va exercita o presiune directă asupra prețurilor de export și a marjelor pentru producătorii autohtoni de bioethanol. O marjă de profit mai joasă pentru producătorul de bioethanol se va traduce prin diminuarea prețului de achiziție a materiei prime – porumbul- cea mai vulnerbailă cultură pentru R. Moldova în prezent.
O situație și mai sensibilă se conturează în cazul unor mărfuri strategice pentru Uniunea Europeană și Republica Moldova, precum uleiul de floarea-soarelui și uleiul de soia, unde Acordul UE–Mercosur nu stabilește deloc contingente tarifare, ceea ce înseamnă acces nelimitat pe piața comunitară fără taxe vamale. Până în prezent, în sezonul 2025–2026, din 1 iulie 2025 până la 25 ianuarie 2026, Argentina a livrat Uniunii Europene doar 3 955 de tone de ulei de floarea-soarelui, clasându-se abia pe locul cinci între furnizorii UE, în timp ce Republica Moldova a exportat un volum net superior, de 39 039 de tone, ocupând locul doi după Ucraina.
Prezența modestă a Argentinei pe piața europeană nu este determinată de lipsa capacităților de producție, întrucât Argentina este un actor global major în sectorul uleiului de floarea-soarelui, cu exporturi anuale de 1,2 milioane de tone. Orientarea tradițională a livrărilor este către piețe precum India, care absoarbe circa 62% din exporturi, alături de China, Bangladesh, Nepal, Chile, Irak, SUA, Canada și Paraguay. Uniunea Europeană a reprezentat până acum doar 1% din destinațiile exporturilor argentiniene, în principal din cauza taxelor de import aplicate de UE, care pentru uleiurile alimentare ajungeau până la 9,6% din valoarea în vamă. Eliminarea acestor taxe va face piața europeană mult mai atractivă pentru exportatorii sud-americani, iar redirecționarea unor volume mari către UE devine un scenariu așteptat.
Partenerii Comerciali UE la import Ulei de floarea soarelui (01.07.2025- 25.01.2026)
Apariția concurenței din America de Sud va afecta direct procesatorii de ulei de floarea-soarelui din Uniunea Europeană, în special din România și Bulgaria, și implicit Republica Moldova, integrată comercial în aceeași regiune a bazinului Mării Negre. Ca și în cazul bioetanolului, efectul principal va fi comprimarea marjelor de procesare, ce se va traduce printr-o presiune descendentă asupra prețului semințelor de floareasoarelui la nivel regional. Pentru uleiul de soia, mecanismul este similar, cu mențiunea că Argentina s-a plasat deja pe locul doi în sezonul 2025–2026 la livrările către Uniunea Europeană, cu aproximativ 70 000 de tone exportate între iulie 2025 și ianuarie 2026, chiar și în condițiile existenței taxelor vamale.
Eliminarea taxelor va stimula inevitabil creșterea fluxurilor din Argentina către UE. În același timp, este important de precizat că șroturile de floarea-soarelui și de soia sunt deja importate din țările Mercosur fără taxe, astfel încât segmental șroturilor nu va fi afectat suplimentar de acord. Deși nu sunt stabilite cote pentru uleiuri, acordul include o clauză de salvgardare, care permite Uniunii Europene să reintroducă temporar taxele vamale în cazul în care importurile din Argentina sau Brazilia cresc într-o asemenea măsură încât provoacă prejudicii grave industriei europene, inclusiv în state precum România sau Franța.
Partenerii Comerciali UE la import Ulei de soia (01.07.2025- 25.01.2026)
„Pentru Republica Moldova, concluzia este una pragmatică și mai degrabă structurală decât conjuncturală. Acordul UE–Mercosur nu amenință pierderea accesului pe piața europeană, însă va reduce marjele de profit în sectoarele cheie orientate spre export, în special la uleiul de floarea-soarelui, uleiul de soia, miere de albine și bioetanol. Presiunea concurențială venită din America de Sud va coborî nivelul de echilibru al prețurilor în întreg bazinul Mării Negre, afectând procesatorii și, indirect, fermierii prin prețuri mai mici la materia primă. Protecția oferită de clauza de salvgardare rămâne limitată și reactivă, ce înseamnă că pentru Republica Moldova adaptarea va trebui să vină din consolidarea capacităților de procesare și poziționarea mai clară pe criterii de calitate și trasabilitate, într-o piață europeană care va deveni structural mai competitivă după intrarea în vigoare a acordului UE–Mercosur”, a conchis expertul.
