Taxa de 10% introdusă de Ucraina la exportul de soia a produs un efect în lanț asupra pieței din Republica Moldova. Importurile de materie primă s-au blocat, procesarea internă a încetinit, iar șrotul și uleiul provenite din Ucraina au început să domine piața locală. În doar un an, Republica Moldova a trecut de la un echilibru fragil la o dependență accentuată de produse procesate din import, în timp ce fermierii și procesatorii locali operează la limita rentabilității. Expertul în agromarket, Iurie Rija, susține că pentru a ieși din dezechilibrul creat pe piața internă, este necesară o intervenție clară din partea statului Republica Moldova, prin instituirea unei taxe similare de 10% la importul produselor rezultate din procesarea soiei provenite din Ucraina.
Balanța comercială a soiei în R. Moldova
Tradițional, Republica Moldova este un importator net de boabe de soia. Suprafața însămânțată cu cultura dată este modestă, în ultimii ani oscilând între 20 și 25 de mii de hectare, sau doar 1,5–1,7% din totalul suprafeței agricole a țării. Recolta globală variază anual între 30 și 50 de mii de tone, în funcție de condițiile climaterice și de tehnologiile aplicate. Pentru sezonul 2026, se estimează o producție de 35 de mii de tone, însă la jumătatea lunii februarie în jur de 40% din suprafața cultivată rămâne încă nerecoltată din cauza umidității ridicate și a condițiilor meteo nefavorabile. Calitatea finală a boabelor rămâne neclară și va depinde de evoluția vremii și de capacitatea fermierilor de a interveni rapid la reluarea recoltării.
Potrivit expertului în agro-market, Iurie Rija, în anii în care recolta a permis, Republica Moldova a reușit să exporte boabe de soia. În anul 2020 exporturile au atins 24 de mii de tone, în 2021 au fost de 5.653 de tone, iar în 2023 au revenit la 8.342 de tone. Începând cu 2024, reducerea suprafețelor cultivate s-a reflectat direct în diminuarea exporturilor. Dacă anterior se însămânțau circa 30 de mii de hectare, în ultimii doi ani suprafața a scăzut la 20 de mii de hectare, cultura fiind concentrată doar în zona de nord, cu o suprafață semănată de circa 19,7 hectare. Consecința a fost evidentă: în 2024 s-au exportat doar 895 de tone de soia, iar în 2025 volumul s-a redus la 287 de tone, de peste trei ori mai puțin. În ianuarie 2026 nu s-a înregistrat niciun export de boabe soia din Republica Moldova.
Structura exportatorilor de soia din Republica Moldova analizată de Iurie Rija poartă un caracter episodic al fluxurilor comerciale externe. În anii cu volume mai consistente, precum 2020 și 2023, liderul exporturilor a fost compania Rusagro-Prim SRL, care se poziționează drept principal exportator de oleaginoase din Republica Moldova. În aceleași perioade, volume mari au fost realizate și de companiile Crown SRL și Oilagro SRL, care au contribuit la diversificarea canalelor de export. În contrast, în anul 2025, pe fondul reducerii producției și a volumelor disponibile pentru piața externă, exporturile au fost efectuate doar de două companii – SC „Nicol Flora” SRL și SRL „Vitalite-Mihaela”, fapt ce subliniază concentrarea activității de export în condițiile unei piațe interne deficitare.
În ceea ce privește geografia exporturilor, soia din Republica Moldova a avut în mod tradițional ca principale destinații România, Liban și Bulgaria. În anul 2025 însă, pe fondul reducerii drastice a volumelor exportate, unica destinație a soiei moldovenești a fost Italia.
„Dacă analizăm comparativ amploarea exporturilor și a importurilor de soia în Republica Moldova, devine evident că volumele și valorile financiare mult mai mari se regăsesc pe segmentul importurilor. Necesitățile interne ale sectorului zootehnic depășesc cu mult potențialul actual de producție. Pentru fabricarea șrotului de soia, Republica Moldova are nevoie anual de minimum 100–120 de mii de tone de materie primă, în timp ce producția internă poate acoperi cel mult 50% din necesar. Decalajul structural între ofertă și cerere pune în evidență statutul țării de importator net și, totodată, conturează un potențial de extindere a suprafețelor cultivate cu soia, mai ales când există o cerere stabilă din partea sectorului zootehnic și un interes pentru rotații agricole”, afirmă expertul.
Analiza fluxurilor de import ale boabelor de soia în Republica Moldova arată o schimbare structurală în anul 2025. Dacă în 2024 au fost importate 34 896 tone de soia, în 2025 volumul s-a prăbușit la doar 5 223 tone, ce înseamnă o scădere de 6,7 ori într-un singur an. Este o prăbușire abruptă care reflectă direct modificările comerciale regionale.
Iurie Rija punctează că importurile active au avut loc în principal până în luna iulie 2025. Din septembrie 2025, moment în care Ucraina – principalul furnizor de soia pentru Republica Moldova – a introdus taxa de 10% la exportul de soia și rapiță, fluxurile comerciale s-au redus. Impactul a fost imediat. Din august până în noiembrie nu a fost importată deloc soia în Republica Moldova. La noile condiții fiscale, achizițiile au devenit necompetitive pentru procesatorii locali. Abia în decembrie a fost realizat un import punctat de 100 de tone, în condițiile în care exportatorul din Ucraina a achitat taxa de 10%, cost care inevitabil s-a reflectat în prețul final. În ianuarie 2026 s-au importat 835 de tone.
Structura importatorilor de soia scoate în evidență dependența sectorului de procesare a soiei din Republica Moldova de importurile de boabe provenite din Ucraina - principalul furnizor extern pentru industria locală. Pe primul loc se află SC „Olseg-VT” SRL, care este nu doar cel mai mare importator de soia, dar și cel mai mare procesator de soia în șrot și ulei din Republica Moldova. În anul 2025 compania a importat 3 332 tone de boabe de soia, însă volumele au fost realizate exclusiv până în luna iulie, adică înainte de instituirea taxei de 10% la exportul de soia din Ucraina. Comparativ cu anul 2024, importurile companiei SC „OLSEG- VT” SRL au scăzut de 6,5 ori.
Expertul susține că după aplicarea taxei, fluxurile comerciale în R. Moldova s-au redus drastic, iar în decembrie 2025, la fel ca și în ianuarie 2026, un singur operator a mai realizat importuri de boabe de soia în Republica Moldova, și anume SRL „Grains Park”, în condițiile în care exportatorul ucrainean a achitat taxa de 10%.
Un element evidențiat de expertul în agro-market care a influențat direct fluxurile comerciale regionale este faptul că, deși Ucraina a introdus din septembrie 2025 taxa de 10% la export pentru rapiță și soia aplicabilă traderilor, producătorii agricoli au fost teoretic scutiți de această taxă. În practică însă, mecanismul de scutire a fost inoperabil mai ales în primele luni de la adoptarea legii. Din septembrie până în noiembrie 2025 nu a existat o procedură clară pe care producătorii trebuiau să o urmeze pentru a beneficia de scutire, fapt care a blocat efectiv exporturile fără taxă. Abia în decembrie 2025, la trei luni după instituirea legii, Cabinetul de Miniștri al Ucrainei a adoptat o rezoluție prin care a fost introdus un mecanism oficial de monitorizare a exporturilor de soia și rapiță pentru producători, inclusiv prin crearea unui regulament de completare a Registrului Agrar de Stat.
Totuși, cerințele impuse pentru accesarea scutirii sunt stricte și birocratic complexe. Pentru a obține scutirea de la taxa de 10%, producătorii trebuiau să se înregistreze până la 1 ianuarie 2026 în Registrul Agrar de Stat și să dobândească statutul oficial de utilizator. Până la termenul dat, aceștia erau obligați să depună o cerere la Departamentul pentru Dezvoltare Agricolă, în care să își declare intenția de a exporta produsele cultivate pe propriile terenuri. În plus, randamentul real declarat pentru soia și rapiță nu putea depăși pragul de 3,5 tone la hectar, iar informațiile privind suprafața semănată, volumul recoltei și producția efectivă trebuiau să fie perfect corelate cu datele din Registrul de Stat al Drepturilor Imobiliare și din Cadastrul Funciar de Stat. Pentru mulți producători, condițiile respective sunt dificil de îndeplinit, iar birocrația exagerată a descurajat complet inițiativa de a exporta direct fără taxă, mai ales în cazul fermierilor cu volume mici sau medii.
„Pe piața internă din Ucraina s-a conturat percepția că dificultatea mecanismului nu este întâmplătoare, dar reprezintă o mișcare deliberată pentru a încuraja producătorii să vândă materia primă către procesatorii interni, consolidând astfel industria locală. În consecință, în Republica Moldova, care este unul dintre principalii importatori de soia ucraineană, nu a fost adusă soia fără taxe după instituirea noii legi. Niciun vânzător nu a reușit să îndeplinească integral criteriile impuse pentru a livra fără aplicarea taxei de 10%, ce a blocat fluxul tradițional de materie primă către procesatorii moldoveni și a contribuit direct la reducerea activității industriale în sectorul soiei”, a punctat expertul.
