Pe fondul instituirii taxei de 10% la export pentru rapiță și soia, Ucraina a înregistrat în anul de comercializare 2025/26 un volum record de prelucrare a oleaginoaselor. Măsura fiscală a generat un efect de redirecționare a materiei prime către procesarea internă. În cazul soiei, volumele de procesare au atins 3 milioane de tone în 2025, ceea ce înseamnă peste 60% din recolta totală, un nivel fără precedent pentru sectorul ucrainean. Producția de ulei de soia a crescut cu 22,4% față de anul precedent, iar veniturile în valută s-au majorat de 1,5 ori, consolidând poziția Ucrainei pe piețele externe de produse procesate. În noiembrie 2025, Ucraina a înregistrat un record istoric la exportul de șrot de soia.
În prezent, prețul soiei aduse la fabrică în Ucraina este de 19.000 de hrivne per tonă, TVA inclus, ceea ce echivalează cu circa 7.410 lei. Având în vedere că TVA la boabe de soia pe piața internă ucraineană este de 14%, costul fără TVA convertit în lei moldovenești ajunge la 6 500 lei per tonă. În Republica Moldova, unde cota TVA pentru produsele agricole este de 8%, costul soiei la poarta procesatorului este de 6.950 - 7.000 de lei per tonă, cu circa 7-8% mai mare decât în Ucraina, în termeni comparabili fără TVA. Diferență de cost devine esențială într-o industrie cu marje reduse, susține expertul în agro-market Iurie Rija.
În același timp, procesatorii din Republica Moldova concurează direct pe piața locală cu șrotul de soia importat din Ucraina. Producătorul autohton, pentru a face față concurenței, este obligat să reducă prețul de realizare, operând la marje de rentabilitate mult mai mici. Astfel, avantajul structural al Ucrainei, rezultat din politica de protejare a materiei prime și stimulare a procesării interne, se reflectă direct în presiunea economică exercitată asupra procesatorilor moldoveni.
Situația de pe piața Republicii Moldova s-a reflectat în mod direct și în dinamica importurilor și exporturilor de șrot de soia. Așa cum era de așteptat, în anul 2025 exporturile de șrot de soia din Republica Moldova au scăzut până la 1.998 de tone, ce reprezintă un volum de peste 3,5 ori mai mic comparativ cu anul 2024, când au fost exportate 6 963 tone. Chiar dacă șrotul produs în Republica Moldova este destinat în principal consumului intern, volumul modest de export devine un indicator relevant al nivelului real de funcționare a capacităților de procesare.
În contrast, analiza expertului în agro-market arată că importurile de șrot de soia au crescut puternic în 2025, atingând 45.010 tone, ceea ce înseamnă o majorare de 15,4% față de anul 2024, când au fost importate 38.986 de tone. Astfel, recordul de import stabilit în 2024 a fost depășit în 2025, marcând cel mai mare volum de șrot de soia adus în Republica Moldova în ultimii 5 ani analizați. Astfel, diminuarea procesării interne, pe fondul producției autohtone insuficiente și al dificultății de a importa materie primă în condiții competitive din cauza taxelor, a fost compensată prin majorarea importurilor de șrot de soia, pentru a acoperi necesarul sectorului zootehnic.
Comparând prețurile medii, se observă o diferență între șrotul exportat și cel importat. În 2025, prețul mediu de export al șrotului de soia a fost de 16,7 lei/kg, în timp ce prețul mediu de import a fost de doar 6,3 lei/kg. Diferența este considerabilă, însă ea nu reflectă o distorsiune comercială, dar poziționarea diferită a produselor. Din Republica Moldova se exportă preponderent șrot de soia bio, destinat piețelor premium, unde cerințele de certificare și trasabilitate sunt ridicate, iar prețurile sunt pe măsură. În schimb, șrotul importat este destinat consumului de masă în sectorul furajer, fără certificare bio, fiind un produs standard pentru hrana animalelor. Prin urmare, cele două categorii nu sunt direct comparabile.
Structura importatorilor de șrot de soia în Republica Moldova arată o concentrare puternică a volumelor în rândul câtorva companii mari. În anul 2025, liderul importurilor a fost SC „Vadcom-Prim” SRL, cu 12.135 de tone, urmat de „Floreni” SRL, cu 7.177 de tone, și „Alionexagro” SRL, cu 7.006 tone. Cele trei companii au generat împreună aproape jumătate din totalul importurilor de 45 010 tone realizate în 2025. În ianuarie 2026, importurile au continuat într-un ritm activ, atingând 3.914 tone, cu contribuții importante din partea acelorași jucători, inclusiv SC „Vadcom-Prim” SRL și „Floreni” SRL semn că dependența de șrotul importat rămâne ridicată.
Pe partea de export, tabloul este mult mai restrâns și reflectă caracterul de nișă al șrotului moldovenesc livrat peste hotare. Exporturile au atins un vârf în 2024, cu 6.963 de tone, însă în 2025 s-au redus la 1.998 de tone, iar în ianuarie 2026 au fost exportate doar 46 tone.
Structura țărilor de expediție a șrotului de soia în Republica Moldova confirmă dependența majoră de Ucraina ca furnizor principal. În 2025, din totalul record de 45.010 tone importate, 37.465 de tone au provenit din Ucraina, ceea ce înseamnă peste 83% din volumul total. România ocupă poziția a doua, însă cu un volum mult mai redus, de 6.096 de tone, în scădere față de anii anteriori, când avea o pondere mult mai mare în structura importurilor. În mod episodic apar și alte origini, precum Emiratele Arabe Unite în 2025, Argentina în 2023 sau cantități marginale din Danemarca, China și Polonia. Practic, piața moldovenească a șrotului de soia este ancorată structural în fluxul ucrainean, iar orice modificare de politică comercială sau de producție în Ucraina se reflectă imediat în disponibilitatea și prețul șrotului pe piața locală.
Pe partea de export, șrotul de soia premium din Republica Moldova este orientat aproape exclusiv către piețele europene dezvoltate, unde există cerere pentru produs certificat. Austria este principala destinație, cu un total cumulat de peste 5 200 tone în ultimii ani, urmată de Elveția, România, Olanda și Germania.
În concluzie, piața șrotului și a soiei din Republica Moldova se află într-un dezechilibru, determinat de politica comercială a Ucrainei, care prin taxa de 10% la exportul de soia și rapiță a stimulat procesarea internă și a generat un avantaj competitiv pentru procesatorii ucraineni. În așa mod, procesatorii moldoveni concurează pe propria piață cu șrot ucrainean produs la costuri mai mici, fiind nevoiți să vândă la prețuri scăzute pentru a-și menține poziția. Ca măsură de echilibrare a pieței interne, este necesar ca statul să analizeze introducerea unei taxe simetrice de 10% la importul șrotului de soia, similară taxei aplicate în Ucraina la exportul materiei prime. O astfel de intervenție ar crea un spațiu de competitivitate pentru procesatorii locali, permițându-le să ofere un preț mai ridicat fermierilor, estimativ cu cel puțin 50 bani pe kilogram, afirmă Iurie Rija.
În prezent, prețul oferit producătorilor de soia este de 7 lei/kg TVA inclus la poarta gospodăriei (zona Nord), nivel care nu acoperă în mod satisfăcător costurile unei culturi intensive și dependente de apă, cum este soia. Fermierii sunt reticenți să extindă suprafețele, în lipsa unui stimul economic clar. În același timp, procesatorii nu pot majora prețul de achiziție, deoarece sunt constrânși de concurența șrotului ucrainean ieftin. O politică de protecție va genera un efect de multiplicare: creșterea prețului la fermier, extinderea suprafețelor cultivate cu soia, consolidarea bazei interne de materie primă și reducerea dependenței de importuri
