În contextul deciziei autorităților de a majora cota TVA în agricultură de la 8% la 20% începând cu 2027, măsură care a stârnit reacții dure din partea organizațiilor de fermieri, Agroexpert a discutat cu expertul economic Viorel Gîrbu despre efectele reale ale acestei schimbări asupra agricultorilor, procesatorilor și consumatorilor. Potrivit expertului, TVA este un impozit indirect, iar majorarea cotei va pune inevitabil presiune asupra prețurilor din lanțul agroalimentar. Totuși, cine va suporta în final această povară depinde de comportamentul pieței și de raportul de forțe dintre vânzători și cumpărători.
„TVA este un impozit. Modul de funcționare al impozitului se poate observa, de exemplu, atunci când mergi la magazin. Acolo vei vedea prețul afișat cu cifre mari, iar mai jos prețul inclusiv TVA. Prețul la care cumperi bunul respectiv este prețul final, inclusiv TVA. Prețul ține de cerere: preț mare înseamnă cerere mică, preț mic înseamnă cerere mare. Dacă prețul crește, cumpărătorii fie vor cumpăra mai puțin, fie vor alege alte produse sau vor importa bunuri din alte economii, care pot fi mai ieftine decât cele vândute în Republica Moldova. Prin urmare, creșterea TVA de la 8% la 20% înseamnă că prețul va trebui să crească. Acest lucru nu se produce neapărat proporțional. Dacă agricultorii produc materii prime și producția agricolă primară nu se cumpără, atunci agricultorii vor fi obligați să vândă mai ieftin. Statul își impune acești 20% și trebuie să îi încaseze. Asta înseamnă că cumpărătorul va plăti prețul. Dacă nu cumpără, atunci agricultorii, nefiind suficient de solicitați, vor fi obligați să reducă din marja de profit sau chiar să vândă mai ieftin, eventual recuperând doar o parte din costurile suportate anterior. Aceasta este schimbarea care se produce acum. Creșterea TVA, în primă instanță, va duce la creșterea prețului, dar dacă nu vor exista suficienți cumpărători, cineva va trebui să reducă prețul, iar vânzătorii își vor diminua marja de profit pentru a putea vinde”, a explicat Viorel Gîrbu.
Expertul subliniază că, deși teoretic taxa este achitată de consumatorul final, în practică efectele se distribuie între toți actorii din lanțul agroalimentar. În cazul agriculturii, unde producătorii vând în mare parte către procesatori și comercianți, puterea de negociere joacă un rol decisiv în stabilirea celui care va suporta costurile suplimentare.
„Sunt doi actori, iar între ei se interpune statul. Primul actor este producătorul, al doilea este cumpărătorul. În primă instanță, producătorul va include prețul mai mare. Dacă consumatorul acceptă, presiunea cade pe cumpărător. Dacă spune că este prea scump și cumpără mai puțin, atunci producătorul va suporta o parte din efect. În cazul produselor agricole, cererea este destul de rigidă: indiferent de creșterea prețului, anumite produse trebuie cumpărate. Totuși, în realitate, vorbim mai ales despre produse agricole care ajung la intermediari și procesatori, nu direct la consumatorul final. Procesatorii au o capacitate de negociere mai mare decât consumatorul final, deci presiunea se împarte între procesatori și producători. Totul depinde de capacitatea de negociere. În situații anterioare, de exemplu la mere, când sucul nu se cumpăra, prețurile au fost foarte mici. Fermierii mici, fiind mulți și neorganizați, nu reușesc să negocieze un preț comun, în timp ce procesatorii sunt puțini și au o putere mai mare de negociere. Astfel, producătorii suportă în primă instanță presiunea. Dacă facem un calcul, o sarcină fiscală de câteva miliarde de lei trebuie suportată de cineva: fie de producători, fie de consumatori”, a explicat expertul economic.
În opinia sa, cei mai vulnerabili vor fi fermierii mici, care au o putere redusă de negociere și sunt nevoiți să accepte prețurile impuse de cumpărători. În schimb, companiile mari și procesatorii au mai multe instrumente pentru a transfera sau absorbi o parte din costurile suplimentare. Viorel Gîrbu consideră însă că problema depășește cu mult subiectul TVA și reflectă dificultățile structurale cu care se confruntă agricultura Republicii Moldova de mai mulți ani.
„Este o moarte clinică. Agricultura este la pământ. Au fost promovate politici greșite, subvenții și măsuri care nu au dus la dezvoltarea agriculturii și a mediului rural. Există câțiva producători mari care obțin supraprofit, dar, în general, agricultura nu s-a dezvoltat. Noi am rămas concentrați pe producerea de bunuri agricole mari, unde nu suntem competitivi. La floarea-soarelui, grâu, porumb, nu suntem competitivi, deoarece acolo contează cantitatea. Pentru a fi competitiv trebuie să ai sute de hectare, iar Moldova nu dispune de aceste condiții. Ucraina are teritorii mari, noi nu. Celelalte ramuri agricole au fost, în principiu, aduse la faliment în timp. Iar acum se mai adaugă încă o greutate. Este o situație în care sectorul stă să cadă, abia se mai ține pe picioare. Se consideră că agricultura și mediul rural sunt deja într-o stare foarte dificilă. Chiar dacă nu se schimbă nimic, oricum situația se degradează. Soluția acestei probleme este mai largă și ține de politicile agricole în ansamblu. Trebuie privit tot contextul, inclusiv modul în care sunt acordate subvențiile și cine beneficiază de ele. În multe cazuri, subvențiile ajung la un cerc restrâns, iar fermierii mici nu reușesc să beneficieze de ele. Problema este mai profundă și nu ține doar de politica fiscală. Chiar și cu TVA de 8%, agricultura nu s-a dezvoltat suficient. Este o situație gravă pe mai multe dimensiuni, inclusiv în ceea ce privește bugetul public. Agricultura, chiar dacă nu se schimbă nimic, oricum este pe un drum descendent. Sunt câțiva care obțin beneficii mari, dar fermierii mici nu au și nici nu vor avea acces la aceleași avantaje”, a menționat Viorel Gîrbu.
Majorarea TVA la 20% este justificată de autorități prin necesitatea armonizării regimului fiscal și prin promisiunea unor rambursări mai rapide ale TVA către agricultori. Cu toate acestea, reprezentanții sectorului agricol susțin că măsura va afecta fluxul de numerar al fermelor, va reduce competitivitatea producătorilor autohtoni și va pune presiune suplimentară asupra unui sector deja afectat de secetă, costuri ridicate de producție și acces limitat la finanțare. Discuțiile dintre autorități și organizațiile de profil continuă, în timp ce agricultorii cer identificarea unor mecanisme care să reducă impactul noii politici fiscale asupra sectorului.
