Creșterea prețurilor la produsele de primă necesitate, în special la cele alimentare, se evidențiază ca fiind principala provocare pentru cetățenii cu venituri medii din Moldova. Despre unele dintre cauzele acestei probleme (precum: războiul hibrid, costurile înalte ale resurselor energetice, logistică etc.) se discută frecvent și în mod repetat în spațiul informațional. Cu toate acestea, există încă un factor puternic și permanent care contribuie la majorarea costurilor alimentelor pentru consumatorii obișnuiți în Republica Moldova - acesta este impunerea unor taxe ridicate, în special TVA.
Când ultima dată ați analizat un bon fiscal primit la casele de la supermarket? Nu pentru a vă asigura de corectitudinea prețurilor afișate pe etichetele produselor și în bon, ci pentru a vă bucura din nou de faptul că din totalul cumpărăturilor ați contribuit cu o parte semnificativă către stat. Fie că este vorba despre a cincea parte a unui pui sau o bucată de salam – sub formă de 20% TVA. Acum, strângeți bonurile pentru o lună și calculați suma pe care ați transferat-o statului sub forma acestui impozit „de consum” din salarii, pensii și ajutoare.
Pentru a fi echitabili, este important să subliniem că prevederile Codului Fiscal al Republicii Moldova oferă avantaje consumatorilor prin intermediul unei rate reduse de 8% TVA pentru anumite produse alimentare, o reducere în comparație cu rata standard de 20% aplicată la celelalte produse. Mai exact, această taxă redusă de 8% se aplică la fructe și legume proaspete, lapte și anumite produse lactate (cu excepția untului și brânzeturilor), produse de panificație și zahăr din sfeclă. Probabil că legislatorii moldoveni au ajuns la concluzia că, dintr-un punct de vedere dietic, produsele lactate cu conținut scăzut de grăsimi sunt mai benefice decât brânzeturile, iar zahărul este mai puțin nociv comparativ cu proteina din carne, carnea de orice specie, salamurile sau peștele de mare.
Cu toate acestea, raționamentul în acest caz, s-ar putea să fi fost diferit, dar orientat spre aspectul sociale. Sub rata redusă de TVA au intrat produsele clasice din „pachetul pensionarului” - pâine, lapte, cartofi. În schimb, brânzeturile, carnea și produsele din carne, chiar și „seturile pentru supă”, după cum a declarat recent un fost ministru al economiei, sunt considerate „produse de lux”. Cu alte cuvinte, problema TVA-ului de 20% pentru „produsele alimentare de lux” rămâne, din păcate, actuală și în prezent. Dacă consumați astfel de produse, ar fi interesant să analizați cu atenție bonurile de la magazin pe parcursul unei luni pentru a resimți povara fiscală.
În Moldova de ieri, de azi și, posibil, de mâine, cel mai relevant criteriu de evaluare este „cum suntem priviți”. Luând în considerare prioritățile politicii statale din Republica Moldova în comparație cu țările Uniunii Europene, constatăm un aspect remarcabil. Chiar și în cele mai bogate țări europene, TVA-ul pentru majoritatea produselor alimentare se situează sub 10%. În același timp, în cadrul cheltuielilor cetățenilor acestor țări, procentul alocat pentru produsele alimentare nu depășește 10-15%. În contrast, cetățenii cu venituri medii cheltuiesc peste o treime din salariu pe alimente. Desigur, putem argumenta că statul este constrâns să impoziteze în acest mod din lipsa altor surse pentru bugetul de stat. Cu toate acestea, să fim sinceri, acest argument sună și mai cinic (în contextul sărăciei locale), reflectându-se în expresia „ghinionul unuia, norocul altuia”.
Dar în prezent, Republica Moldova nu se distinge doar ca fiind cea mai săracă țară din Europa, ci are deja statutul de țară candidată la Uniunea Europeană. Nu ar fi momentul să introducem Reforma sistemului TVA în procesul de armonizare a legislației, inclusiv a celei fiscale? Sau nu ar fi jenant pentru Moldova să se afle în familia europeană „cot la cot” cu Ungaria, unde rata standard a TVA-ului este de 27%, iar pentru unele produse alimentare este de 18%?
Această întrebare are o nuanță retorică. Deoarece în trecut, în cadrul Acordului de Asociere DCFTA, Republica Moldova și-a asumat angajamentul de a integra în legislația națională prevederile Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.
Mai există un aspect al acestei situații. Unde obțineți bon fiscal atunci când cumpărați produse alimentare? Corect, în supermarketuri și chiar în mici magazine din cartier. În țările Uniunii Europene, aproximativ 60-80% din întregul „coș de cumpărături” este achiziționat de consumatori în sectorul de retail alimentar (și chiar și pe piețele alimentare din orașe și sate, vânzătorii eliberează bonuri fiscale cumpărătorilor). Este un pas corect - să transformăm comerțul într-un format civilizat, curat din punct de vedere sanitar și transparent din punct de vedere fiscal.
Și acum, proiectați-vă o imagine futuristă: la Piața Centrală din Chișinău, sau în micile piețe din sectoarele capitalei, fiecare comerciant este echipat cu o casă de marcat dotată cu memorie fiscală. În această perspectivă, câți vânzători și cumpărători vor mai rămâne în piețele din oraș sau, cu atât mai mult, de la satele Republicii Moldova? Se poate presupune că toți cei care vot avea posibilitate vor opta să își procure multe dintre produsele alimentare și alte „produse de lux” în România, unde TVA-ul pentru alimente este de 9%. Bineînțeles, cu condiția ca autoritățile din Republica Moldova să nu impună limite stricte și înțelepte asupra alimentelor admise în țară pentru consumul personal al persoanelor fizice (non-comercial).
Cumpărătorul obișnuit este în vârful, sau mai degrabă, la capătul lanțului plătitorilor de TVA. Dar, în afară de el, în acest lanț mai sunt și alți actori. În cazul produselor alimentare, aceștia includ furnizorii de resurse pentru agricultură, fermierii, procesatorii-producători de preparate sin carne și produse alimentare, precum și comercianții cu amănuntul și cu ridicata. Interesele lor pot să nu coincidă, în special în situația în care materiile prime pentru agricultură sunt achiziționate cu un TVA de 8%, iar produsele finite sunt vândute cu un TVA de 20%.
Reprezentanții practic tuturor organizațiilor producătorilor de bunuri - atât fermieri, cât și procesatori - sunt de acord că soluția optimă pentru întregul lanț de produse „de la furcă la furculiță” este un TVA UNIC/uniformizat situat în jur de 10-12%, precum în multe țări din Uniunea Europeană.
Cu toate acestea, se întrezărește o provocare în acceptarea unui TVA mai ridicat de către fermierii moldoveni, în special în comparație cu rata actuală de 8% aplicată produselor agricole. În același timp, structurile guvernamentale responsabile de alimentarea bugetului de stat sunt dispuse să accepte ușor rata standard de TVA de 8% pentru toate produsele alimentare? Este clar că este necesar un dialog și căutarea unei soluții de compromis.
Inițiativa de a organiza un astfel de dialog a fost propusă de către Patronatul Întreprinderilor Industriei Prelucrătoare de Carne și a fost susținută de Centrul pentru Întreprinderi Private Internaționale (CIPE). În cadrul acestui proiect, Patronatul Întreprinderilor Industriei Prelucrătoare de Carne intenționează să colaboreze strâns cu asociațiile producătorilor de carne de pasăre și carne de porc, cu cei din domeniul produselor lactate, precum și cu toate structurile de afaceri interesate în uniformizarea/reducerea ratei TVA pentru produsele alimentare cu modificările ulterioare la Codul Fiscal al Republicii Moldova.
Pentru a atinge aceste obiective, Patronatul Întreprinderilor Industriei Prelucrătoare de Carne, alături de alte organizații producătoare de produse agroalimentare, consideră implementarea următoarelor acțiuni:
În primul rând, se propune realizarea unei analize a situației pentru identificarea operatorilor de pe piață care sunt interesați de optimizarea sistemului de impozitare TVA în Republica Moldova.
În al doilea rând, se intenționează organizarea unor serii de întâlniri cu grupurile țintă pentru discutarea și armonizarea unui document cu recomandări adresate autorităților privind problematica TVA. Prin eforturile comune ale asociațiilor, ministerelor și agențiilor, se urmărește elaborarea unui document pragmatic care să includă amendamente la Codul Fiscal al Republicii Moldova.
În al treilea rând, se dorește promovarea acestei inițiative în rândul societății civile și al consumatorilor.
Cu toate acestea, trebuie să ținem cont de faptul că impozitele ridicate nu reprezintă, cel mai probabil, un stimulent pozitiv pentru dezvoltarea producției, extinderea cererii consumatorilor și a comerțului intern. În același timp, conform unui studiu de marketing efectuat acum câțiva ani la solicitarea Patronatului Întreprinderilor Industriei Prelucrătoare de Carne, reducerea TVA la 10% se reflectă printr-o creștere a pieței produselor finite de origine animală cu aproximativ 25%. Totuși, reducerea ratei TVA nu implică neapărat o scădere semnificativă a încasărilor bugetare din acest impozit. Mai degrabă, ar putea avea loc alt fenomen: stimularea cererii pentru produsele alimentare - acestea vor deveni mai accesibile pentru un număr mai mare de consumatori. Această creștere a cererii poate contribui la extinderea producției, la creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și a salariilor. În final, aceste aspecte pot asigura o creștere a contribuțiilor fiscale și a subiecților economici, beneficiind și consumatorii.
Această activitate este implementată de către Asociația PÎIPC susținută strategic de către Centrul Internațional pentru Antreprenoriat Privat (CIPE). Opiniile exprimate în prezentul articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere a CIPE.
