Cerințele vitale ale scroafelor sunt aceleași cu ale oricărei specii exploatate pentru producții zootehnice și, evident, se referă la asigurarea nevoilor de hrană, apă și aer. Aceste categorii de nevoi sunt, după cum se știe, diferite în funcție de vârsta și starea fiziologică a scroafelor (în așteptare, gestante sau lactante). Ceea ce ne propunem însă aici este să ne referim la importanța nevoilor de confort ale scroafelor și modul în care asigurarea acestora determină modificări comportamentale cu impact asupra productivității.
Perioada de așteptare, montă și gestație incipientă
După cum se cunoaște, înțărcarea și despărțirea scroafei de purcei are un impact puternic asupra acesteia și e dependent de nivelul de exprimare a calităților materne, scrie Revista Ferma.
Transformările hormonale rapide și intense într-o perioadă scurtă de timp determină, la multe scroafe, intensificarea semnificativă a agresivității, pe fondul creșterii concentrației de estrogeni în sânge.
Acesta este și unul dintre motivele pentru care, în ferme, se practică separarea femelelor în boxe individuale de montă. Or, tocmai aici apar problemele întrucât nu în toate fermele dimensiunile boxelor (lățime și lungime) țin cont de gabaritul scroafelor care, în ultimii 20 de ani, a crescut continuu.
De pildă, știați că pe durata gestației lungimea scroafei poate crește cu 7%, iar lățimea ei cu peste 50%? Ei bine, toate aceste elemente determină durata perioadelor în care scroafele stau în picioare sau culcate, influențând implicit și frecvența accidentărilor, a apariției infecțiilor tractului urinar și genital sau a șchiopăturilor.
Comportamentul agresiv
Este știut faptul că legislația europeană prevede – din motive de bunăstare – ca după 28 de zile de la montă/inseminare, scroafele să fie transferate în boxe comune de gestație.
Or, amestecarea animalelor cu trăsături comportamentale de socializare diferite conduce, adeseori, la agresivitate.
Principalii factori care determină manifestarea unui comportament agresiv pot fi clasificați în două grupe:
Factori ce țin de scroafă
Poziția ierarhică a scroafei în grup, spațiul disponibil în boxă/scroafă, stadiul gestației (sau lipsa acesteia), precum și, într-o anumită măsură, combinația genetică.
De regulă, ierarhia socială este stabilită de către scroafa dominantă din boxa comună în prima zi după transfer, durata stabilizării grupului depinzând însă de numărul de animale pe boxă, spațiul alocat fiecăruia și modul de compartimentare.
Odată stabilită ierarhia, intensitatea agresivității scade, însă doar cu condiția ca spațiul alocat furajării să fie suficient. În caz contrar, vom avea întotdeauna în boxe scroafe care – din cauza poziției ierarhice inferioare – nu ajung nici să consume suficient furaj sau apă și nici să-și păstreze un loc propriu de odihnă.
Factori ce țin de cazare și întreținere:
E clar că nu se poate face o demarcare clară a celor două grupe de factori, însă ignorarea faptului că și noi, fermierii, prin implementarea greșită a unor principii de cazare și întreținere, putem determina creșterea agresivității în grupurile de scroafe.
Astfel, este evident că stabilirea ordinii ierarhice într-un grup de scroafe ține și de vârsta, respectiv gabaritul acestora.
Acestea sunt, de fapt, principalele motive pentru care se recomandă gruparea scroafelor și pe baza acestor criterii. Tot noi, fermierii, putem limita agresivitatea și prin dietă, cunoscut fiind faptul că un nivel insuficient de fibre celulozice în furajul scroafelor conduce la creșterea agresivității.
Comportament
În afară de agresivitatea împotriva propriilor purcei, care apare relativ rar și, cu precădere, la prima fătare, comportamentul mamei este determinant în maternitate și din perspectiva faptului că cele mai mari pierderi în primele 3 zile de la fătare apar din cauza strivirii purceilor.
Pentru a limita aceste pierderi, se recomandă ca femela să fie adusă în boxa de fătare cu câteva zile înaintea momentului respectiv, tocmai pentru a se obișnui cu noul mediu înconjurător și atenuarea stresului de mutare.
Mai mult decât atât, și aici în maternitate, asigurarea unor materiale ocupaționale care să-i permită scroafei mimarea amenajării cuibului conduce atât la reducerea agresării purceilor, cât și a strivirii acestora prin mișcările de culcare/ridicare frecventă.
În plus, aceste materiale determină o scădere a duratei fătării, precum și o reducere a proporției purceilor fătați morți cu până la 50%, în condițiile în care, fătarea în sine este unul dintre cele mai stresante momente din viața femelelor.
Analizând toate pierderile din fermă care sunt cauzate de ignorarea comportamentului natural al scroafei, ajungem la concluzia că mai avem extrem de multe de făcut pentru asigurarea confortului și sănătății acestei categorii de animale.
