Deși recolta de cereale și oleaginoase din acest an este una peste așteptări, sectorul riscă să intre într-o nouă criză. Consultantul în afaceri și politici economice Alexandru Bădărău avertizează că scumpirea inputurilor, prăbușirea prețurilor la cereale și blocajele logistice creează o combinație periculoasă, care poate afecta atât sezonul agricol curent, cât și pregătirea celui din 2027.
Într-o analiză dedicată situației din sectorul cerealier și oleaginos, specialistul susține că agricultura moldovenească intră în acest an agricol cu rezervele financiare deja epuizate după mai mulți ani marcați de secetă, înghețuri, costuri ridicate și dificultăți de finanțare. Potrivit acestuia, deși producția este una bună, contextul economic și regional riscă să transforme un an favorabil din punct de vedere climatic într-unul cu pierderi pentru fermieri.
„Sectorul cerealier și oleaginos al Republicii Moldova - cel mai important subsector al agriculturii ca volum de export se confruntă simultan cu trei presiuni care se amplifică reciproc. Fiecare dintre ele ar fi dificilă separat. Împreună, creează condițiile unei crize cu efecte care vor fi vizibile cel puțin două sezoane agricole: cel actual și cel următor, care trebuie deja pregătit”, a spus Alexandru Bădărău, consultant în în afaceri și politici economice.
Conform specialistului, în sezonul 2025-2026, Moldova a exportat cereale și materii prime oleaginoase în volum total de 2,63 milioane de tone, în valoare de peste 17,7 miliarde de lei — echivalentul a circa 900 de milioane de euro. Iar Uniunea Europeană a absorbit 66% din volumul total exportat.
„Importanța ramurii pentru economia națională este, prin urmare, una strategică. Cauzele potențialei crize sunt istorice dar și contextual la moment. Agricultura moldovenească poate intra în criza actuală deja slăbită. Cinci din ultimii șase ani au lovit sectorul cu intensitate diferită, epuizând treptat rezervele financiare ale fermierilor. Calamitățile naturale — secete și înghețuri în 2020, 2022, 2023, 2024 și 2025 — au afectat cu precădere zona de Sud a țării. Războiul din Ucraina a perturbat logistica de export și a generat o concurență neloială față de producătorii locali. Prețurile inputurilor s-au dublat în 2022-2023 — motorină, îngrășăminte, produse fitosanitare. Dobânzile bancare au urcat brusc, prin decizii ale BNM motivate de inflație, îngreunând accesul la finanțare tocmai în momentele de maximă presiune”.
Imediat după declanşarea războiului din Ucraina, piața cerealelor moldovenești a fost supusă unei presiuni suplimentare: fermierii ucraineni, blocați la export, au fost nevoiți să-și vândă producția la prețuri sub costuri de producție.
„Companiile transnaționale exportatoare au profitat de această situație, utilizând ofertele ucrainene ca instrument de presiune în negocierile cu agricultorii moldoveni și forțând prețurile de achiziție la niveluri nesustenabile. Profiturile realizate de companiile trananaționale exportatoare în acea perioadă nu au alimentat economia Republicii Moldova, ci au fost transferate în jurisdicții offshore, acolo unde aceste companii sunt înregistrate fiscal. Astăzi, peste 450 de fermieri se află în incapacitate de plată tehnică, cu istorii de credit negative înregistrate încă din 2025, marea majoritate din zona de Sud a țării”, a menționat Alexandru Bădărău.
Cele trei surse ale potențialei crizei din 2026 prezentate de Bădărău sunt:
Şocul I — Prețul inputurilor
Războiul din Iran, declanșat la 28 februarie 2026, a surprins agricultorii moldoveni în plină campanie de primăvară: prețul motorinei en-gros a urcat de la aproximativ 18 lei/litru la peste 34-35 lei/litru. O creștere de peste 90% în câteva săptămâni — cea mai rapidă din istoria Republicii Moldova. Deși în lunile mai-iulie prețurile au mai coborât, în plina campanie de recoltare presiunea a revenit. Scumpirea energiei a antrenat și o majorare cu peste 40% a prețurilor la îngrăşăminte minerale și la o serie de produse de uz fitosanitar. Costurile directe de producție la culturile de câmp se ridică în prezent la cel puțin 12.000 de lei pe hectar — fără a include amortizarea utilajelor, cheltuielile administrative, dobânzile la credite sau obligațiunile financiare curente ale fermierului.
Șocul II — Blocajul exportului ucrainean și prăbuşirea prețurilor
Pe data de 4 august 2026, ministrul ucrainean al Agriculturii a declarat că atacurile asupra navelor civile și infrastructurii portuare au determinat transportatorii maritimi să suspende cursele către porturile din regiunea Odesa. Timp de aproape două săptămâni, nicio navă nu a mai intrat în aceste porturi, iar exportul maritim de cereale din Ucraina s-a oprit. Autoritățile de la Kiev estimează că această situație pune în pericol exportul a aproximativ jumătate din recolta estimată de cereale și oleaginoase, cu pierderi directe evaluate între 1,5 și 3 miliarde de dolari.
Consecința directă pentru Moldova este scăderea imediată a prețurilor de achiziție. Fermierii ucraineni, fără posibilitate de a exporta, sunt forțați să vândă la prețuri de dumping. Traderii cumpără deja grâu ucrainean la prețuri mult mai mici, iar în Republica Moldova, prețul de achiziție al grâului a scăzut de la 3,25-3,30 lei/kg la 2,85-2,90 lei/kg (Giurgiulești) în câteva zile, iar tendința de scădere nu s-a oprit.
La o roadă medie estimată de MAIA de 4,25 tone/hectar la grâu și un preț de 2,85 lei/kg în zona de Sud, veniturile brute per hectar abia acoperă costurile directe de producție. Cheltuielile adiționale, precum cele administrative, plata dobînzilor, creditelor și altele, generează pierderi nete estimate la cel puțin 2.000 de lei pe hectar. Fermierii din zona de Nord, deși cu recolte mai mari, obțin prețuri cu 30-40 de bani mai mici per kilogram; rezultatul financiar final este similar.
Şocul III — Supraaglomerarea căilor logistice
Republica Moldova dispune de o singură ieșire maritimă: portul Giurgiulești. Acesta gestionează simultan exporturile de cereale și oleaginoase moldovenești, importurile de combustibil și îngrăşăminte, precum și traficul de tranzit. Aceasta generează o presiune suplimentară și imediată asupra capacităților logistice ale Moldovei — deja insuficiente. Există riscul concret ca producția moldovenească să fie blocată sau întârziată pe propriile coridoare de export, în favoarea volumelor ucrainene de tranzit.
Consecința generalizată la toate aceste trei șocuri este:
Un an agricol climatic bun se transformă, prin efectul combinat al celor trei șocuri, într-un an de pierderi pentru fermieri. Cei care nu vor reuși să-și comercializeze producția la prețuri care acoperă costurile nu vor dispune de lichidități pentru a semăna în toamna 2026.
Există și un risc de fraudă comercială deja semnalat de asociațiile de profil: importul de cereale ucrainene la prețuri de dumping, urmat de reexportul acestora ca produse moldovenești pe piața europeană. Dacă acest scenariu se materializează la scară, consecința va fi pierderea credibilității de origine a produselor moldovenești pe piața UE — un prejudiciu care nu se repară în câteva sezoane.
De asemenea, Bădărău a elaborat mai multe recomandări către Guvernul Republicii Moldova care pot soluționa această situație. Acestea sunt:
Măsuri imediate (orizont 30-90 zile)
- Prioritizarea accesului producătorilor autohtoni pe căile logistice naționale. Portul Giurgiulești, capacitățile feroviare și coridoarele rutiere trebuie să asigure mai întâi evacuarea producției moldovenești. Tranzitul ucrainean nu trebuie să blocheze sau să întârzie exportul local. Fară această măsură, politica de solidaritate regională se face pe cheltuiala și în dauna producătorilor autohtoni.
- Reintroducerea temporară a licențierii importurilor de cereale și oleaginoase din Ucraina.
Mecanismul a mai funcționat și există baza juridică necesară. Republica Moldova consumă anual cel puțin 600.000 de tone de grâu — din care aproximativ 350.000-380.000 tone consum alimentar, 60.000 tone material semincer și peste 180.000 tone furaj. Producția internă acoperă cu prisosință aceste necesități în actualul an agricol. Licențierea trebuie să fie însoțită de un regim strict de monitorizare a tranzitului, pentru a preveni reexportul fraudulos sub origine moldovenească.
- Recunoașterea situației de forță majora în sectorul agricol pentru anul 2026. Aceasta constituie fundamentul juridic pentru activarea celorlalte măsuri de sprijin. Fără această declarație formală, intervenția statului riscă să fie contestată sau să întâmpine obstacole procedurale.
- Rambursarea integrală a accizei la motorina utilizată de fermieri în semestrul II 2026.
Creșterea accelerată a prețului la carburanți a generat automat venituri suplimentare la buget din TVA și accize — venituri neplanificate, colectate direct de la producătorii agricoli. Restituirea acestora nu reprezintă o subvenție, ci o corecție a unui transfer involuntar.
Relaxarea temporară a normelor prudențiale și cerințelor de capital pentru restructurarea creditelor agricole. BNM are precedent propriu: prin decizia din 3 aprilie 2020, în contextul pandemiei, a permis instituțiilor financiare restructurarea creditelor fără penalizarea istoriei de credit a debitorului. Aplicarea unui mecanism similar acum ar permite fermierilor în dificultate să-și restructureze obligațiunile pe termene mai lungi, fără a intra în categoria de risc care blochează accesul la finanțare viitoare. Ponderea creditelor agricole în portofoliile bancare este redusă; riscul sistemic este limitat.
Măsuri pe termen mediu (orizont 6-18 luni)
- Instituirea rambursării permanente a accizei la motorina agricolă. Aceasta este o practică standard în majoritatea statelor membre ale UE și reprezintă o condiție minimă de competitivitate pentru fermierii moldoveni pe piața europeană.
- Accelerarea investițiilor în infrastructura feroviară și conectarea la rețeaua europeană.
Dependența de un singur punct de ieșire maritimă este o vulnerabilitate strategică demonstrată de criza actuala.
- Programe de finanțare pentru reducerea dependenței de inputuri importate. Subvenționarea investițiilor în eficiență energetică, agricultură de precizie și fertilizare organică reduce expunerea sectorului la șocurile externe de preț.
- Stimularea cultivării speciilor rezistente la secetă și a diversificării culturilor. Schimbările climatice și frecvența crescută a calamităților naturale în zona de Sud reprezintă un risc structural care nu poate fi gestionat exclusiv prin instrumente financiare. Plantele medicinale și aromatice, leguminoasele, culturile de acoperire și siderate oferă atât rezistență agronomică, cât și valoare adaugată superioară materiei prime cerealiere.
- Adaptarea cadrului de reglementare bancară pentru finanțarea pe termen lung în agricultură. Creditul operațional pe 5 ani și creditul investițional pe 10 ani — cu condiții adaptate specificului agricol (sezonalitate, cicluri de producție multianuale, volatilitate de piață) — sunt instrumente esențiale pentru capitalizarea sectorului. Legislația actuală nu este calibrată pentru profilul de risc real al agriculturii moldovenești.
