Cultura mărului nu este lipsită de provocări, fiind susceptibilă la diverse boli care pot compromite atât calitatea fructelor, cat si volumul recoltei.
Rapănul mărului
Atacul cel mai păgubitor se manifestă pe frunze și fructe. Pe frunze apar pete mici, circulare de culoare untdelemnie la început, apoi cafenie cu aspect catifelat. Cu timpul, petele devin brun-negricioase. Fructele sunt atacate în toate stadiile de evoluție prezentând pete de diferite dimensiuni, brun-măslinii, catifelate. Informațiile se conțin în ghidul tehnic și economic „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun”.
Fructele atacate se deformează, crapă și cad prematur. Boala se manifestă și pe pedunculi, sepale și lăstari, mai ales în anii cu primăveri călduroase, cu ploi frecvente. Atacul pe lăstari, la început sub formă de pete de culoare măslinie-catifelată, se exteriorizează sub formă de ulceraşii. Lăstarii atacați se usucă sau degeră în timpul iernii.
Rapănul se combate prin măsuri preventive, agrotehnice și chimice. Pentru distrugerea rezervei biologice, o importanță deosebită au arăturile de toamnă pentru încorporarea frunzelor căzute pe sol, precum și adunarea tuturor fructelor și tăierea lăstarilor atacați de rapăn și înlăturarea acestora din livadă.
Pentru prevenirea pagubelor prin măsuri chimice este necesar să se aplice tratamentele, ținând cont de biologia ciupercii corelată cu fenologia soiurilor, cu condițiile climatice, precum și cu modul de acțiune al fungicidelor utilizate.
Făinarea mărului
Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale pomului: muguri, frunze, inflorescențe, lăstari și uneori fructe. Mugurii vegetativi și floriferi atacați de făinare nu mai evoluează normal, sunt acoperiți de o pâslă pulverulentă, albă cu aspect făinos, iar în cele din urmă se usucă și cad.
Frunzele atacate sunt mici, deformate, se brunifică, devin casante și se zdrențuiesc. Lăstarii erbacei atacați stagnează în creștere, au aspect făinos și de cele mai multe ori degeră în timpul iernilor geroase, deoarece lemnul nu se maturează.
Pentru distrugerea rezervei biologice, lăstarii atacați se vor tăia și se vor arde. Primul tratament obligatoriu se execută la începutul dezmuguritului pentru prevenirea infecțiilor primare prin conidii.
Focul bacterian al rozaceelor
Atacul se manifestă primăvara, iar primele simptome de boală apar pe inflorescențe și lăstari. Florile atacate se ofilesc, se brunifică, ulterior se înnegresc și rămân agățate pe pom sau cad.
Pe vreme umedă și călduroasă, boala progresează rapid pe lăstari care se veștejesc, se brunifică și se îndoaie sub formă de cârjă. În lunile iunie – iulie, boala se manifestă cu caracter păgubitor și pe formațiunile scurte de rod, care se brunifică în totalitate.
Pe suprafața organelor atacate, în condiții de umezeală apare un exudat de culoare galben-brun. Boala produce pagube mari, până la distrugerea totală a pomilor la măr.
Pentru prevenirea infecțiilor în floare cauzate de focul bacterian, în perioada înfloritului se vor efectua tratamente fitosanitare cu produse pe bază de fosetil de aluminiu, mai ales dacă intervin ploi frecvente și temperaturi ridicate.
Monilioza
Atacul se manifestă pe flori, frunze, lăstari și fructe. În primăverile ploioase boala are caracter epidemic. Frunzele, florile și lăstarii se ofilesc și se brunifică cu repeziciune, rămânând atârnate pe pom sub formă de „buchete”.
Fructele atacate prezintă pete circulare cu pernişe pulverulente de culoare alb-gălbuie sau cenușiu-albăstruie, dispuse neregulat pe suprafața pulpei putrezite. Cu timpul fructele bolnave putrezesc în întregime și cad pe sol sau se lipesc unele de altele sub formă de ciorchine, se zbârcesc și rămân mumifiate în pom.
Eliminarea surselor de contaminare: tăierea lăstarilor atacați a celor ce poartă fructe mumifiate, adunarea și distrugerea fructelor căzute, efectuarea arăturilor în livezi; protecția chimică (majoritatea fungicidelor aplicate pentru combaterea rapănului asigură și controlul moniliozei).
Putregaiul pielos al fructelor și coletului
Boala este favorizată de excesul de umezeală din sol și se manifestă pe tulpină, ramuri și fructe. Atacul începe frecvent deasupra punctului de altoire, sub forma unei pete umede. Scoarța se colorează în violet, devenind cu timpul brun-cenușiu închis.
Părțile atacate sunt spongioase și moi, putând fi îndepărtate ușor cu un cuțit, iar secționate, au miros de lichid fermentat. Pomii atacați se manifestă printr-o putere de lăstărire redusă, căderea timpurie a frunzelor, fructe mici, care se maturează mai repede.
Combatere: Agrotehnică adecvată, fertilizare echilibrată (excesul de azot sensibilizează plantele), irigarea corespunzătoare, astfel încât să nu băltească apa pe rândul de pomi, precum și tratamente fitosanitare cu produse cuprice la pornirea în vegetație și fosetil de aluminiu în perioada înfloritului.
