În perioada iulie 2025 – martie 2026, din Republica Moldova au ieșit, sub o formă sau alta, 882 272 tone de floarea-soarelui — cel mai mare volum cumulat din ultimii cinci ani de referință. Dintre acestea, 724 207 tone au plecat ca semințe brute, adică materie primă neprelucrată, iar 158 065 tone au fost valorificate prin procesare internă și exportate sub formă de ulei (67 549 tone) și șrot (59 070 tone).
Potrivit expertului în agro-market Iurie Rija, raportul dintre cele două fluxuri este: 82% materie primă, 18% produse cu valoare adăugată. Iar pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat procentul dat, este suficient să privim retrospectiv. În sezonul 2022–2023, structura era aproape inversă — 64% procesare față de 36% export brut. În 2023–2024, echilibrul era aproape perfect — 52% procesare față de 48% materie primă. Acelea erau sezoanele în care industria moldovenească de ulei funcționa la parametri normali, captând pentru economie valoarea adăugată a transformării industriale. Sezonul 2024–2025 a marcat o prăbușire — 92% materie primă, 8% procesare — pe fondul unei recolte slabe și al unui colaps aproape total al activității de procesare. Sezonul curent aduce o ameliorare față de acel minim istoric, dar rămâne departe de normalitate.
Cele 724 207 tone de semințe brute exportate reprezintă cel mai mare flux de materie primă neprocesată din toți cei cinci ani comparați. Cu alte cuvinte, chiar și cu o recoltă abundentă, industria de procesare nu a reușit să absoarbă o pondere mai mare din materia primă disponibilă.
Exporturile de ulei — 67 549 tone — reprezintă o revenire reală față de cele 17 659 tone din sezonul precedent, dar palesc în comparație cu cele 180 394 tone din 2023–2024 sau 156 790 tone din 2022–2023. Șrotul exportat în sezonul curent — 59 070 tone — este și el un indicator al nivelului redus de utilizare a capacităților de presare: cu cât se procesează mai puține semințe, cu atât mai puțin șrot rezultă ca produs secundar.
Tabloul financiar al sezonului curent evidențiază cu și mai multă acuitate costul de oportunitate al exportului predominant de materie primă. Din exportul de semințe brute, Moldova a încasat 8 miliarde 226 milioane lei — o sumă fără precedent în istoria agriculturii moldovenești, alimentată de prețuri internaționale în creștere și de volume excepționale. Din exportul de produse procesate — ulei și șrot împreună — au fost obținute 1 miliard 738 milioane lei.
Comparația cu sezonul 2022–2023 este revelatoare în sens invers: atunci, valoarea exporturilor de produse procesate (4 miliarde 407 milioane lei) depășea cu aproape 80% valoarea exporturilor de materie primă (2 miliarde 457 milioane lei. Astăzi raportul s-a răsturnat complet, iar diferența spune tot: industria de procesare, care în anii buni putea genera mai mulți bani decât exportul direct de semințe, contribuie în prezent cu mai puțin de o cincime din valoarea totală a filierelor de export ale floarea-soarelui.
Tentația de a explica dezechilibrul actual prin prisma recoltei abundente sau a prețurilor internaționale favorabile este reală, dar insuficientă. La momentul actual, traderii oferă fermierilor condiții de plată mai avantajoase decât procesatorii — lichiditate imediată, logistică simplificată, contracte flexibile. Fermierii, presați de costuri de producție ridicate și de nevoia unui cash-flow rapid după recoltare, optează rațional pentru varianta care le aduce bani mai repede.
Procesatorii locali, constrânși de cicluri tehnologice mai lungi, de nevoia de finanțare a stocurilor și, uneori, de capacitate limitată de stocare proprie, nu pot sau nu reușesc să concureze la același nivel în faza de achiziție. Rezultatul se vede în statistici: uzinele funcționează sub capacitate, șrotul și uleiul — produse cu valoare adăugată superioară — sunt fabricate în volume modeste, iar valoarea transformării industriale se realizează în Turcia, România sau Bulgaria, nu la Bălți sau Giurgiulești.
