Aurel Caisîn este unul dintre puținii ciobani care au mai rămas în s. Manta, raionul Cahul. A învățat „profesia”încă de mic, de la un unchi și de la un vecin, care îl rugau să-i ajute la oierit.
Când s-a întors din armată, s-a angajat la ferma colhozului, iar după proclamarea independenței și-a creat propriul business – o stână, scrie ziuadeazi.md.
”Mi-s dragi oile. M-am atașat de ele încât nu le-am mai putut lăsa. De mic îmi plăcea să le hrănesc, să le cresc – să fie frumoase, ca nimeni să nu aibă oi ca ale mele. Chiar și atunci când am fost plecat peste hotare, în Rusia, sunam și îi spuneam feciorului cum să le îngrijească. Îmi trimitea poze”…
Stâna lui Nea Aurel este amplasată pe moșia satului Manta, nu departe de localitate, într-un loc pitoresc. Am mers la stâna lui Nea Aurel în ajunul Paștelui, în perioada când ciobanii au mai mult de lucru decât de obicei – pregătesc mieii pentru vânzare.
Cu anii, realitățile s-au schimbat. La fel și prioritățile gospodarilor. Înainte sătenții aveau câte 5-10 oi, dar între timp au renunțat la ele.
”Oamenii le-au vândut pentru că s-au schimbat prețurile, sunt probleme cu nutrețul. Nu mai eprofitabil. Auzim mereu că ciobanii au mulți bani, dar nimeni nu a făcut calcule să vadă cât costă întreținerea unei oi și care sunt veniturile generate. Dacă e să socoți – nu e mare profit.”
Principala problemă e cu nutrețurile. Un cioban responsabil adună din vară nutrețul: lucernă, porumb… ca iarna să hrănească oile îndeajuns. Deține peste un hectar de teren, seamănă porumb și tot nu este suficient din roadă să hrănești animalele. În fiecare an procură câteva mii de baloturi de lucernă și paie pentru a scoate oile din iarnă.
”Până ies oile la pășune, trebuie să le hrănești. Niciodată nu știm când vine perioada pășunatului – iarna poate fi mai lungă sau e secetă și nu crește iarba. Nu vreau ca în luna mai, când le voi scoate la păscut să nu se poată ține pe picioare”.
Acum în sat mai sunt vreo 6 stâne – mai mari sau mai mici. Gospodarii nu mai țin oi, ele toate aparțin ciobanilor, iar oieritul a ajuns un business de familie.
Brânza o vinde de acasă, de mult nu o mai scoate la piață. În toți acești ani de activitate, a adunat clienți fideli, care vin direct și procură brânza.
Nea Aurel ne-a spus că, atât cât îl vor ține picioarele, va continua să muncească și să crească oi. A încercat să plece la muncă peste hotare – în Rusia, dar a revenit. Nu a stat mult acolo. În Moldova se poate lucra, mai ales când munca îți aduce satisfacție. Toată nădejdea este la feciorul Mihai, care deja și-a asumat o mare parte din responsabilitățile de la stână.
⚡️Urmărește știrile Agroexpert pe-> Telegram | Viber | Facebook | Instagram | News letter!
